Era să spun … în principiu nu. Mai corect ar fi să spunem de obicei sau ca obicei, nu.
Ar trebui să ținem acest post, care nu are nimic a face cu despărțirile denominaționale? Opținea mea este DA.
Dezbaterea se dă și în alte spații, nu numai în spațiul evanghelic românesc. Fostul meu student, Trevin Wax, face o sinteză asupra dezbaterii în spațiul evanghelic american. Iată cîteva argumente pro și AICI.
Iată un alt articol despre relația dintre post și viața lăutrică, o discuție tot în spațiul anglofon AICI.
Cum spun cei de la Biola, dacă Isus a postit, cu siguranță și noi avem nevoie de post.
De fapt aici, la noi, nici nu se poate vorbi de o dezbatere reală asupra acestui subiect. Cei care s-au hotărît să țină posturile de Crăciun și Paște sînt considerați simplist simpatizanți pro-ortodocși sau pro-catolici sau ecumenizanți, care nu își cunosc bine crezul.
Un celebru profesor de teologie baptistă își ironiza cîndva studenții postitori astfel:
– Ce, mă, postiți? Prostiți, prostiți, ai?
Argumentele dînsului împotriva postirilor scurte sau lungi era prezența Mirelui cu noi.
Cu alte ocazii am scris despre aceste lucruri. Vezi AICI.
În alte situații am ținut postul lui Daniel. Vezi AICI
Iată AICI și AICI o evaluare după 21 de zile.
Despre postul negru? AICI.
Metoda din trecut? O aveți AICI.
Acum abordez altă strategie, pentru că s-a obișnuit corpul și cu tipul de efort pe care îl fac și cu alimentația vegetariană în proporție de 80%.
Am mai făcut o greșeală. Aici este la fel ca în cazul pocăinței. Dacă ai plecat pe acest drum, nu este cale de întoarcere. A începe o asemenea aventură a domesticirii corpului și a te reîntoarce, fie și temporar, la vechiul stil de viață este o greșeală impardonabilă. Corpul nu te iartă.
Din punctul meu de vedere, aventurarea pe teritoriul vegetarianismului pentru mine a fost întotdeauna benefică. Problemele legate de obezitatea moștenită familial s-au diminuat semnificativ. Pînă acum am mers pe intuiție sau pornind de la date din cunoștința generală sau prin articole de genul acesta. Slavă informare!
De această dată, sub supravegherea Dr. Liviu Deacu din Cluj, merg științific, militar, disciplinat și fără abatere. Vă voi spune cu timpul, la intervale, ce se întîmplă. Pentru mine nu este o chestiune care să țină de sănătatea fizică în primul rînd, ci o problemă care ține de sănătatea mintală și spirituală. Următoarea sesiune la Iris, în seria Cu Irisul deschis, va fi despre lăcomia alimentară. Să văd eu cine are tupeul de a predica despre post cu diagnosticul de obezitate, fie aceasta și de gradul I. Supraponderal? Mai discutăm, mai facem concesii, dar obezitate? Indicele de masă corporală dincolo de 30? Mă tem că ne pierdem credibilitatea și amvonul se depărtează de noi din pricina burților.
În același timp, după venirea lui Noah, am rămas cu sechele la somn și încercăm și eu și Natalia să ne reglăm din nou somnul. Iată ce se întîmplă în corpul nostru după o noapte nedormită. AICI. În tradițiile orientale postul însemna și post de odihnă, de somn. Pentru mine nu este greu acest lucru. Greu îmi este să dorm. Mi s-a părut tot timpul pierdere de timp. Scurtare de viață.
Mîine este prima Cină din perioada prepascală. Vom medita la aceste lucruri cu pornire de la Isaia 58.
