Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Cum se numea tatal tau?
Te rogi cumva pentru el vreodata?
Tu te rogi pentru strabunicii tai?
Rugaciunea foloseste celor vii si nicidecum celor morti. Unde scrie in Biblie ca trebuie sa ne rugam pentru morti?
Am fost impreuna coleg la Saminar cu fr.Radu ( tata) pe FB. meu am 3 poze dela seminar si m-am uitat cu atentie si l-am vazut Am inteles ca el a fost ordinat ca Pastor acolo si ca Biserica sarbatoreste centenarul,(100 ani) Prezenta DV VA FI un motiv de mare bucurie la acel eveniment.Ma alatur cuvintelor Ap.Pavel din Fil.1.6. Sint incredintat ca Acela care a inceput in voi (in ei) aciasta buna lucrare o va ispravi pina in ziua lui Isus Hristos. Slava Domnului!
http://moirabaptist.org/romania.htm
Draga Marius, Am ajuns cu studiul biblic la Ozia. A fost bun, a fost rau, apoi a fost lepros. Oamenii doar atâva văd, pentru că se grăbesc să judece și nu pot să ierte și să spele prin pocăință.
Sfarsitul trebuie interpretat insă în lumina influenței lui asupra fiului său, Iotam: „Iotam a făcut bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Ozia. Nu mai că n-a intrat în Templul Domnului. … A zidit poarta de sus a casei Domnului și a făcut multe clădiri în zidurile de pe deal“ (2 Cr. 26:2-4). Iotama fost la inceput coregent cu tatăl său, pentru că acesta era închis și izolat ca lepros: Împăratul Ozia a fost lepros pînă în ziua morţii, şi a locuit într’o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării“ (26:21). Ozia a condus prin … Iotam.
Sfărșitul lui Ozia trebuie interpretat și în lumina faptului că și-a dat seama de greșeala făcută: “L-au scos repede afară, şi el însuş s’a grăbit să iasă, pentrucă Domnul îl lovise“ (26:20)
Sfărșitul lui Ozia a fost cu har și asta s-a văzut în influența ultimii părți a vieții lui asupra fiului său. Iotam, și a profetului … Isaia (Isaia 6).
Tatăl tău ți-a lăsat o moștenire amestecată, dar urma scapă turma! Fii ca Iotam. “Iotam a făcut bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Ozia.“ Dumnezeu cântărește cu totul altfel decât oamenii.
Despre Ozia și Iotam se spune ceea ce nu s-a spus despre prea mulți din regii evreilor: “Au făcut ce e bine înaintea Domnului“.
Dumnezeu să se îndure de viețile noastre, să învățăm din viețile Bibliei, din viețile părinților înaintași, din viețile părinților noștri. Uneori vă invidiez pentru bătrînul dvs.
Cata frumusete divina in cuvintete dumneavoastra !!!
Pingback: Bicicleta lui Nenea Florea este gata! … sau despre cum se stă “pe moarte” | Marius Cruceru