Einstein a avut dreptate. Nu știm sigur despre Univers, dar prostia este infinită.
Un tip mediocru ca talent încearcă o chestie. Cică are și un fel de albumaș pe care vrea să-și cocoațe prostioara, alături de altele la fel probabil.
Esteticește vorbind, melodia este previzibilă. Un fel de pop-contry. Nu mă obosesc să discut calitatea acestui soi de înregistrări de care este plin internetul. O mediocritate absolută. Versurile? O calchiere a unor tipare atît de fumate deja în toate colțurile toaletelor școlii pentru băieții cool din biserici.
sursa foto stillsearching.wordpress.com
Doua astfel de tipare de gîndire putem identifica aici și pe care ar fi bine să le discutăm pe îndelete:
1.W.W.J.D
2. „Ce mai preten și ce frate…”
1. O problemă pusă prost nu poate avea decît rezultate greșite. Nu se poate rezolva. Sînt întrebări de nepus.
Ce-ar face Isus dacă ar trăi azi, ar bea bere cu noi, și-ar face tatuaje, ar merge la fotbal, ar juca un pocheraș cu cei din internat, oare cum ar alimenta Isus mașina, dar dacă te-ai afla alături de separeul în care se schimbă Isus la vestiar, ar cînta Isus în duș sau nu? Ar fi fuma pipă, foi sau țigarete obișnuite? Ar purta pălărie sau bască pe dreapta (pe stînga, sigur nu). Iată cît de îngustă este granița dintre blasfemie și imaginația fără frîu.
Evanghelia este de o discreție politicoasă, reverență reținută, prin afirmarea faptului că Isus a fost întru toate la fel ca noi, dar fără păcat și … ajunge. Tradiția Bisericii nu ne-a lăsat să vagabondăm cu imaginația întrebîndu-ne în amănunt cum va fi avut Isus digestie. A fost om deplin și Dumnezeu deplin. Coborîrea lui Isus în cotidianul nostru poate avea relevanță în anumite contexte, dar poate crea imagini ridicole și pentru noi și în dauna Slavei Sale, dacă nu păstrăm limitele.
Îndepărtarea lui Cristos prin temenele fără o relație personală ajustată biblic este la fel de periculoasă ca îndulcirea lui Isus prin dezbrăcarea de autoritatea și slava Sa.
Prostie nemăsurată. Am zis! Aș putea continua vreo 12 ore numai cu întrebări stupide și absolut nerelevante croite pe aceeași temă: WWJD.
2. Ce mai preten și ce frate…
Dacă la primul punct avem a ne corecta în atitudine, al doilea izvor ține de un cadru teologico-folcloristic specific unor grupuri din mișcarea evanghelică.
Isusul roz bombon, apropiat, pretenar față de care ne-am permite să ne bem cafeaua dimineață la o scurtă tacla.
Vă amintiți? Ioan și-a sprijinit capul de pieptul Mîntuitorului pe cînd era în trup… Același Ioan nu se duce spre Cel Alb din Apocalipsa să-L strîngă în brațe strigînd….
– Isusică, dragule, ce dor mi-a fost de tine.. he, he, he, ce vremuri, pretene, pe cînd stăteam la masă și cinam ca belferii … făceam istoria, domle….
Nu, ne spun Scripturile că a căzut ca mort… .
O berică cu Isus? Un ceai, o cafeluță…. Nțțțț! Eu cred că vi s-ar propti în gît…
UPDATE
Există o asemenea situație, o sitație în care ne-am putea imagina intimitatea cu Fiul lui Dumnezeu, dar numai după ce vom fi recuperat ca evanghelici majestatea și măreția Fiului.
Dați cinste Fiului ca să nu se mînie, strigă Psalmul 2 la noi.
Tocmai asta este problema, efectul de pendul, ne-am dus prea mult spre cafeluța cu Domnul sub influența navigatorilor din anii 80, prea mult ne-am făcut Quiet Time-ul stînd în poponeață în fața Creatorului, Pantocratorului, Țiitorului și Celui alb de zile.
