Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
O implicare de un asemenea grad tine de o cultura democratica, de un cadru in care opinia conteaza unde oamenii sunt obisnuiti sa aiba curajul de a se exprima liber. La noi teama pe care am mostenit-o din sistemul comunist ii tine pe cei mai multi in lesa.
Curajul lui Moise este unul istoric, dar sa nu uitam ca Moise a crescut cu deplina constientizare a libertatii de cuvant si a drepturilor lui neingradite. De partea cealalata timorarea fostilor sclavi(evreii) era motivata de educatia primita si de sistemul in care s-au format.
Pe de alta parte totul tine si de relevanta in contextul curent. Am observat de-alungul anilor cum Biserica sufera de analisti ai contextului actual, de oameni care sa aplice solutiile biblice la problemele cu care ne batem zi de zi.
Ar fi o gama larga de probleme pe care le ridica societatea actuala, probleme la care crestinii nu sunt capabili sa raspunda, desi poate multi dintre ei sunt buni exegeti. Probleme ca relatiile premaritale pe care foarte frumos ai tratat-o in conferintele organizate (sa nu ne miram ca apar voci care iti combat solutiile – e doar o dovada ca esti un pionier al domeniului – pai restul despre ce predica in fiecare duminica?), probleme de ordin politic, problema divorturilor(sau a casniciilor-divortate in care cei doi nu se mai suporta demult), etc reprezinta o gama de probleme care acum 20 de ani nu existau.
Daca exegetii, profesorii, oamenii de religie nu elaboreaza si nu vin cu o analiza clara a cadrului actual credinciosii nu vor fi capabili si nici nu vor fi tentati sa o faca. Lipsa unor voci de factura lui John MacArthur sunt tot o consecinta a lipsei de constientizare si analiza a contextului actual.
Nu de putine ori am vazut crestini care afirmau in culise framantarile lor legate de unele probleme la care nu reuseau sa gaseasca solutii biblice. Nu era vorba de oameni redusi, ci era vorba de faptul ca ani de zile nici un vorbitor la amvom nu trecea la proiectarea conceptelor la problemele cotidiene. Unii zic „pai se subintelege” – mda acesta este un fel de gest pilatian de spalare pe maini.
„oameni care sa aplice solutiile biblice la problemele cu care ne batem zi de zi.”
Bine spus, în general am observat că se practică exact invers.
cine practică invers? ce înțelegi prin … se practică invers. Asta înseamnă că se predică stînd pe mîini sau ce?
Pe vremea mea, se urmarea si aplicarea principiilor biblice la problemele cotidiene. Trendul actual merge mai mult pe analiza textului biblic in contextul dat. Seamana foarte mult cu studiul dinozaurilor, dar cum dinozauri nu mai exista, nici nu e relevanta teoria pentru problemele practice cotidiene.
Sunt convins ca se asteapta de la credinciosi sa cauta latura aplicativa, dar e ca si cum predai gramatica fara sa faci niste exercitii concrete cu elevii. Ce va rezulta e ca vor fi buni in teorie dar nu vor fi capabili sa faca o analiza banala sintactica si morfologica. La fel era si cu comentariile literare, imi aduc aminte ca aveam profesori care nu doar ca ne indicau pasii pentru realizarea unui comentariu literar, dar ne si dadeau comentarii literarea ale operelor. Cu toate astea cat de utile erau cartile care iti mai dadeau 2-3 exemple de comentarii la aceiasi opera, iti deschideau orizontul aplicativ.
La americani am vazut multi care lucreaza in permanenta la realizarea puntii de legatura intre conceptele biblice si contextul actual, aratand multe exemple in care functioneaza acestea. Tocmai de asta sunt invatati sa aiba si reactii politice – sunt formati sa o faca. E o diferenta de viziune. De fapt au reactii la cele mai multe probleme cotidiene. E un fel de pragmatism, care la noi e de natura subinteleasa si se vede. E la fel cum tinerilor le spunem sa nu mearga la cinematografe pt ca acel cadru mai intim in reactie cu cadrul pornografic in care traim s-ar putea sa produca reactii neplacute, la care ei sar ca fripti. Ei asta denota ca nimeni nu le arata faptul ca preventivitatea duce la evitarea problemelor. Daca ar fi multe voci care sa le arate acest lucru nu ar sari ca fripti la aceste idei. Ori de ce nu exista mai multe voci convergente? Pentru ca majoritatea raman la teorie, evita intentionat practica …. ca e mai comod 🙂
Pana la urma ce au votat ameicanii la ultimele alegeri prezidentiale ? un candidat din secta mormona din partea partidului Republican si Obama crestin cu numele care favorizeaza casatoriile intre homesexuali ,avortul si cate altele ? Asta au votat crestinii din America ?