1 ,,Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trîmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! 2 În toate zilele Mă întreabă, şi vor să afle căile Mele, ca un neam, care ar fi înfăptuit neprihănirea, şi n’ar fi părăsit legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărîri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. – 3 ,La ce ne foloseşte să postim` -zic ei-,dacă Tu nu vezi? ,La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?` -,Pentrucă, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre, şi asupriţi pe simbriaşii voştri. 4 Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. 5 Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? 6 Iată postul plăcut Mie: desleagă lanţurile răutăţii, desnoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; 7 împarte-ţi pînea cu cel flămînd, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere -l, şi nu întoarce spatele semenului tău. 8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. 9 Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ,Iată-Mă!` Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, 10 dacă vei da mîncarea ta celui flămînd, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunerecul tău va fi ca ziua nămeaza mare! 11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12 Ai tăi vor zidi iarăş pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit ,Dregător de spărturi`, ,Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit.` 13 Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu -L, şi dacă -l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării, 14 atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.„
Marius Cruceru 
Foarte bine ati citat din Isaia. Aici ni se arata foarte clar ce este postul. Eu am alta intrebare, cred ca fara raspuns ca si cele de pana acum. Unde ni se cere in Biblie sa sarmatorim Pastele? Unde vedem un exemplu de zi pusa deoparte pentru sarbatorirea invierii Domnului in Biblie?
Nu ni se cere in Biblie nici sa ne spalam pe dinti, nici sa ne dam cu speed-stick pe la subbrat, mai multe lucruri nu ni se cer in biblie. faceti TOT CE SE cere in Biblie? cum stati cu arderea vitei pentru apa de curatire? cam multa mizerie se face, nu?
Stiti foarte bine ca m-am referit la inchinare. La inchinarea conform Noului Testament. La inchinarea placuta lui Dumnezeu. Cat de usor e sa raspundem ironic. Nici astfel de vorbire nu gasesc ca e placuta Domnului in Biblie. Asta denota ca, fara sa ma cunoasteti, ma acuzati ca de fapt nu caut raspunsuri la intrebarile mele pentru ca vreau sa stiu, pentru ca vreau sa cunosc mai bine ce ne cere Dumnezeu. Foarte gresit ganditi in acest caz.
Din experienta de patron va pot spune ca in 99 % din cazurile cand angajatii faceau ceva diferit decat le spuneam, chiar daca o faceau pentru a face ceva mai bine, ei greseau.
Nici biserica Catolica/Ortodoxa nu a introdus tot ce vedem astazi dintr-o data, dar ei s-au departat de Scriptura poate chiar din dorinta sincera a unora de a face mai mult si mai bine decat a lasat Dumnezeu scris.
Stimate Florian Stelian,
și care este închinarea în conformitate cu NT? vă rog să detaliați. V-au rămas partiturile de la cîntările lui Pavel și Sila?
cum să nu ironizezi o problema pusă atît de greșit din orice punct de vedere? mai rîdem, mai glumim, dar nu aberăm.
Dvs. ați început discuția deja agresiv. V-am răspuns spre domolire. Ați tras confuziile înainte de a începe o discuție productivă.
Experiența de patron vă conduce spre această atitudine de dominare?
Dacă astfel comunicați și cu angajații, nu mă mir că dvs. AVEȚI IMPRESIA că le comunicați bine, dar ei fac prost pentru că nu vă înțeleg corect.
Vorbiți despre istoria Bisericii confundînd lucruri elementare, confundați multe noțiuni. Părerea mea este să încercăm să vorbim despre lucruri pe care le cunoaștem.
Dacă n ule cunoașteți, întrebați. Vă răspund cu plăcere, dar nu porniți de la presupoziția că dvs. știți deja cîte ceva și aveți nevoie doar de o discuție cu mien de la egal la egal.
Mă tem că nu este posibil. Nici eu nu vă dau lecții ca patron.
Deci? Care este întrebarea?
vedeți că am răspuns la una dintre întrebările dvs. cu o discuție pe mail. Prima atestare a acestui fel de post este din anii 120-150 după Cristos.