Apropierea și îndepărtarea, intrarea și ieșirea sînt de ținut în echilibru. Așa se roagă Solomon, Doamne, binecuvîntă-ne intrările și ieșirile…
Pendulul între descălțarea lui Moise la rug și urcarea pe muntele cutremurînd, aceea este de recuperat.
Deci… idea este să ne descălțăm pentru o partidă de remi cu Isus, după care să ne urăcm pe muntele care fumegă, zdruncinîndu-ne din toate încheieturile de spaimă,
poate că după ultima experiență numai vom veni cu focul Lui pe față.
Marius Cruceru 
Wow… stai un picut, sa imi recapat respiratia… Stii, mi se facuse foame si tocmai voiam sa ma asez la masa… cred ca o sa mai astept un pic… O chestie asa, ca o revolta organica, se zbantuie prin maruntaiele mele… Ca si cum nu ar fi fost de ajuns textul de mai sus, am facut greseala sa intru si pe link-urile atasate… (Recunosc, nu am curaj sa ascult si melodia…) Daca nu as sti ca esti o persoana serioasa, te-as fi suspectat de glume proaste… Dar – din pacate! – stiu ca nu pot face asta… Ma intreb de ce, oare, e atat de greu ca oamenii sa inteleaga CINE a fost Isus si care a fost rostul Lui in lumea asta… A venit sa ne invete sa ne umplem sufletele de Frumusete, sa devenim mai… destepti (ca asta inseamna sa fii intelept, pana la urma), sa ne protejam vietile si pe ale altora si sa ne ingrijim de viitorul nostru de pana la si de dupa moarte… Ma intreb cat de gresit trebuie sa fi inteles acesti oameni ideea de ISUS, ca sa se poata manifesta in asa fel (in care ei chiar cred – asta e problema cea mai mare!)… Era o expresie in Biblie (scuze ca nu o pot cita exact – poate ma ajuti tu, poate si cu referinta) care ne descria durerea sufleteasca atat de mare pe care o resimtea Isus privind la multimile acelea jalnice de care era inconjurat… Pragul durerii sufletesti era atat de mare, incat aceasta devenea fizica (il dureau maruntaiele, organele interne)… ca atunci cand lacrimile de apa sarata au devenit sange… Oare cat il doare ACUM de astfel de oameni, vazand ca 2.000 de ani au trecut degeaba?! Mai mult decat sange, ce i-ar putea umple ochii? 😦
Matt 09:36 Şi văzând mulţimile, a fost mişcat pentru ele, că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor.
Cel căruia i-a ieşit ideea este de fapt:
Piesa cu ce ar face Isus.
Dar mi se pare muult mai de bun simţ şi chiar mai realistă.
Aveţi dreptate, ce fel de ţigară ar fuma Isus? Păi cine spune că ar fuma?
Isus pentru mine este încă din unele puncte de vedere un mister absolut.
Cum se îmbină modestia absolută, cu măreţia absolută?
Da, m-am gândit deseori, ce haine ar purta Isus în vremurile noastre? Ce maşină ar avea? Ar avea maşină în primul rând?
Cum poate fi modestia reprezentată de Dumnezeul absolut, care controlează toată materia, văzută şi nevăzută. Spune un cuvânt şi planete se aliniază, sisteme solare se formează, etc.
Câteodată mă gândesc că sunt prea multe întrebări pentru un om limitat.
da, îl putem programa pe Isus, de fapt cred că este ca o aplicație pentru Iphone, dacă tot veni vorba …
îl putem ajusta în funcție de memoria și pixelii noștri pe Isus, ca să obținem un mic idolaș, ușor de încăput în softurile noastre.
atunci este mai ușor de manipulat, se poate chiar purta la gît sau agățat de oglinda mașinii, ori arestat în vreun colț de cameră, bine înrămat.
1. : Marius David, ar fi prima data cand un tip canta bine (sa zicem) si spune prostii ? Tipul face muzica dar este jalnic cand face teologie. Cred ca nu poate fi luat in serios. Stii sunt unii care intra acolo ,,unde nu le fierbe oala”.
