Pentru cei care dispreţuiesc mandolinele

Iată şi o altă perspectivă asupra mandolinei. Nu este numai instrumentul exilat din bisericile noastre în ultimul timp. Această fiică a lăutei şi-a găsit loc zeci de ani în bisericile baptiste. Acum este alungată. Poate că reevaluăm. Dacă nu, măcar nostalgiem.

 

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în instrumentul săptămînii, Lauta, Muzica, Schimb de iutuburi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Pentru cei care dispreţuiesc mandolinele

  1. Primul instrument pe care am pus mana… ce mai amintiri imi trezeste 🙂 !

  2. Liviu Hentiu zice:

    Mandolina la care am invatat eu sa cant in copilarie stiu ca avea 4 coarde duble (sol, re, la, mi). Si-mi aduc aminte ca ma pricepream destul de bine 🙂
    Cea din videoclip este o una speciala, cu 6 coarde duble…
    Cred ca explicatia exilului este una simpla: Nu stiu cati dintre cei care am cantat la mandolina vreodata, am ajuns la nivelul din videoclip… Si decat sa aud orchestre dezacordate, in care fiecare face tremolo-ul dupa cum il taie capul, mai bine ma lipsesc. Faza cu instrumentele dezacordate este valabila pentru orice orchestra, nu doar pentru cea de mandoline.
    Anyway, prefer orchestra de tip simfonic, pentru soundul ei. Probabil si pentru ca instrumentele respective (vioara, viola, violoncel, contrabas) se stuidiaza prin scolile de muzica, interpretii au ajuns la un anumit nivel deja.Mandolina sunt dispus sa ascult doar de la o anumita calitate in sus, similara cu ce se poate auzi la vioara.
    Calitatea din videoclip se incadreaza cu prisosinta :).

    • Fratele Liviu Costea i-a invatat pe tinerii din biserica din Les sa cante la mandoline. A inceput in urma cu vreo 3 ani. Azi, copii, care sunt adolescenti, canta foarte bine! Misiunile se tin lant pe la bisericile din zona Bihor. Asadar, lucrarea continua.

    • uwe zice:

      Pe langa madolinele dezacordate, daca-i luai pe fiecare mandolinisti in parte sa-ti interpreteze ceva, altceva decat cantarile din caiet, se cam blocau. In bisericile baptiste orchestrele de mandoline au fost mai mult o gasca de roboti, care care trebuiau sa execute ceva la un moment dat: un deget pus intr-unul din singurele 5 spatii accesibile cunoasterii, si cealalta mana tremurata. Fara nici o treaba cu muzica, sau cu auzul.

      • si ce?
        dispretul tau nu se justifica in contextul in care ma aflu eu.
        cei din orchestrele de mandoline de la sat sunt copii crescuti in familii de oameni din afara familiei. unii alcoolici, altii fara loc de munca, altii agresivi.
        si-au lasat copiii sa mearga la studii biblice dupa lungi insistente. cu mandolinele aceeasi treaba. tinerii fac ceva. si fac ceva mai mult decat am reusit eu sa fac cu chitara. simplul fapt ca „fac ceva” este semnificativ pentru ei. isi dau seama ca dincolo de injuraturile primite pe acasa chiar reusesc sa faca ceva cu viata lor.

        deci, in acest context: „gasca de roboti” o iau ca pe o insulta fara nici un fundament serios. daca esti frustrat pe cat de neprofesionist canta tinerii de la mandoline, fa un tur prin tara si vezi daca nu cumva pot sa cante si altceva. iar daca nu pot canta altceva, ce conteaza?
        scopul de inceput al lucrarii cu mandoline in bisericile mici, de sat, nu este sa faca muzicieni profesionisti. asa se deblocheaza multe zone din viata lor in care pot vedea exista ceva mai mult decat limitele impuse de altii sau cele autoimpuse.

        deci, din moment ce scopul nu este interpretarea individuala profesionista, ci cantarea in comun, ce conteaza ca nu stiu canta nimic in afara caietului? si ce daca se incurca?

        • uwe zice:

          La mine nu e vorba de dispret, e vorba de regret. Regret ca uneori se incurajeaza a fi facut ceva de oameni care n-o sa reuseasca niciodata dupa principiul „las ca e bine si-asa, decat in alta parte mai bine acolo”. Nu cred ca orchestrele de mandoline ar fi doar pentru copii. Daca asa e la tine in sat, nu am eu treaba, nu m-am legat nici de orchestra de la tine din sat, nici de cea din alte sate.

          Nu vorbeam de mine, asa ca mi se pare cel putin deplasata remarca referitoare la mine ca as fi un frustrat. Am fost frustrat cand eram mic si mergeam in orchestra, ca tot ce mi se cerea era sa ma uit in caiet, la fel ca celorlalti, dintre care unii nu stiau nici unde se termina strofa si incepe refrenul., total afoni. Ce-i drept nu era o biserica de sat, cu atat mai mare frustrarea mea de atunci. Iar daca tie nu ti-a reusit nimic cu chitara, probabil nu e pentru tine. Si probabil ar fi trebuit sa stii asta inainte sa te apuci.

