Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ouale sunt sparte, dar ceva se mai poate alege din ele, precum si instrumentele sunt sparte, dar tot se mai poate folosi ceva din ele, dar aceasta numai daca intra pe mainile cui stie ce se mai poate face.
Ouăle sunt pentru reparat instrumentele.
Cum?
Se ung cu galbenus?
Poate artistul Balint Zsako, care a făcut colajul după tabloul lui Evert Collier?
Eu am prostul obicei sa mananc in fata calculatorului; poate ca si pictorul respectiv avea obiceiul sa manance „la locul de munca” – vad carti, o tigva, un glob pamantesc, instrumente muzicale – scena fiind surprinsa exact la momentul prepararii micului dejun (extrem de copios, ce e drept: numar vreo duzina de galbenusuri 😀 )… 😉
Simplu ca buna ziua…. ” si arta trece prin stomac”.
Eu stiam ca dragostea. 🙂
Dar este posibil si asa pentru ca acum dragostea a devenit o arta.
Eu nu inteleg care-i legatura intre orice si craniul ala. Chiar … poate imi explica si mie cineva de ce is asa in voga tot felul de oase si schelete, ca eu – neavand un simt estetic atat de rafinat, inca nu m-am prins.
Toate au esenta tare. 🙂
De regulă, în pictură craniul simbolizează moartea şi uneori chiar deşertăciunea vieţii şi a înţelepciunii.
Craniile şi scheletele pe care le vedeţi cam peste tot pot fi legate de simbolistica piraţilor (interpretare superficială) sau chiar a cavalerilor templieri sau a societăţii secrete „Skull & Bones” din Universitatea Yale.
Trăim în post-modernism, în care orice poate însemna orice sau nimic.
mulţumim pentru interpretare.
Pentru mai multe amănunte legate de autorul tabloului de bază (ca să spun aşa), Evert Collier şi interpretarea tablourilor sale: http://suzannehill.suite101.com/vanitas-paintings-depict-emptiness-a242749 iar despre autorul colajului Balint Zsako, are site propriu.
Oare Zsako a făcut o trimitere la albuşul cu care se ung instrumentele, sau e pură interpretare? Spun asta, fiindcă tabolul nu are titlu http://www.katharinemulherin.com/dynamic/artwork_detail.asp?ArtworkID=2100
Si ouale si instrumentele au ceva fragil si viu in ele.
La atingerea lor, curg si se incheaga-n inima ferbinte si doritoare.
Nu te saturi niciodaat de ele.
Sunt de dorit dar nu oricine le poate consuma.
Au valoare dar nu fac doi bani.
Odata ce ai gustat din ele nu te mai poti opri
……. 🙂
Ne-ati mai spus undeva… ouale sunt „lacul” pentru instrumente!
Bună memorie, NicuS. Aşa este!
in starea actuala atat ouale cat si instrumentele nu au nicio valoare ba mai mult daca cineva nu le va folosi se vor strica si scopul pt care au fost create nu va fi atins ;cred ca la fel e si cu oamenii care nu se lasa prelucrati de Dumnezeu -nu vor reusi niciodata sa vada cata putere puteau avea si prin urmare fac umbra pamantului degeaba
Cred că pictura vorbeşte despre caracterul fundamental complex şi ireductibil al vieţii , fiind evocate adevărurile existenţiale de cea mai mare însemnătate , aflate împreună ( ca ’ntr-un aliaj spiritual existenţial ) în creuzetul imens al realităţii , zugrăvind , astfel , IDEEA DE AMESTEC al principalelor activităţi/lucruri ale omenirii , între care se produc nevoitele interacţiuni şi influenţe spirituale precum şi curajosul demers al vieţii de a le uni , încercările omeneşti , precum şi relevarea marelui imperativ scriptural al vieţii , legat , finalmente , de sufletul omului.
Sînt prezentate şi reacţiile majore invariabile care se produc în substanţa fiecărui lucru , casabil , perisabil în esenţa sa , reacţii determinate de limitările temporale ale fiecărui lucru , care se produc în cel mai natural mod.
Autorul nu neglijează să zugrăvescă şi ideea de dezordine , de mizerie ( prin punerea în imagine a cojilor de ouă , adică a gunoiului ) , realitate proprie condiţiei umane.
Lipsa de spatiu… in vremuri de criza? 🙂 Criza economica bineinteles. 🙂
Swan , este de o mie de ori mai potrivită ideea ta referitoare la „lipsa de spaţiu…în vremuri de criză” , decît năstruşnicele interpretări privitoare la unsul viorilor sau al lăutelor cu gălbenuşuri de ou !