Domnule Marius Cruceru,
consider ca oricum as pune o intrebare despre Cuvantul lui Dumnezeu, nu ar trebui ca cineva oricat de pregatit ar fi in domeniu, sau cu atat mai mult, sa raspunda ironic. Din respect pentru Scriptura, pentru revelatia scrisa a lui Dumnezeu, nu cred ca putem face asa ceva. Cred ca la pregatirea pe care o aveti in domeniu v-ati referit cand ati spus ca nu este posibil sa vorbim de la egal la egal. Nici nu am aceasta pretentie. In primul rand ca nici un om nu poate fi egalul altui om in niciun domeniu. Suntem peste 6 miliarde de oameni diferiti acum pe planeta. Pregatirea noastra in orice domeniu va fi diferita intre oricare doi oameni. In al doilea rand e de asteptat ca cel cu o pregatire mai buna sa fie mai tolerant cu cel mai nepregatit, atunci cand vorbim de Scriptura. Standardul l-a stabilit Domnul Isus:
„Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi sa fie slujitorul vostru;”(Mat.20:26)
N-am pus intrebarea cu nici un gand rau sau ascuns. Motivul este ca imi pasa de cat de mult incercam sa nu iesim din Cuvantul Domnului. Pana in 2009 am pupat la moaste ca majoritatea romanilor si as fi bucuros sa vad ca cei care spun ca au un singur indrumar in viata, si anume Cuvantul Domnului, chiar cred si urmeaza numai Biblia. M-am asteptat la un raspuns intelept, de parinte, de profesor, de pastor. Un raspuns bland care sa potoleasca si presupusa mea rea intentie. Dar daca imi spuneti ca mi-ati vorbit ironic pentru a domoli pornirea mea, ma faceti sa ma indoiesc de ceea ce cred despre dvs. Ironia nu poate decat agrava un gand rau, nicidecum nu cred ca poate domoli.
Calitatea de patron am avut-o doar pentru cativa ani, pana in 2009 cand Domnul m-a trantit de la mii de metri petrecuti dimineata si seara in paramotor, in mocirla din serele de capsuni din UK, lucru pentru care ii voi multumi toata viata mea. De atunci am muncit asa cum fusesem obisnuit ca si inainte de a fi patron. Nu sunt, si nici n-am pretentia sa fiu, mai mult de lacatus mecanic, dupa calificarea mea. Daca nu merit sa va coborati acolo incat sa-mi explicati cu blandete de ce credeti ca ma insel, si de ce ar trebui sa tin diverse sarbatori cum ar fi Craciunul si Pastele, nu ma supar caci nu ma pot supara pe nimeni niciodata, tinand cont ca Domnul nostru a indurat tot ce nu cred ca voi ajunge sa indur eu vreodata.
Recunosc insa lipsa mea de respect in ce priveste adresarea. Trebuia sa salut la inceputul si la sfarsitul mesajelor. Am facut acest lucru in primele mele postari aici pe blogul dvs, postari care nu au aparut aici.
Imi pare rau dar nu am primit nici un email de la dvs.
Domnul sa va binecuvinteze cu tot ce va lipseste pentru imparatia Lui!
PS
Am uitat sa va pun o intrebare oentru ca tot ati adus vorba de prima atestare a acestui post. Stiti cumva cand avem si prima atestare a botezului copiilor la putin timp dupa nastere?
Va voi intreba altfel. Considerati ca putem avea o viata placuta lui Dumnezeu, respectand tot ce ne cere El in Noul Testament si atat?
Cu respect si fata de d-voastra d-le Stelian si in aceeasi masura fata de proprietarul blogului, v-as sugera sa cautati raspunsurile in Scriptura, intrucat d-l Cruceru este un simplu om.
cu totul de acord 🙂
nu mi-a trecut niciodată prin cap să concurez cu Sfintele Scripturi.
Va multumesc frumos pentru respect si pentru gandul bun. In „apararea” mea nu pot spune decat ca nu am iesit din cadrul Scripturii cu intrebarea mea. Eu cred ce a scris Pavel ca fiind adevarat. Daca Domnul considera Scriptura ca fiind pe intelesul tuturor, nu vad ce rost avea sa puna invatatori in biserici. Acum dvs spuneti ca eu gresesc, deci ca fac ceva rau, si daca recunosc ca invatator pe propietarul blogului?