          Si nu stiu de unde pana unde stii tu care e scopul lucrarii cu mandoline, indiferent daca e in bisericile mici sau nu. Exista vreo politica in sensul asta? E adevarat, copii aia de care spui tu pot proveni din familii in situatii dificile, dar vor creste. Si la maturitate e posibil ca unii din ei sa-si aduca aminte rusinati de ce faceau cand erau mici, si sa considere ca au fost pusi in situatii penibile de cei mari. Caz in care obtii efectul invers. In privinta asta stiu multe cazuri concrete. Si e principalul motiv pentru care s-a desfiintat orchestra din biserica in care am crescut. Era prea penibil, in constiinta colectiva.

          Mie unul mi se pare deplasat sa faci ceva doar pentru a face, fara sa stii si cum, si mai ales sa-i inveti si pe altii. Cand ai un instrument in mana, trebuie sa canti. Cand dirijezi o orchestra, trebuie sa ai autoritate sa faci asta in fata unora care canta. Cel putin asta e starea de normalitate. Dar ce sa faci, daca valorile ne sunt date peste cap, si fiecare se apuca de cate o chestie care n-are nici o legatura cu scopul actiunii in sine…

          • Marius David zice:

            Ce păcat! Ce păcat! Voi lupta cu arma.. pardon.. lăuta şi chitara în mînă împotriva celor care încurajează mediocritatea în biserici.
            Voi lupta împotriva celor care descurajează copiii să înveţe la instrumnte muzicale

          • uwe,
            1.nu poti intotdeauna sa stii ca ceva nu e de tine decat dupa ce te apuci de acel ceva. deci, lasa sfaturi de genul: trebuia sa stii inainte sa te apuci, ca dai in strambe. daca un pusti de 4 ani iti spune ca nu poate canta la chitara sau la mandolina trebuie sa il crezi pe cuvant, ca doar stie el mai bine decat tine! asa se dezvolta marii instrumentisti de mici: ia-te dupa ce spun ei!

            2.da, cred sincer ca esti frustrat de situatii penibile prin care ai trecut cand erai pusti. asta e, nu esti singurul. si eu imi reprosez si acuz multe chestii prin care am trecut in tinerete. da, si eu am frustrarile mele, dar ma tratez. tu acuzi in stanga si in dreapta, ca doar stii tu mai bine decat tinerii din Les ce satisfactii sau instatisfactii au cand canta la mandolina, ca doar si tu le-ai avut pe ale tale, ca nu pot fi ei mai fericiti decat tine. daca tu ai avut parte de neimpliniri, si daca tie ti-e rusine de activitatile pe care le-ai facut in tinerete, garantat trebuie ca toti sa sufere ca tine. ei bine, cand esti prin zona Bihorului, treci prin satul meu (nu e al meu, dar stii tu mai bine) si intreaba-i intr-o duminica pe tineri cat sunt de frustrati si cat sunt de suparati ca tre’sa canta neaparat la mandoline.

            3.ce te face pe tine sa stii mai bine decat mine sau altii care este scopul cantarii la mandoline. a canta la orice instrument nu tine doar de cele spirituale, ci si de cele pur lumesti. oricum: tinerii din satul meu stiu sa cante la mandolina si canta foarte bine. au realizat ceva ce altii nu au reusit, si nu ma refer la mine. au inteles si ei ca pot face anumite lucruri care probabil, in alt context, nu l-ar fi putut face. apropo, nu sunt obligati sa vina la orchestra. ar fi chiar atat de imposibil sa existe tineri care vin la orchestre pentru ca le place? ah, ca exista frustrari si nervi: garantat. dar sunt „chestii” care trec de frustrare. e greu sa inveti ceva trainic doar cu zambetul pe buze si cu sufletul relaxat. performanta se realizeaza la pachet cu dureri si nervi, pe langa bucurii si satisfactii. pana la varsta pe care o ai trebuia sa stii asta. deci, tinerii se prea poate ca vin ca au chef, punct.

            4.constiinta colectiva de la biserica din orasul vostru nu e obligatoriu sa se aplice bisericii din satul meu. din nou: „e posbil sa fie nasol de tot.” da, e posibil: dar logica ta e frustrata de chestiunile penibile prin care ai trecut. si ce? de ce nu poate tineretul din biserica din satul meu sa nu treaca prin frustrarile prin care au trecut cei din biserica din orasul tau?

