Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Forever young”…nu pot sa fie decit copii Domnului.
La multi ani tineri si frumosi!!!
La multi ani ! Domnul sa o binecuvinteze cu ani plini de bucurie, sanatate, impliniri alaturi de toti cei dragi si iubiti ai ei ! Si dragostea ei sa fie inviorata mereu, caci rasplatirea ei e mare! Dar sa inceapa de aici, de pe pamant !
Cu dedicatie Ps. 36; 7-10
Superb cantecul, multumesc. 🙂
La mulţi ani! Multe binecuvântări! Frate Marius, cred că vă este îngăduit să vă mândriţi cu o astfel de MAMĂ!
Dumnezeu să o ţină cu sănătate alături de dvs!
Mulţumesc, sper ca Domnul să o ţină în viaţă cu sănătate.
Pun pariu k e la fel de frumoasa si acuma :p m gandesc k in ziua de azi putine femei sunt frumoase fara sa fi apelat la machiaj :-< c pkt..
da, este o altfel de frumuseţe!
emotionant.
Bucuria ta este bucuria noastra. Slavit sa
fie Domnul pentru influenta lor in vietile noastre.
Amin, aşa să fie, Dane şi bine ai venit în acest spaţiu. Domnul să te binecuvînteze şi continuam să ne rugăm pentru sănătatea ta.
Ce frumos e cantecul asta… Cred ca i se potriveste frumoasei care a ramas vaduva la 27 de ani. Mi-o pot inchipui plangand noaptea si luptand ziua. Sper ca acum e senina, blanda si buna, inteleapta si plina de iubire.
La multi ani!
aşa a şi fost!
noapte plîns, pe care l-am auzit nu o singură dată şi ziua lucru,
am crescut cu cheia de gît.
observ ca v-a marcat foarte mult acea cheie agatata de gat.
si cand te gandesti ca in copilarie eram invidioasa pe acei prieteni de joaca care aveau cheia la gat si puteau sa stea la joaca atat cad doreau ei spre deosebire de noi ceilalti cu mame casnice, care ne faceau un program foarte strict.
totusi s-ar putea sa aveti dreptate. poate ca totusi acea cheie agatata de gat a facut o oarecare diferenta intre noi. cred ca cei care au avut cheia la gat au fost invatati sa discearna mai timpuriu si au mai pronuntata trasatura de luptator.
da, m-a marcat. Nu ai avut de ce să îi invidiezi pe prietenii tăi.
Pingback: La mulţi ani, mamă! | Marius Cruceru
Pingback: Salvaţi cîinii, făcut de mama, luptînd cu o femeie, aripi de înger, ţară de poveste, « La patratosu
Dumnezeu s-o întărească și s-o întinerească pe sora Lenuța în vederea prezentului și viitorului care sunt în mâna Celui Atotputernic. Multumim de mesajul de la Biserica ”Betel” din Timișoara.
”Familia Anton
La multi ani !
La multi ani mamei tale draga Marius! Frumos ca iti amintesti si vorbesti cu atata drag de parintii tai. Cred ca parintii sunt cea mai mare zestre pe care o primim de la Dumnezeu, in rest … goana dupa vant…
Pingback: Drumul ca dumirire | Marius Cruceru