Nu stiu de ce, dar numai la romani am vazut aceasta teama de intrebari. Cred totusi ca ni se trage de la sistemul de educatie in care am crescut si care nu prea incuraja intrebarile.
PS
Doua lucruri mi se par total opuse. Primul este ca propietarul blogului este un simplu om in ce priveste Scriptura si al doilea ca nu pot avea un dialog de la egal la egal cu dansul despre Scriptura. Nu pot fi amandoua afirmatiile adevarate.
Pe bune?
Mie mi s-a parut un zeu.
Cred ca ala cu fulgerele.
Întrebarea este prost pusă. Moisil avea o vorbă: nu se poate da o rezolvare corectă la o problemă matematică formulată greșit.
Nu regasesc ironia aici:
Felul vostru de vorbire sa fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rau. (Mat.5:37)
Si nici aici:
Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. (Gal.5:23)
Pace frate Marius! Urmaresc blogul dumneavoastra si as avea o intrebare. Ce credeti despre postul in care bei doar apa? Este corect inaintea Lui Dumnezeu? Nu ma refer la posturi de 40 de zile, ci la cele de o zi sau 3 zile consecutive.
Cristina, iti voi da un raspuns miercuri dimineata. Da, este corect, chiar necesar sa te hidratezi.
Da, neapărat hidratați-vă. Am o postare pe această temă.
Va multumesc pentru raspuns! Postarea este deja publicata sau va fi de acum?
Dezamăgitor articol și trist în acelaș timp. Sincer nu mă așteptam să promovați asemenea practici precreștine în lumea evanghelică . Și mai trist este că nici un abonat din cei aproape 7.000 ai blogului dvs. nu ia poziție să vă tragă de mânecă și să vă readucă aminte proveniența posturilor atât al Paștelui cât și al Crăciunului .
Despre cel al Paștelui , Alexander Hislop , scria în Cele două Babiloane la pag.191 :
,, Abstinenţa postului de patruzeci de zile a fost împrumutată direct de la adoratorii zeiţei babiloniene. Un asemenea Post Mare de patruzeci de zile „în primăvara anului” a fost remarcat la Yezidis sau închinătorii păgâni ai diavolului din Kurdistan, care l-au împrumutat de la stăpânii lor, babilonienii.
Un asemenea Post Mare de patruzeci de zile era ţinut primăvara de mexicanii păgâni, aşa cum citim la Humboldt, acesta relatând despre ritualurile mexicane: „La trei zile după echinocţiul de primăvară începea un post solemn de patruzeci de zile în onoarea soarelui.”
Un asemenea post de patruzeci de zile era şi în Egipt, aşa cum remarcăm consultând lucrarea Egyptians de Wilkinson. Acest Post Mare egiptean de patruzeci de zile era ţinut, conform lucrării Sabean Researches a lui Landseer, întru comemorarea lui Adonis sau Osiris, marele zeu mijlocitor.
În acelaşi timp, răpirea Proserpinei pare a fi fost comemorată într-un mod similar, căci Julius Firmicus ne informează cu privire la acest fapt – „bocirea Proserpinei” continua timp de „patruzeci de nopţi”. De la Arnobius aflăm că postul ţinut de păgâni, numit „Castus” sau postul „sacru” era considerat de creştinii din vremea lui a fi imitaţia primară a postului lung a lui Ceres, când vreme de multe zile refuzase în mod decisiv mâncarea din cauza „tristeţii îndelungi” din cauza răpirii fiicei sale, Proserpina, de către Pluton, zeul Infernului.
Deoarece istorisirile lui Bachus sau Adonis şi Proserpina, deşi original distincte, au fost întrepătrunse şi unificate în aşa fel încât Bachus, numit Liber şi soţia sa, Ariadna, Libera (care era unul din numele Proserpinei), este foarte probabil ca cele patruzeci de zile de post din Postul Mare fusese folosit mai târziu pentru a face referinţă la ambele istorii.
