Dar cred că este vremea să privim şi spre un alt aspect al acestei sărbători numită Epifania!
Luca 3:21 După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,
22 şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”Luc 3:21 ᾿Εγένετο δὲ ἐν τῷ βαπτισθῆναι ἅπαντα τὸν λαὸν καὶ ᾿Ιησοῦ βαπτισθέντος καὶ προσευχομένου ἀνεῳχθῆναι τὸν οὐρανὸν. 22 καὶ καταβῆναι τὸ Πνεῦμα τὸ ῞Αγιον σωματικῷ, εἴδει ὡσεὶ περιστερὰν ἐπ᾿ αὐτόν, καὶ φωνὴν ἐξ οὐρανοῦ γενέσθαι λάγουσαν· σὺ εἶ ὁ υἱός μου ὁ ἀγαπητός, ἐν σοὶ εὐδόκησα.
Este o celebrare a Sfintei Treimi Care a vorbit cu glas auzit, Tatăl, cel fără vorbire şi Duhul Persoana fără de faţă, care S-a arătat în chip văzut.
Neauzitul vorbeşte şi nevăzutul se vede. Oare nu aceasta este esenţa actelor simbolice pe care le facem?
Cultele neoprotestante refuză modul de raportare al bisericilor tradiţionale în relaţia spirit-materie. Iconoclaşti fiind nu avem icoane plîngătoare, lucruri sfinţite, obiecte înduhovnicite. Poate că icoana poate reprezenta „Porumbelul”, dar niciodată reda „glasul”.
Dar, aici lansez o temă de meditaţie colegilor mei dogmaticieni, nici nu cred că s-a ajuns la un echilibru în domeniul rapoartării la materie pe linia vizibil-invizibil, profan-spiritual, materie-duh.
Poate că această sărbătoare în care Duhul s-a arătat, nu „întrupat”, cum greşit a spus un absolvent de teologie ortodoxă şi jurnalism (!!!) mai anii trecuţi, în „chip” (σωματικῷ – expresie extrem de greu de tradus) de porumbel şi Tatăl a intrat în sonosfera omului, generînd astfel un sonotop unic şi irepetabil (aici avem din nou nevoie de ajutorul dr. Dorin Frandeş).
Pînă lămurim chestiunea referitoare la spirit-materie, să celebrăm o Treime care a intrat în lumea noastră nu numai la Stejarul lui Mamre.
Marius Cruceru 
Pingback: Ce sărbătorim azi? Boboteaza sau Manifestarea Sfintei Treimi? « Timişoara Evanghelică
In vechime aceasta sarbatoare era unita cu celebrarea Nasterii Domnului, fiind numita Theofania, aratarea Sfintei Treimi. La sfarsitul secolului al IV-lea cele doua sarbatori s-au despartit, de atunci Botezul Domnului fiind sarbatorit aparte, pe data de 6 ianuarie, dupa stilul nou.
Exact despre asta am predicat astăzi, Marius! Chiar asta am accentuat!
Ati predicat?:S
Mulţumim pentru această lămurire istorică.
ce sarbatorim azi? nimic. Hristos nu ne-a poruncit sa srbatorim nimic, biblia nu afirma nimic cum ca apostolii ar fi sarbatorit boboteaza asa ca o lasam lumii pagano-„crestine”.
Domnul Isus n`a poruncit nici sa se scrie tampenii pe internet.
Dar Cina Domnului, ca act comemorativ, nu este si o sarbatoare?
bravo! ai nimerit-o! valabil (si) pentru tine.
Cina este poruncita de Domnul in mod special, ne spune in mod clar sa facem acest lucru. In schimb o multime de alte sarbatori nu sunt poruncite in Biblie, dar noi le tinem sperand ca poate daca tinem toate sarbatorile, ca ortodocsii, se uita Domnul mai cu mila la noi.
Problema este ca am mostenit de la ortodocsi aceste sarbatori si noi nu ne putem lasa de ele. pana si numele e mostenit, Bobo-teaza, suna groaznic. Dar deh, traditia e traditie si la baptisti, nu ne putem lasa de ea :(.
nu de asta ţinem sărbătorile, Crestin!
Noi ţinem sărbătorile care sînt legate de marile evenimente din viaţa Mîntuitorului.
Cred că trebuie să meditezi puţin la funcţia sărbătorii, dar mă tem că nu eşti deschis pentru această discuţie, aşa că nu voi strica orzul, no offense!
E la moda reimaginarea Cinei Domnului spre transsubstantiere. E doar din cauza afectiunii Bisericii Emergente fata de „simtirea” lui Dumnezeu? Sunt foarte interesat daca exista vreo carte care sa prezinte istoric diversele curente de gandire vis-a-vis de Cina Domnului.
este o manifestare a spiritului postmodern în teologhisire, luăm puțin de ici, puțin de colo, un fel de salata beuf paradimatică.
Da, există, există o teză de doctorat în publicare. Sperăm să fie terminată și publicată în 2014.
de asemenea, am scris o temă de cercetare pe chestiune în 1995, trebuie să revedem bibliografia.
De reținut în acest context distincția dintre SEMN și SIMBOL,
Cina Domnului și Botezul sînt simboluri în înțelegerea mea, dar opinia generală evanghelică este că acestea sînt SEMNE, pentru că nu se face distincția dintre semn și simbol.
Dar voi reveni cîndva cu timpul la chestiunea.
…. important este sfințire apelor, mai fraților! 🙂 http://youtu.be/D9j1HyPs7Q8
Pictura cu Domnul Isus gol mi se pare ne la locul ei.
şi mie, Anca!
Pingback: Har în Vechiul Testament? | Marius Cruceru