Pictoghicitoare

Publicat pe 18 februarie 2012 de Marius David

Care este legătura între omleta aceea pregătită pentru aruncat în tigaie şi instrumentele muzicale din jur?

Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Imagine-aţie, intrebările lui Naum. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

32 Responses to Pictoghicitoare

  1. Avatarul lui Livius Livius spune:
    18 februarie 2012 la 8:41 am

    Ouale sunt sparte, dar ceva se mai poate alege din ele, precum si instrumentele sunt sparte, dar tot se mai poate folosi ceva din ele, dar aceasta numai daca intra pe mainile cui stie ce se mai poate face.

    Răspunde
  2. Avatarul lui Oct Oct spune:
    18 februarie 2012 la 8:48 am

    Ouăle sunt pentru reparat instrumentele.

    Răspunde
  3. Avatarul lui Bogdan Burghelea Bogdan Burghelea spune:
    18 februarie 2012 la 8:49 am

    Poate artistul Balint Zsako, care a făcut colajul după tabloul lui Evert Collier?

    Răspunde
  4. Avatarul lui Sorina Sorina spune:
    18 februarie 2012 la 9:48 am

    Eu am prostul obicei sa mananc in fata calculatorului; poate ca si pictorul respectiv avea obiceiul sa manance „la locul de munca” – vad carti, o tigva, un glob pamantesc, instrumente muzicale – scena fiind surprinsa exact la momentul prepararii micului dejun (extrem de copios, ce e drept: numar vreo duzina de galbenusuri 😀 )… 😉

    Răspunde
  5. Avatarul lui ilie sutu ilie sutu spune:
    18 februarie 2012 la 9:49 am

    Simplu ca buna ziua…. ” si arta trece prin stomac”.

    Răspunde
  6. Avatarul lui Mirela Mirela spune:
    18 februarie 2012 la 10:05 am

    Eu nu inteleg care-i legatura intre orice si craniul ala. Chiar … poate imi explica si mie cineva de ce is asa in voga tot felul de oase si schelete, ca eu – neavand un simt estetic atat de rafinat, inca nu m-am prins.

    Răspunde
  7. Avatarul lui naomi naomi spune:
    18 februarie 2012 la 10:07 am

    Si ouale si instrumentele au ceva fragil si viu in ele.
    La atingerea lor, curg si se incheaga-n inima ferbinte si doritoare.
    Nu te saturi niciodaat de ele.
    Sunt de dorit dar nu oricine le poate consuma.
    Au valoare dar nu fac doi bani.
    Odata ce ai gustat din ele nu te mai poti opri
    ……. 🙂

    Răspunde
  8. Avatarul lui NicuS NicuS spune:
    18 februarie 2012 la 10:22 am

    Ne-ati mai spus undeva… ouale sunt „lacul” pentru instrumente!

    Răspunde
  9. Avatarul lui Cristina Cristina spune:
    18 februarie 2012 la 11:11 am

    in starea actuala atat ouale cat si instrumentele nu au nicio valoare ba mai mult daca cineva nu le va folosi se vor strica si scopul pt care au fost create nu va fi atins ;cred ca la fel e si cu oamenii care nu se lasa prelucrati de Dumnezeu -nu vor reusi niciodata sa vada cata putere puteau avea si prin urmare fac umbra pamantului degeaba

    Răspunde
  10. Avatarul lui Gabriel Băloi Gabriel Băloi spune:
    18 februarie 2012 la 1:44 pm

    Cred că pictura vorbeşte despre caracterul fundamental complex şi ireductibil al vieţii , fiind evocate adevărurile existenţiale de cea mai mare însemnătate , aflate împreună ( ca ’ntr-un aliaj spiritual existenţial ) în creuzetul imens al realităţii , zugrăvind , astfel , IDEEA DE AMESTEC al principalelor activităţi/lucruri ale omenirii , între care se produc nevoitele interacţiuni şi influenţe spirituale precum şi curajosul demers al vieţii de a le uni , încercările omeneşti , precum şi relevarea marelui imperativ scriptural al vieţii , legat , finalmente , de sufletul omului.