Printre păgâni, Postul Mare părea a fi un preliminariu indispensabil pentru marele festival anual în comemorarea morţii şi învierii lui Tammuz, care era celebrat prin alternarea bocirii şi bucuriei, şi care în multe ţări era mult mai târziu decât serbarea creştină, fiind respectat în Palestina şi Asiria în iunie şi de aceea numit „luna lui Tammuz”, în Egipt la mijlocul lunii mai, iar în Britania cândva în aprilie.
Pentru a împăca păgânii cu creştinătatea nominală, Roma, urmând politica sa obişnuită, a luat măsuri pentru a amesteca sărbătoarea creştină cu cea păgână şi, printr-o ajustare complicată, dar dibace, a calendarului, nu s-a dovedit a fi o problemă dificilă, în general, în a face creştinismul (acum adânc scufundat în idolatrie) şi Păgânismul să-şi dea mâna în această privinţă, după cum şi în multe altele. ………………………
Detalii mai multe în De la Babilon la Roma de Alexander Hislop :
http://issuu.com/gxg4life/docs/de_la_babilon_la_roma-prev
O să mă rog pentru dvs. . O seară bună.
Nici eu nu cred in postul acesta de paste. Inventia crestino paganilor. Absolut nicaieri nu ni se spune de asa ceva in scriptura. Daca noi incepem sa ne clatinam pe cale este tocmai pt ca am ajuns sa inlocuim miezul cu ambalajul. De fapt in vremea aceasta sunt trei feluri de crestini. Crestini care pt ei forma nu conteaza deloc si sunt ultraliberali, crestini care au doar o forma inlocuind miezul cu ambalajul (acestea fiind extreme)si crestini undeva intre.
repussuper, tu ai un blog? așa arată adresa ta. Dacă da, cum oare, Doamne iartă-mă, formulezi asemenea frazări în limba română.
refuz să discut cu cineva care își bate joc de limba mea maternă. este vorba de mama pînă la urmă.
[Coloseni ]
(2:16) Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat,
(2:17) cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
(2:18) Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi voia lui însuş printr’o smerenie şi închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le -a văzut, umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti,
(2:19) şi nu se ţine strîns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i -o dă Dumnezeu.
(2:20) Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:
(2:21) ,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!„
(2:22) Toate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
(2:23) au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti.
Ce treaba are blogul cu ceea ce am zis eu. Vreti sa imi iau o scara sa urc treptele ca sa ajung la inaltimea dumneavoastra, apoi sa va explic ceea ce gandesc? Eu mi-am spus parerea clar. Nu cred in postul acesta. Este o inventie dupa ce toti apostolii au murit. Pai la cate lucruri s-au adaugat pe parcursul istorie ar trebui acum sa sarut si moaste. Hai sa ne taiem imprejur ca doar nici de aia nu moare nimeni. Exact cum am spus. Cand incepem sa pierdem din valoarea crestinismului, ne ocupam cu forma ca sa nu disparem definitiv. (Vorbesc in general)
Uite ca iar am uitat sa-mi iau scara si v-am raspuns tot cu aceleasi frazari .
cu tot respectul ati face bine sa cititi mai cu atentie
„Opținea mea este DA.” (Marius Cruceru)
deci daca optiunea dvs. este alta, cum de altfel este si a mea, lasati libertate de practica si constiinta celor ce postesc intr-un anumit fel sau tin o zi de sarbatoare care la originea crestinismului n-a fost zi de sarbatoare.
Optiunea dumnealui de a tine postul, vine ca un raspuns la intrwbarea pe care tocmai o adresase: „Ar trebui să ținem acest post?” Observati ca spune „sa tinem” si nu „sa tin”.
Nu e nimic rau in a tine post sau a tine orice sarbatoare vrea un crestin, este rau cand le spunem celorlalti ca ar trebui sa tina postul Pastelui sau orice altceva nu gasim in Biblie.
Florian Stelian, iată ce am fost întrebat:
Iată ce am răspuns:
Stimate Aurel Munteanu, regret sincer că sînteți dezamăgit. Sînteiț supărat însă pentru pricini neadevărate, precum copilul care plînge că soarele s-a ascuns noaptea. Este vorba doar de dulcea naivitate a copilăriei. Nu mă mir de dezamăgirile dvs. cînd văd cu ce fel de literatură vă hrăniți.