SDM
Revin, sunt multi, au fost si vor mai fi din cei care se baga acolo ,,unde nu le fierbe oala”, aici intrand si multe trupe de ,,frauda si inchinare” (te-am citat). Sustin liturghia inchinarii si deloc trupe, grupe si trupeti ai stiu ei cui.
SDM
fraudă și întinare este expresia corectă și nu-mi aparține.
Vrea omul sa bea o bere cu Iisus si voi ii sariti in cap!
Am ris cu lacrimi de taranistul ala cu berea si Iisus!
taranist? taran ati dorit să spuneți? ambele amîndouă sînt prost alese, jigniți categorii de oameni diferiți, dar prețioși.
„Ma intreb cat de gresit trebuie sa fi inteles acesti oameni ideea de ISUS, ca sa se poata manifesta in asa fel..”
Sorina, Iisus nu e o idee ci Persoana umana (si divina in acelasi timp) care a mincat si baut cu vamesii si pacatosii. Nu stiu daca a baut bere 🙂 dar vin cu siguranta, asa ca la nunta din Cana.
Sa nu devenim „holier than thou”
Absolut aiuritor! Şi totuşi, absolut normal pentru o lume care vorbeşte tot mai mult despre Domnul, dar care înţelege tot mai puţin! Ceea ce mă deranjează este reacţia „în extremă” la… extremismul imaginaţiei. Dacă e rău (şi fără îndoială că e mai mult decât rău!) să acceptăm această familiaritate, (şi) prin muzică, dar şi în unele (vai!) predici şi alte manifestări, cu Domnul, atunci reacţia trebuie neapărat să fie retragerea în „chilia” liturgicului simplificat! Nu suntem în stare să înţelegem că e posibilă o anumită intimitate cu Domnul şi suntem gata să o înlocuim cu o distanţare reverenţioasă de proporţii cosmice în care El ajunge să fie atât de „totul” încât nu mai e nimic definit. Şi uite aşa se ajunge de la ideea absurdă de a bea o bere cu Isus la tot pe atât de absurda idee a unui Domn izolat care primeşte doar sms-urile rugăciunilor noastre… Vai, lume!
Există o asemenea situație, dragă Marinel, dar numai după ce vom fi recuperat ca evanghelici majestatea și măreția Fiului.
Dați cinste Fiului ca să nu se mînie, strigă Psalmul 2 la noi.
Tocmai asta este problema, efectul de pendul, ne-am dus prea mult spre cafelulța cu Domnul sub influența navigatorilor din anii 80,
prea mult ne-am făcut Quiet Time-ul sînt în poponeață în fața Creatorului, Pantocratorului, Țiitorului și Celui alb de zile.
Apropierea și îndepărtarea, intrarea și ieșirea sînt de ținut în echilibru. Așa se roagă Solomon, Doamne, binecuvîntă=ne intrările și ieșirile…
Pendulul între descălțarea lui Moise la rug și urcarea pe muntele cutremurînd, aceea este de recuperat.
Deci… idea este să ne descălțăm pentru o partidă de remi cu Isus, după care să ne urăcm pe muntele care fumegă, zdruncinîndu-ne din toate încheieturile de spaimă,
poate că după ultima experiență numai vom veni cu focul Lui pe față.
Credeţi că vor reuşi evanghelicii asta după ce L-au „implicat” pe Domnul în tot felul de „metanoizări”, „străjerisme” etc? Mă tem că lumea e prea buimacă până şi să vadă muntele care fumegă! Pentru mulţi, din el n-a mai rămas decât… fumul.
DA, eu cred că vor reuși epntru că străjerismele și metanoismele vor dispărea prin devorare intestină. Lipsa coloanei vertebrale teologice, răspunsul la stimuli de moment, construirea mișcării pe temelia unor personalități … toate acestea și altele vor duce la dispariția acestor scurte gripe ale evanghelicalismului romanesc. Încă ne mai smiorcăim nasurile după gripa cu străjerii, dar tusea s-a rupt… cu toate expectorațiile neplăcute și cam scîrboase de rigoare.
