Există har sau nu în Vechiul Testament? M-a întrebat cineva după o predică în care am afirmat că putem vorbi de har în sens larg şi în Vechiul Testament.
De ce?
1. Marcionism. Dumnezeu este acelaşi. Fractura Noul Testament – Vechiul Testament şi descrierea unui Dumnezeu al Harului doar în Noul Testament este o erezie. Marcionism curat. Noi mărturisim unitatea Scripturilor pentru că vorbesc despre acelaşi Dumnezeu, citim un Dumnezeu trinitar şi îndurător şi la Stejarul lui Mamre, dar şi la Botezul Domnului, un Dumnezeu aspru şi în pedepsirea poporului în pustie cu şerpii, dar şi în Apocalipsa într-o vale cu sînge care ajunge la zăbalele cailor. Caracterul lui Dumnezeu nu S-a schimbat de-a lungul istoriei. Cel care L-a alungat pe Adam, Acelaşi i-a făcut haine sacrificînd prima jertfă, haine de pielea animalelor ucise, Acelaşi a oferit calea de scăpare lui Cain şi cale de izbăvire pentru ucigaşi în cetăţile de refugiu.
2. Lege şi har sau Lege versus Har? Dumnezeu este acelaşi, un Dumnezeu bun şi drept în acelaşi timp, dragoste şi dreptate. Depictarea unui Dumnezeu „rău” (atunci Legea) în Vechiul şi a unui Dumnezeu „îmbunat” (acum Harul) de jertfa lui Cristos este o minciună şi în dreptul VT şi în dreptul NT. Harul şi Legea se împletesc deopotrivă în Noul Testament, dar la un alt nivel în Legămîntul vechi scăldat nou în Sîngele Domnului. Dumnezeul „rău” pedepsitor şi „răzbunător” este prezent în Noul deopotrivă. Avem un Dumnezeu neschimbat, Acelaşi, ieri, azi şi în veci, care a junghiat Mielul chiar de la întemeierea lumii, prevăzînd soluţia odată cu zidirea (da, discutabil acest genitiv, dar să încercăm!). Iată că „noutatea” Mielulului Junghiat este veche şi vechimea Poruncilor este înnoită în dragostea Lui.
Apo 13:8 καὶ προσκυνήσουσιν αὐτὸν πάντες οἱ κατοικοῦντες ἐπὶ τῆς γῆς, ὧν οὐ γέγραπται τὸ ὄνομα ἐν τῷ βιβλίῳ τῆς ζωῆς τοῦ ἀρνίου τοῦ ἐσφαγμένου ἀπὸ καταβολῆς κόσμου.
1Pe 1:19-20 ἀλλὰ τιμίῳ αἵματι ὡς ἀμνοῦ ἀμώμου καὶ ἀσπίλου Χριστοῦ, προεγνωσμένου μὲν πρὸ καταβολῆς κόσμου, φανερωθέντος δὲ ἐπ᾿ ἐσχάτου τῶν χρόνων δι᾿ ὑμᾶς
3. Ce înseamnă Har? (Aici am cerut ajutorul dr. Dan Botica, profesorul nostru de Ebraica Vechiului Testament) Termenul (termenii hen (radical hnn) şi hesed, termeni ebraici pot indica spre ceea ce ar putea fi tradus prin har). De fapt Septuaginta realizează echivalenţele pe linia eleos şi charis.
Ce înseamnă har? Să găseşti bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu sau să nu plăteşti ce meriţi cu adevărat? Sau amîndouă lucrurile sau chiar mai mult decît atît. Dacă plata păcatului este moartea, sistemul sacrificial, prin care un animal moare în locul tău (ce să mai discutăm de funcţia proiectivă a jertfei?) este parte a harului lui Dumnezeu. Tu trăieşti, nu meriţi, păcatul cu pedeapsa sînt transferabile. Nu putem discuta despre har în afara unei discuţii serioase despre legăminte şi nu putem discuta despre har fără a face distincţia har în sens larg şi har în sens restrîns.