    Sînt prezentate şi reacţiile majore invariabile care se produc în substanţa fiecărui lucru , casabil , perisabil în esenţa sa , reacţii determinate de limitările temporale ale fiecărui lucru , care se produc în cel mai natural mod.

    Autorul nu neglijează să zugrăvescă şi ideea de dezordine , de mizerie ( prin punerea în imagine a cojilor de ouă , adică a gunoiului ) , realitate proprie condiţiei umane.

    Răspunde
  11. Avatarul lui Swan Swan spune:
    18 februarie 2012 la 1:59 pm

    Lipsa de spatiu… in vremuri de criza? 🙂 Criza economica bineinteles. 🙂

    Răspunde
    • Avatarul lui Gabriel Băloi Gabriel Băloi spune:
      19 februarie 2012 la 11:38 pm

      Swan , este de o mie de ori mai potrivită ideea ta referitoare la „lipsa de spaţiu…în vremuri de criză” , decît năstruşnicele interpretări privitoare la unsul viorilor sau al lăutelor cu gălbenuşuri de ou !
      Bine că cineva nu a siluit şi mai tare memoria autorului prin vreo descifrare a unei reţete culinare sau a vreuneia de preparat niscaiva colaci cu multe ouă !

      Răspunde
      • Avatarul lui Swan Swan spune:
        20 februarie 2012 la 1:19 am

        🙂 Eh, ma gandeam la articolele care propuneau solutii „imobiliare” pt vremuri de criza, apoi la articolul despre cum arata un birou bun si util pt un filolog (sa ai toate la indemana) si nu in ultimul rand ma uitam la cum arata biroul meu acum ca ma pregatesc pt o mutare. Nu e f „intelectual” dar are o gramada de lucruri inghesuite pe el in drum spre cutia potrivita (haine, carti, maruntisuri, etc). Articolul m-a prins pe picior… pragmatic, altfel mi-as fi construit comentariul cu rima si ritm… si cu vreo metafora gasita pe sub fata de masa verde… ca sa par si eu mai… sensibila, mai intelectuala, mai etc. 🙂

        Pana la urma poate ca nu sunt asa deplasate ideile cu tratamentele pt instrumente sau retele culinare. De fapt raspunsul meu initial nu era foarte serios. Dar de multe ori ma amuza cand oamenii gasesc in tablouri sau in opere literare idei la care nici chiar pictorul sau scriitorul nu s-a gandit. Nu era neaparat un exercitiu de interpretare si de cautare a sfantului graal in tablou.

        Răspunde
        • Avatarul lui Swan Swan spune:
          20 februarie 2012 la 1:22 am

          *reteTE culinare, bineinteles. :))

          Răspunde
        • Avatarul lui Gabriel Băloi Gabriel Băloi spune:
          20 februarie 2012 la 2:20 pm

          Te asigur că am depistat hazul din primul tău comentariu.
          Gîndeşti şi scrii foarte frumos.
          Dar , oricum , centrii mei nervoşi nu pot recepta interpretarea aceea a unguentului pentru vioară , alifie dusă , astfel , pînă la nivelul reprezentării artistice ! 🙂

          Răspunde
          • Avatarul lui Swan Swan spune:
            20 februarie 2012 la 4:01 pm

            🙂 Multumesc de apreciere.