He, he, ce bine să citesc asta (ce păcat că a ajuns să fie nevoie!). Mă consolez şi mă mângâi cu gândul că nu sunt singurul optimist!
Pingback: Paradox… « Mai in gluma, mai in serios… ;)
Asta e prostia lunii. Personajul cu pricina nu are nici cea mai anemica notiune despre cine si ce este Isus Hristos.
” Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?” (Luc.18:8) ” Si aceasta intrebare a pus-o fiul lui Dumnezeu, Isus a toate stiutorul, asa ca e mai degraba un avertisment asupra unei posibilitati, care din pacate are loc : lepadarea de credinta adevarata si inlocuirea cu obiceiuri si traditi ( frauda si inchinare ) cu iz spiritual si pe cat posibil comecializat . Tot mai mult se aude de la anvoane ca lucrarea Domnului merge/ inainteaza cu bani, pastori angajati, directori muzicali platiti samd. ce sa mai vorbim de biserici unde se predica evanghelia prosperitati, nu e de mirare ca oameni cred ca fac din si cu Isus ce vor atata timp cat ei au bani si deci lucreaza ( a se citi ,controleaza ) lucrarea Domnului
Explicatia e simpla. In cultura „country-western” multe cantece secularizeaza pe Isus fara ca cei care le scriu sa-L cunoasca. E ceva la moda.
Totusi cantari de genul „What a friend I found, closer than a brother (ce prieten am gasit, mai bun decat un frate)” scrise de o formatie crestina, asemanator cu mesajul din tema #2, nu pot fi incadrate impreuna cu chestia din video.
Pingback: Einstein a avut dreptate. Nu știm sigur despre Univers, dar prostia este infinită. | Vorba Bună
Numai de dragul de-a nu fi ca voi toti, desi sunt cu toata fiinta dintre voi: ati ascultat versurile baiatului aluia? Iata-le:
Dac-as putea bea o bere cu Isus,
Cerul stie ca as sorbi-o cat mai incet
As alege un loc nu prea aglomerat
Dar as merge oriunde vrea el.
As comanda doua pahare inalte
Si as cere chelneritei sa le puna in contul meu
L-as lasa pe el s vorbeasca
Si as avea mare grija grija cand ar fi sa-l intreb ceva.
Sa-mi spuna
Cum sa intorc si celalat obraz?
Cum sa spun ca-mi pare rau?
Ai auzit rugaciunile mele?
Ce se intampla cand viata se termina?
Cand crezi ca te vei intoarce din nou?
Le-as spune tuturor, dar nimeni nu m-ar crede,
Dac-as putea bea o bere cu Isus.
Dac-as putea bea o bere cu Isus,
Mi-as da toti banii pe muzica buna din Jukebox
Si ne-am aseza undeva unde nu este un ceas.
Cum sa intorc si celalat obraz?
Cum sa spun ca-mi pare rau?
Ai existat de la inceput?
Cum ai schimbat inima unui pacatos?
Este cerul chiar dincolo de stele?
Le-as spune tuturor, dar nimeni nu m-ar crede,
Dac-as putea bea o bere cu Isus.
Probabil ca nu va sta decat pentru vreo doua pahare
Dar eu as spera si m-as ruga sa stea pana se inchide localul.
Cum sa intorc si celalat obraz?
Cum sa spun ca-mi pare rau?
Ce e dincolo?
Sunt bine mama si tata?
Si, daca se poate, sa le transmita salutari de la mine.
Le-as spune tuturor, dar nimeni nu m-ar crede,
Dac-as putea bea o bere cu Isus.
Akka,
tot nu m-am predat și nici batistă n-am stors.
rămîn la diagnostic. Știu engleză destul de bine ca să fi dat verdictul din prima.. MEDIOCRU.
Ideea, precum spuneam, este fumată de mult.