Și dacă ar fi așa, dar nu este, și dacă ar fi așa, dacă un criminal a folosit un cuțit pentru a ucide, dvs. nu mai folosiți niciodată cuțitul numai pentru că a fost contaminată imaginea respectivă prin apariția în presă a criminaului cu pumnalul în mînă?
Dacă cineva este ucis cu o mătură, nu mai măturăm?
dacă cineva sfîrșește în accident de mașină, nu ne mai urcăm în automobile?
dacă au loc accidente de avioane, refuzăm să mai zburăm?
Postul este un instrument.
Da, spre marea dvs. uimire și yoghinii se roagă, și budiștii se roagă și meditează și unii și alții.
Să nu mai medităm, să nu ne mai rugăm că o fac și ei.
A propos, chiar și dînșii folosesc toaleta și se spală pe dinți.
Să nu mai facem, că avem informații că spălatul pe dinți erau un ritual în cinstea zeiței afrodita, pentru că este vorba de o înfrumusețare de fapt.
BA chiar și peiptănatul este un ritual din cultul morților, orice fir de păr rămas în pieptene este o ofrandă către Tanatos, zeul morții.
Vă asigur că ceasul este un talisman în cinstea zeului Cronos.
Vă rog să vă rugați pentru mine în continuare, dar faceți o rugă înțeleaptă: rugați-mă să nu mă enervez cînd citesc asemenea aberații.
cu dragoste aspră,
mc
Imi permit sa va raspund aici cu privire la inchinarea pe care mai sus am definit-o „conform Noului Testament”. Bine-nteles va voi spune cum vad eu lucrurile si nu voi face o axioma din acest lucru.
Ati enumerat cateva lucruri care tin de inchinare aici, cum ar fi postul si rugaciunea. Toate celelalte exemple nu le consider bune, caci nu se refera la inchinare. Sa ma explic. Relatia noastra cu Dumnezeu, eu cred ca trebuie sa treaca prin filtrul Noului Testament. Altfel ar trebui sa tinem toata legea lui Moise. Adica putem infaptui inchinarea asa cum gasim la Domnul Isus si la apostoli si atat. Daca Domnul si apostolii au spus ca trebuie sa-i cantam lui Dumnezeu, pai atunci sa-i cantam, daca au spus sa tinem post atunci sa tinem, dar asa cum il tineau ei, daca au spus sa ne rugam, sa ne rugam, daca au spus sa frangem impreuna painea, sa o frangem, daca au spus sa botezam, sa botezam. Celelalte eu le consider ca fiind parte din legatura noastra frateasca si cu ceilalti oameni.
Un bun exemplu este meditatia asa cum ati dat exemplu ca o gasim la yoghini si budisti, meditatie pe care eu nu o gasesc in Biblie.
Pentru celelalte exemple va raspund astfel. Nu folosim cutitul in inchinare pentru ca nu a fost folosit nici de apostoli. Si la fel cu toate celelalte.
Har si pace!
PS
Ati spus mai sus ca nu stiu cantarile cantate de Pavel si Sila. Nici nu trebuie. Pavel a fost foarte clar, sa cantam cantari duhovnicesti. Nu a spus sa cantam exact ce cantau ei, in afara de psalmi.
va multumesc pentru aceasta postare. ma bucur ca nu sunt singurul caruia i s-a parut bine sa faca asta. si eu am niste cereri mai speciale de adus inaintea Domnului, si cred ca un exercitiu de infranare si renuntare la niste placeri lumesti este bun in aceasta situatie. si, cum ati spus, mai placuta este sarbatoarea dupa acest exercitiu spiritual.
nu am citit toate descrierile posturilor din trecut, insa ati putea rezuma „regimul” (ca e post, nu regim sau cura de slabire) alimentar pe care il urmati? am impresia ca e bazat pe multe sucuri vegetale.
