Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
eu am avut niste vise c-o sa-mi scot copilul la plimbare in marsupiu, si-o sa fie grozav. una din surorile mele mi-a cumparat unul (banuiesc ca a fost destul de scump, spunea ca e cel mai bun de pe piata). permitea mai multe moduri de a purta copilul, si era facut din materiale de calitate. avea si gluga.
practica, insa, bate teoria, si nu prea am putut sa-l folosesc. atat eu cat si fiica mea ne incingem foarte repede, si s-o port in marsupiu la temperaturi acceptabile (de la 20 de grade in sus) insema de fapt sa transpiram amandoi si sa fim uzi dupa 5 minute. iarna hainele groase incomodau prea mult. sotia are probleme cu spatele, deci pentru ea era exclusa „distractia”. asa ca i l-am dat inapoi surorii mele cand a devenit mamica. sper ca macar ea sau cumnatul meu sa reuseasca sa-l foloseasca cum trebuie.
Parerea mea este că materialul a fost ales greșit. recomand mătase sau materiale compozite.
Am incercat si eu.. nici nu stiu exact cum se numeste, un fel de marsupiu care se prindea de dupa gat. Era destul de flexibil(elastan) si foarte comod atat pentru el, cat si pentru mine. Din cate-am inteles, cel mai bun ar fi un astfel de suport, tot elastic, in care copilul sa aiba picioarele afara, tinute in forma unei sageti(de la nivelul genunchiului, formata cu gamba si coapsa) orientate in sus.
Exact! așa este, se numește poziția M. În felul acesta se evită luxația de șold.