Apoi eu vorbeam aici despre un trend care are substantă teologică deja, vorbeam despre Isusism, o boală cronică a teologiei evanghelice, nu protestante, evanghelice.
O găselniță care ne-a dezumflat pneumatologia și ne-a sufocat teologia în sens proproiu.
Pseudo-cristologia isusizată este hipergonflată în dauna gîndirii trinitare, de aici scoborîrea de pe tron a lui Isus.
Eu mă tratez cu Acatistul Mîntuitorului.
Compară chestiuța șasta cu Acatistul și mai vorbim după…
mersi ca ai tradus versurile 🙂
Isus esti prietenul meu- versul asta mi-a zgariat timpanul si intaratat duhul acum ceva vreme incat am scris urmatoarele cuvinte:
Dupa ce a suferit numeroase transformari ontoligice in decursul ultimelor veacuri, Iisus a devenit prietenul nostru. L-am aranjat sa fie de teapa noastra. L-am dezbaracat din nou de slava, punandu-i sapca si blugi. E tovarasul nostru. Suntem egali in drepturi. Ne putem trage de sireturi cu El fara teama. Nu exista raport de subordonare intre noi. Ne simtim confortabil in prezenta Sa.
Iisus este prietenul nostru.
Nu are nevoie de inchinare pentru ca e amicul nostru. Nu ne poate porunci pentru ca nu asa se cade intre prieteni. Nu are pretentii cu privire la felul in care ne traim viata. Nu se supara cand nu urmam sfaturile Lui. Suntem prieteni pe viata intr-un legamant fara responsabilitati.
Iisus este prietenul nostru.
Ne-am imprietenit la catarama cu Cel prin care toate lucrurile s-au facut si pe care cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde. Suntem amici cu Cel fata de care Ioan botezatorul se simtea nevrednic numai sa-I deslege cureaua incaltamintelor. Suntem prieteni cu acelasi Iisus in fata caruia Saul din Tars s-a prabusit in tarana si inaintea caruia orice genunchi al celor din ceruri si de pe pamant se va pleca.
Ne-am intovarasit cu Dumnezeul intrupat fata de care sfintii apostoli se considerau robi. L-am metamorfozat pana nu a mai ramas din El nimic care sa ne inspire reverenta, teama sau umilinta.
Iisus este prietenul nostru.
L-am detronat pe Iisus Domnul pentru ca vrem sa fim noi insine stapani peste viata noastra. L-am jefuit de autoritate pentru ca vrem sa traim dupa propriile reguli. L-am coborat in mediocritatea noastra pentru ca nu vrem sa ne silim a ne ridica la pretentiile Lui. L-am substiuit cu o copie ieftina ce seamana mai mult cu colegul nostru de banca decat cu Fiul lui Dumnezeu pentru ca nu vrem sa ne mai temem de El.
Ne-am faurit cu migala un nou Iisus- unul dupa chipul si asemanarea noastra, adaptat perfect la viata noastra indoielnica.
Iisus este prietenul nostru.
Dar ma intreb: care Iisus?
E interesant cât de personal luați spusele și însăși persoana legendară, Isus (ori Iisus?), a căreia existență este sub un semn serios de întrebare (desigur de la caz la caz – cu seriozitatea).
Nu cred că e o prostie cele citate de mai sus și nici tratate ca atare nu ar trebui, doar nu veți declara sus și tare că aveți revelația a ”Cum trebuie apreciat și comportat față de Jesus (ne știind care e mai corectă forma în română, voi scrie așa pe englezește)”. Câte capete atâtea păreri. Diferiți oameni văd în Jesus chestii diferite; ați dat un pasaj biblic ca referință, cum ar fi trebuit tratat el, păi eu vă pot da pasaje ce nu-l pune însăși pe zeul creștin într-o lumină foarte frumoasă, iar despre Jesus vă pot da referințe că este o posibilitate ca el să nu fi existat.
Cum ați scris și dnv. ”Totul trebuie citit cu un ochi critic” dar și obiectiv.
draga BAsile, bine ai venit,
1. pornim de la presupoziții fundamnetal diferite.