FS, să nu confundăm curele de slăbire cu postul. Sînt două lucruri diferite.
pai tocmai, nu confund cura de slabire cu postul. postul e infranare si rugaciune, fara nici o asteptare de a slabi sau a avea alte foloase trupesti. cura de slabire este regim alimentar, sport, si cam atat. de acelea nu prea reusesc sa ma tin.
acestea fiind spuse, sunt posturi si posturi. in Biblie postul era cu azime, in ziua de azi mi se pare ca are mai mult semnificatia de a nu manca carne, sau produse de origine animala (desi unii considera ca pestele nu e carne, de parca pestii ar fi plante). altii se hranesc numai cu seminte si hrana uscata.
pana la urma este un pic subiectiv, fiecare se abtine de la ce i se pare bine in ochii sai. eram doar curios cum anume postiti dumneavoastra. spre exemplu, eu cred ca daca Domnul a zis sa nu mancam aluat dospit in post, nu mananc aluat dospit. se gasesc azime (poloneze) la anumite magazine. in schimb mananc produse lactate. sper ca, cu timpul, voi putea posti si fara acestea. deocamdata incerc sa lucrez la infranarea mai importanta, si anume la infranarea de la enervare in timpul postului.
In Predica de pe munte Domnul ne/a avertizat sa nu batem toba cu disciplinele spirituale( post,rugaciune ,milostenie) ; stia cat de usor putem deveni noi centrul de interes(aici este una dintre cele mai puternice ispite). Pe un post de televiziune crestin se bate multa moneda in acest sens dar sunt saraci lipiti pamantului in pazirea Cuvantului.
„Daca Ma iubiti veti pazi Cuvintele Mele”
didiasilvia, uneori putem vorbi despre anumite lucruri pentru a ne încuraja la dragoste ȘI FAPTE BUNE,
Fariseii nu erau săraci în post. Nu trebuiau încurajați la asta.
Noi cred că ne-am sărăcit în aceste lucruri, poate că avem nevoie de oîncurajare, nu crezi?
Țin baptiștii, țin și paștele nu numai postul, țin și crăciunul și au zidit la loc toți idolii dărâmați de strămoșii lor. Merg la comferințe cu catolicii și de la ei îți iau diplome. N-ați știut? În curând își vor face cruce, icoane ….au baptiștii icoane?
Prigonesc baptiștii?
Mai e vreo diferență între baptiști și restul lumii?
Una majoră: securiștii lor sunt botezați.
V-o spune un baptist din baptiști.
O întrebare în plus: ce folos ar fi să mi se spună azi că ”baptiștii” care m-au persecutat pe mine personal (dintre care amintesc: I. Bu–ciu; V. T–pos, Mă–-aș, etc.) au fost de fapt ”frați” falși, înfiltrați, că adevărații baptiști n-au prigonit, când nu există, n-a existat și nu sunt semne că se vrea să existe un sistem eficient și verificat de separare a persecutaților de persecutori, a lupilor de ”oi”. Dacă nu în realitatea prezentă, atunci măcar așa declarativ, în istorie.
E cea mai jalnică imagine dragul meu, ca fiul unui om martirizat pentru cugetul lui, să se laude că poate behăi după cum au schimbat lupii behăitul, (să le iasă și lor, să nu se străduie bieții lupi așa greu). Lupii au lumificat biserica pentru ca să ușureze munca coaforilor ce le croiesc blănurile. Așa că astăzi țin baptiștii, țin iarăși cu mândrie ceea ce strămoșii lor au lepădat cu scârbă.
Profesore, e biblic să ții sărbători? Iată o întrebare bună.
Dacă pleci de la Biblie, unde mai pui granița? Mai este vreo graniță?
Dupa Biblie nu mai exista nici o granita.
Stimabile, cred ca ești la ultima abatere. Cred că vei fi pus la spam.
Îmi pare rău că nu înțelegi mare lucru din toată povestea asta.
Se pare că unii țin post de inteligență.
Intrebarea este: postim sau facem cura de slabire?! Am o gramada de colegi care „postesc” pentru detoxifierea organismului, ceea ce este cu totul altceva, nu?! Sunt curios daca acest comentariu va fi postat. Mai am unul in asteptare, dar inca nu sunt calificat probabil sa-mi dau cu parerea. Oh, well, whatever, nevermind!