            Trebuie sa recunosti ca acest post era necesar pe fondul tensiunilor din zilele anterioare lui, tensiuni create de articolul cu „traducerea buclucasa”. Imi place cum domnul Cruceru tensioneaza si detensioneaza atmosfera: dupa o „traducere interperversativa” o „pictoghicitoare” cu oua in drum spre tigaie… sau spre instrumentele muzicale. Chiar, nimeni nu a zis daca sunt oua de gaina, sau de rata, sau de ce pasare si ce ar insemna acest lucru. Eu cred ca acest detaliu are importanta lui in ansamblu. 🙂

            Răspunde
            • Avatarul lui Gabriel Băloi Gabriel Băloi spune:
              20 februarie 2012 la 8:20 pm

              Nu , Swan , tocmai asta e ideea tabloului : ouăle acelea nu se află în niciun drum şi spre nicio tigaie sau lăute ( spun asta pentru alţi comentatori !)
              Dar instrumentele muzicale , manifestările şi diversele trăiri ale spiritului uman , viaţa , moartea şi sufletul ( toate acestea fiind trecătoare , în afara sufletului uman ) se află în aceeaşi „tigaie” şi tojărie* a realităţii noastre existenţiale.

              *tojărie = dezordine , amestec , duse pînă la un stadiu de mizerie / sau aparenţă de mizerie.

              Răspunde
  12. Avatarul lui Midnight Rain Midnight Rain spune:
    18 februarie 2012 la 7:09 pm

    Cred că e un sistem de lăcuire al viorii pe bază de ou. Se folosește și la cozonaci. 🙂

    Răspunde
  13. Avatarul lui guitarschizofrenic guitarschizofrenic spune:
    18 februarie 2012 la 8:29 pm

    abusul inteleg dar galbenusul? oricum sunt retete si retete…

    Răspunde
    • Avatarul lui Marius David Marius David spune:
      18 februarie 2012 la 8:40 pm

      da, aşa este, este vorba de reţete şi reţete, de obicei se foloesea doar albuşul, de asta unele lăute miros absolut imposibil.

      Răspunde
      • Avatarul lui Pomisor Pomisor spune:
        20 februarie 2012 la 9:11 am

        Domnul Marius stau si ma gandesc daca in cazul unor asemenea laute cu miros insuportabil un tratament cu formol nu ar fi util. Teoretic cel putin ar face sa dispara definitiv mirosul de stricat, tratamentul nu ataca lemnul si ar duce si la o intarire a peliculei de „lac”. Tot ce trebuie este ca dupa formolizare sa fie bine aerisite astfel incat sa dispara si mirosul de formol.
        Ce parere aveti?

        Răspunde
    • Avatarul lui pivoinepage pivoinepage spune:
      19 februarie 2012 la 2:00 am

      Haha, galbenusul se foloseste la amestecul culorilor ca sa se obtina egg tempera paint! :)) Albusurile ati aflat deja. 🙂

      Răspunde
  14. Avatarul lui wes wes spune:
    19 februarie 2012 la 2:55 am

    Trebuie cosumat 2 sau 3 oua pe saptamana , galbenusurile sunt foarte periculoase ( vezi expunerea de la BCB Sibiu de duminica 12 febr ) . La atatea galbenusuri ajungi sa-ti cante muzicantii la cap si ajunge dupa un timp un simplu craniu 🙂

    Răspunde
  15. Avatarul lui Daniela Daniela spune:
    19 februarie 2012 la 6:15 pm

    De fapt legatura este Reforma lui Martin Luther. Sacrul si profanul nu mai sunt separate, ci sunt una. Iar asta leßa intrat tare bine in sange tuturor celor atinsi de reforma, de la oamenii simpli care au muncit altfel, pana la artisti si conti si ce au mai fost.

    Răspunde
  16. Avatarul lui IT IT spune:
    19 februarie 2012 la 11:46 pm

    Ouale crude sunt bune pentru voce, in cazul in care esti ragusit, un ou crud te ajuta sa-ti „refaci” vocea. Un ou crud te ajuta la cantat, iti ajuta vocea. Instrumentele, de asemenea, te ajuta la cantat, iti ajuta vocea. 🙂

    Răspunde

Răspunde-i lui naomi Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.