E normal să avem concluzii diferite.
2. Cine este obiectiv, cu totul obiectiv? Poți fi critic și obiectiv în același timp? Mă îndoiesc. Critic obiectiv este un oximoron.
Nimeni nu poate fi obiectiv 100%, fiindcă aceasta ar presupune să iei totul în considerație, ceea ce nu-i posibil. Dar totuși se folosește acest termen fiindcă e ca și, de ex, în știință, când vorbim despre vid, nu se are în vedere absența materiei, această absență e imposibilă, ci se referă la cea mai mică cantitate de materie posibilă. Desigur că aici nu critic o critică, e doar o părere, că ar fi trebuit introdus cât mai puțină subiectivitate. Doar o părere 🙂
Mai trist e ca cineva din audienta a avut o incercare timida de a aplauda…recunosc, nu am avut rabdare sa ma uit pana la sfarsit.
De ce, e chiar funny
Am reușit să găsesc circumstanță atenuantă textului (pe care se cântă, desigur)! Lasă să transpară ideea că Isus poate fi prieten și frate cu cei apăsați de nesfințenie, aflați pe pragul pocăinței – cu un picior dincolo sau măcar în cumpănă (sufletească, nu ca figură de gimnastică). Faptul că asemenea stări pot apărea la o bere cu prietenii nu ar trebui să ne scandalizeze. Oricum nu mai mult decât evidența lipsei lor la unii pocăiți cu certificat de naștere.
ești foarte generos, eu nu am reușit.
poate că sînt eu prea aspru cu secta isusiștilor.
avem două opțiuni mari și late..
1. să-L tragem pe Isus lîngă pragurile noastre, fiind-ne lene să urcăm pe munte,
2. să ne pîrlim încercînd urcușul spre Fiți Sfinți…. căci și Eu sînt Sfînt.
Cam asta ar fi așa în alb-negru.
Da, cred că asemenea stări pot apărea la o bere cu prietenii, direct proporțional cu numărul de halbe și concentrația de alcool se pot lungi și strofele și pot crește chiar în număr.
Cheesus!
Cheersus, să facem reclamă şi la Ur(c)sus, regele berii în România! Cred că sunt şi prea multe exemple de artişti cu cotă (nu doar „de piaţă”, ci şi la critici) peste medie care au creat senzaţia că e cool să ţi-l imaginezi pe Dumnezeul întrupat în ipostaze cotidiene. Nu ştiu câţi pot fi catalogaţi ca isusişti, unii nefiind nici măcar creştini, dar influenţa rămâne.
corectissime
e vina noastra, a celor care am invatat sa facem evanghelizare moderna: Isus a murit pentru noi-cool… strigati mai tare „coooool”;
esti mantuit daca ti-l faci prieten… wow…
crede in Isus si lasa-ti poverile Lui …. Yes…
deacum nu trebuie sa te mai ingrijorezi, gata, ajungi in rai
Amin
Pingback: Între iluzia lui „întotdeauna” şi durerea lui „niciodată” | cetatea de piatră
sincer, pt mine cantecele astea sunt chiar funny 🙂
e drept, every once in a while ma enervez la culme cand le aud in bisericile noastre, dar asta e…
as prefera sa ramand la faza de amuzament, sa rad de „ei” cum ar veni, din pacate trebuie sa plang pentru noi, ca nu discernem si preluam numai prostiile de la „ei”
Da ,din pacate in bisericile din „Romania ,dar mai ales in cele din occident ,(SUA in special )vezi si auzi lucruri incredibile .Nu mi se par de amuzament ci poate de plans unde au putut ajunge „evanghelicii” , din America si lucrurile vin usor ,usor in Romania.
http://muzicacrestinanet.wordpress.com
http://muzica-crestina-net.blogspopt.com
Pingback: Un Dumnezeu …. nemînios | Marius Cruceru
Cu Isus la bere sună deplasat. Cu Luther la bere însă…