Dan, cura de slăbire este altceva. Postul este cu totul altceva. Așa cum spuneam cu puțin înainte. Postul este o stare a spiritului, nu o stare a stomacului.
Pentru ca am in casa un ortodox practicant, stiu ce inseamna postul ortodox adevarat;
pe langa infranare, are loc si curatirea inimii de cele rele;
nu cred ca ne strica, noi baptistii suntem”tare priceputi”,
nu luam nimic de la nimeni!
De ce nu ?
pe cele bune, le luam!!!
Da, asa cum spune in linkul de mai jos, inima conteaza;
este greu postul de verdeturi, fara carne si lactate sapte saptamani.
Daniel asa a tinut si nu ni se spune ca a fost ceva gresit.
http://axa.info.ro/sfanta-traditie/inima-in-marele-post/
Intotdeauna am avut dilema aceasta: oare e crestineste sa tinem postul de cuviinta, dupa care, scuzati cuvantul, sa ne imbuibam ? Suntem mai demni de iubirea lui Dumnezeu astfel ??
Nu, nu este. Postul este o stare de spirit, nu o stare a stomacului.
Postul indicat de Isaia e proactiv. Postul ca abstinenta pe de alta parte il poate mentine pe practicant in zona de confort procurata de indeplinirea unei cerinte cultice. Nu stiu insa ca postul sa fi fost impus, ori macar recomandat in scrierile nt. Poate doar subanteles ca cutuma mostenita.
Deci tot o stare de spirit, dar venind dinspre stomacul spiritual, un organ care nu poate lipsi nici celor confortabil de proactivi. Nu ştiu ce incriminaţi mai tare: pericolul confortului oferit de obnubilarea cultică printr-un act care, de fapt, scapă oricărui cult, înregimentarea prea cuminte în turma care rumegă dar nu se hrăneşte, tradiţiile (cât ar fi de greu de golit de conţinut), pericolul unei umbriri a libertăţii totale a individului ce se ştie în siguranţa căii celei drepte? Dacă postul din Isaia e proactiv, şi ştim ce a făcut (chiar şi când era singur, în pustiu) şi la ce a îndemnat personajul principal din scrierile NT, chiar nu putem presupune o legătură esenţială, poate chiar o alternanţă sau simultaneitate „obligatorii” între postul de abstinenţă şi cel proactiv? Ştia Eclesiastul ce ştia, printre altele şi că libertatea poate începe, continua şi sfârşi cu îndeplinirea cerinţelor, moştenite sau autoimpuse. Faptul că unele cerinţe cultice subjugă şi amăgesc nu le face neapărat mai periculoase decât beţia libertăţii cu repere autonome, având aceleaşi potenţiale proprietăţi. O soluţie pare a fi, pentru muritori, efortul permanent spre luciditate şi dezamăgire, nu totdeauna şi nu obsesiv spre respingerea aparentelor extreme periculoase. Sigur că, aici ca şi în multe alte chestiuni religioase, cheia de boltă este visul sincronizării, suprapunerii, colocării permanente a harului divin cu semnele sale exterioare din carne, cuvinte, atitudini sau fapte. O nădejde care nu a părăsit omenirea de când acel personaj principal a arătat că, pentru El, nu e vorbă goală. Nici în supunerea la cerinţele cultice, nici în libertatea pe care oamenii nu o puteau înţelege.
Înțeleg ce spuneți, Ionică. Nu înțeleg bine ce propuneți. Să fim ca El?
Bun! Se putea spune mult mai simplu.
Da, pentru El nu a fost vorbă goală. Asta încercăm și noi, să recuperăm ce se poate recupera și totul să fie cît se poate de util, de folos omului duhovnicesc.
Ce înțelegeți prin postul proactiv? Îl opuneți celui prin abstinență? Credeți că se exclud reciproc?
Pingback: Ziua 41 – Începe Postul! | Marius Cruceru
Pingback: A început Postul Mare | Marius Cruceru