            5.”Si nu stiu de unde pana unde stii tu care” (ca sa citez corect) e situatia cu autoritatea celui care se ocupa de orchestra de mandoline biserica satului meu? de unde stii tu care e situatia cu cat de bine stie dirijorul orchestrei de mandoline din satul meu sa dirijeze? de unde stii cat e de profesionist? daca e chiar un profesionist? daca a reusit sa faca din niste copii carora multi nu le-ar fi dat un viitor foarte vesel niste tineri care si-au descoperit un talent? ia aminte: am fost cu ei in misiune, nu erau nici frustrati, nici inchistati, nici nervosi, nici chinuiti, nici plangaciosi. din contra: au fost veseli, binedispusi, joviali, disciplinati, ascultatori, organizati si au cantat foarte bine!

            Concluzie: lasa turma din biserica din satul meu sa isi vada de treaba. nu cotrobai in curti straine. lasa tinerii, care sunt in orchestre despre care tu nu stii nimic, sa isi vada de talent. tineti semintele discordiei pentru tine. deocamdata in curtea bisericii din satul meu exista un om care se ocupa de niste tineri talentati cu care merge in misiuni in multe biserici, iar tinerii din curtea bisericii din satul meu sunt niste tipi de treaba, care isi folosesc acest talent cu profesionalism!

            • uwe zice:

              Imi pare rau ca ai luat-o personal si ai trecut pe insulte. Iti spusesem ca n-am nici o treaba cu satul tau. N-are rost sa-ti raspund in puncte ca ai depasit limitele.

              Eu zic doar atat: mandolina e un instrument de cantat, asadar la ea se canta. Ca sa canti ai nevoie de anumite aptitudini, pe care poate le ai, poate nu. Daca le ai, poti invata. Din pacate in comunitatile baptiste (ca sa nu vorbim de altii) cantatul e un act social. Poate fi apreciat, dar are alt scop. Care pe mine nu ma intereseaza. Cred ca altii sunt mai in masura sa-l comenteze. De exemplu tu. Mai ales in ceea ce priveste satul tau. Sa va traiasca orchestra, ca prin alte parti a disparut. In majoritatea. Din cauza ca a fost un act social, la care luau parte copii. Iar duminica in timp ce cantau in biserica, fratii se uitau la ei si zambeau ingaduitor cat ce frumosi sunt in timp ce incearca si ei sa faca ceva, dar fara sa-i asculte. Ai nevoie de aptitudini si ca sa asculti.

              • cantatul in biserica trebuie sa fie social. cantatul e impreuna. ca nu cantau fratii ca sa se etaleze talentele adevarate sau imaginare ale copiilor este o alta problema, cu care nici eu nu sunt de acord. dar biserica nu se rezuma la profesionalismul cantaretilor.
                cat despre insulte: cum zici tu.

      • Marius David zice:

        cred că exagerezi, Uwe, maiales cu „gaşca de roboţi”.
        Mulţi dintre copii au fost descoperiţi în acest fel de formaţii şi apoi s-au îndreptat spre muzică.
        Părinţii nu ar fi avut bani de instrument şi în unele familii lipsea cu totul preocuparea pentru muzică.

    • Marius David zice:

      fapt este că o mandolină costă mult mai puţin decît o vioară, o mandolă cu mult mai puţin cdecît un violoncel, o chitară bass nu se compară cu un contrabass la costuri.
      acestqa este motivul pentru care nu prea avem orchestre simfonice de coarde,
      al doilea motiv… instrumentele cu arcuş sînt netemperate, pe cînd acestea, da

  3. David Iach zice:

    Mie a inceput sa imi placa in mod serios mandolina de cand am inceput sa ascult Mumford & Sons. Este un instrument foarte placut daca e utilizat unde si cum trebuie.

  4. naomi zice:

    I love this tool-mandolin

  5. ovi chise zice:

    Da este un instrument, pe care il folosim să-L lăudăm pe Dumnezeu, într-un mod colectiv sau individual.
    Păcat că uneori cădem in ispita gloririei deşarte si atunci îl percepem ca şi pe un obiect.

  6. Liviu Costea zice:

    Frate Marius va multumesc pentru acest articol despre mandolina in bisericile noastre evanghelice,multumesc si celor care au comentat,vreau sa va spun ca mai exista speranta privitor la acest fel de instrumente in Bisericile noastre.Avem tineri talentati care conduc astfel de orchestre in Bihor,Arad,Timis, Oltenia, Bucuresti si in alte zone.As vrea sa mentionez aici si un veteran al orchestrelor in Bihor, Popa Aron care si acum la o varsta destul de inaintata se ocupa de orchestra.De asemeni vreau sa mentionez cu mare drag pe Stefan Fericean care a facut si continua sa faca o lucrare frumoasa la Scornicesti in fiecare vara si care a trimis in tara peste 500 de mandoline in diferite Biserici din tara noastra.Avem orchestre si in Diaspora romaneasca.Domnul sa binecuvanteze lucrarea muzicala din Bisericile noastre!Amin.

  7. Liviu Costea zice:

    Cu multa pasiune si exercitiu in particular sau in ansamblu se poate ajunge la performantele celor din exemplul dat de dumneavoastra.Va rog pe viitor sa mai postati articole despre Orchestre de mandoline si chitari.Va multumim anticipat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.