Bine că cineva nu a siluit şi mai tare memoria autorului prin vreo descifrare a unei reţete culinare sau a vreuneia de preparat niscaiva colaci cu multe ouă !
🙂 Eh, ma gandeam la articolele care propuneau solutii „imobiliare” pt vremuri de criza, apoi la articolul despre cum arata un birou bun si util pt un filolog (sa ai toate la indemana) si nu in ultimul rand ma uitam la cum arata biroul meu acum ca ma pregatesc pt o mutare. Nu e f „intelectual” dar are o gramada de lucruri inghesuite pe el in drum spre cutia potrivita (haine, carti, maruntisuri, etc). Articolul m-a prins pe picior… pragmatic, altfel mi-as fi construit comentariul cu rima si ritm… si cu vreo metafora gasita pe sub fata de masa verde… ca sa par si eu mai… sensibila, mai intelectuala, mai etc. 🙂
Pana la urma poate ca nu sunt asa deplasate ideile cu tratamentele pt instrumente sau retele culinare. De fapt raspunsul meu initial nu era foarte serios. Dar de multe ori ma amuza cand oamenii gasesc in tablouri sau in opere literare idei la care nici chiar pictorul sau scriitorul nu s-a gandit. Nu era neaparat un exercitiu de interpretare si de cautare a sfantului graal in tablou.
*reteTE culinare, bineinteles. :))
Te asigur că am depistat hazul din primul tău comentariu.
Gîndeşti şi scrii foarte frumos.
Dar , oricum , centrii mei nervoşi nu pot recepta interpretarea aceea a unguentului pentru vioară , alifie dusă , astfel , pînă la nivelul reprezentării artistice ! 🙂
🙂 Multumesc de apreciere.
Trebuie sa recunosti ca acest post era necesar pe fondul tensiunilor din zilele anterioare lui, tensiuni create de articolul cu „traducerea buclucasa”. Imi place cum domnul Cruceru tensioneaza si detensioneaza atmosfera: dupa o „traducere interperversativa” o „pictoghicitoare” cu oua in drum spre tigaie… sau spre instrumentele muzicale. Chiar, nimeni nu a zis daca sunt oua de gaina, sau de rata, sau de ce pasare si ce ar insemna acest lucru. Eu cred ca acest detaliu are importanta lui in ansamblu. 🙂
Nu , Swan , tocmai asta e ideea tabloului : ouăle acelea nu se află în niciun drum şi spre nicio tigaie sau lăute ( spun asta pentru alţi comentatori !)
Dar instrumentele muzicale , manifestările şi diversele trăiri ale spiritului uman , viaţa , moartea şi sufletul ( toate acestea fiind trecătoare , în afara sufletului uman ) se află în aceeaşi „tigaie” şi tojărie* a realităţii noastre existenţiale.
*tojărie = dezordine , amestec , duse pînă la un stadiu de mizerie / sau aparenţă de mizerie.
Cred că e un sistem de lăcuire al viorii pe bază de ou. Se folosește și la cozonaci. 🙂
abusul inteleg dar galbenusul? oricum sunt retete si retete…
da, aşa este, este vorba de reţete şi reţete, de obicei se foloesea doar albuşul, de asta unele lăute miros absolut imposibil.
Domnul Marius stau si ma gandesc daca in cazul unor asemenea laute cu miros insuportabil un tratament cu formol nu ar fi util. Teoretic cel putin ar face sa dispara definitiv mirosul de stricat, tratamentul nu ataca lemnul si ar duce si la o intarire a peliculei de „lac”. Tot ce trebuie este ca dupa formolizare sa fie bine aerisite astfel incat sa dispara si mirosul de formol.
Ce parere aveti?
Haha, galbenusul se foloseste la amestecul culorilor ca sa se obtina egg tempera paint! :)) Albusurile ati aflat deja. 🙂
Trebuie cosumat 2 sau 3 oua pe saptamana , galbenusurile sunt foarte periculoase ( vezi expunerea de la BCB Sibiu de duminica 12 febr ) . La atatea galbenusuri ajungi sa-ti cante muzicantii la cap si ajunge dupa un timp un simplu craniu 🙂
De fapt legatura este Reforma lui Martin Luther. Sacrul si profanul nu mai sunt separate, ci sunt una. Iar asta leßa intrat tare bine in sange tuturor celor atinsi de reforma, de la oamenii simpli care au muncit altfel, pana la artisti si conti si ce au mai fost.
Ouale crude sunt bune pentru voce, in cazul in care esti ragusit, un ou crud te ajuta sa-ti „refaci” vocea. Un ou crud te ajuta la cantat, iti ajuta vocea. Instrumentele, de asemenea, te ajuta la cantat, iti ajuta vocea. 🙂