4. Isus- Mielul de Jertfă, Isus Cristos, n-ar fi avut niciun sens fără construirea unei paradigme în ceea ce numim Vechiul Testament. Astfel că putem discuta despre Har în sens larg în toată Scriptura ca fir roşu ce parcurge toate paginile Bibliei, dar cu împlinirea în Isus Cristos. Vechiul Testament este al Legii? Vechiul Legămînt este al Legii? Dar nu a venit Domnul să împlinească Legea şi să nu treacă nicio iotă din acesta? Tot în acelaşi fel, Harul, ascuns fiind în Lege, după cum ne învaţă Apostolul, Cristos a venit plin de Har şi de Adevăr.
5. Legămintele. Ne putem imagina o lume şi o istorie în care Harul ca îngăduinţă a lui Dumnezeu şi ca amînare a dreptăţii Sale să nu fi fost eficient? Ce înseamnă Harul Noului Legămînt? Că nu este prin fapte mîntuirea, da? Că nu mai trebuie să aduci nimic, capră, oaie, porumbel la altar. Dar e chiar mai scump şi mai rău, trebuie să te aduci pe tine însuţi precum o jertfă vie înaintea Domnului. Scapi mai greu aici. Standardele sînt mult mai înalte. Nici Harul Vechiului, dacă păstrăm dihotomia, nici Harul Noului nu sînt necondiţionate, dacă vom considera că a crede este o condiţie pentru a fi beneficiari ai harului.
6. Taina. Putem vorbi de mai multe legăminte anulabile unul faţă de celălalt sau de aceeaşi relaţie dintre Dumnezeu şi Om, dar dezvoltată în mai multe etape. Nu-L putem imagina pe Dumnezeu ca pe un om care încearcă ceva, apoi, dacă se strică lucrul, încearcă varianta a doua, aruncînd totul la coş. Legămintele trebuie înţelese în cadrul conceptului de progresie a revelaţiei. Noul Testament ne arată doar ce fusese ţinut ascuns, ce fusese acoperit pînă în veacurile de acum, dar despre acelaşi lucru. Lectura întregii Biblii trebuie realizată Cristocentric. Lectura întregului Nou Testament nu poate fi realizată decît trinitar şi în lumina Legii, care este o Lege a Harului.
7. O grilă hermenutică defectuoasă. Nu-i îngrijorător că în bisericile noastre se predică 80% din timp din 20% din Scripturi. Chiar şi din Noul Testament sînt ocolite texte importante în predicare. Vechiul Testament a devenit o cenuşăreasă a amvoanelor şi aceasta nu pentru că studenţii de la teologie învaţă mai greu limba ebraică. Este o problemă de mentalitate. Dacă mergem în misiune împărţim „noi testamente”. De ce? De ce nu întreaga Biblie? Pentru că avem impresia că acolo este „esenţialul”, că ne putem dispensa de VEchiul Testament. Cu totul greşit. De aici se generează aceste cristologii idolatre care îl depictează pe Isus ca fiind amputat de caracterul Lui descoperit în Scripturi. Din păcate literatura evanghelică este plină de texte care induc un sens restrictiv al Harului, formîndu-se astfel folcloristica de tip marcionist în domeniul acestei complexe teme. Nu discutăm mîntuirea aici, ci doar faptul dacă există conceptul de har în Vechiul Testament şi îl putem regăsi acolo. Răspunsul meu este DA.
Bibliografie epntru dezvoltări ulterioare, literatură simpluţă:
VEzi AICI
şi AICI
Marius Cruceru 
Ioan 1:17 căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
Ioan 1:3 „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”. Deci şi harul. Înseamnă ca harul a existat din veşnicii, nu ca o variantă „de rezervă”, adăugată ulterior, fiindcă vorbim despre plinătatea lui Cristos din veşnicii în veşnicii. „Au venit” nu înseamnă intrarea în existenţă (vezi 2 Samuel 7:15, Psalm 45:2 – „harul turnat” etc). Romani 3:24 vorbeşte despre neprihănirea prin harul lui Dumnezeu, ori în Vechiul Testament sunt oameni socotiţi de Însuşi Dumnezeu neprihăniţi. Sunt doar câteva argumente…
Har înseamnă…
Este atunci când un student de la Universitatea Emanuel vine la şcoală dinspre Cluj şi este oprit de un echipaj al Politiei pentru depăsirea vitezei şi depăşirea liniei duble. Poliţistul îi arată problele video, după care îl declară vinovat. Dar, de necrezut, îl iartă.
Apoi poliţistul îi spune, „vezi eu sunt creştin, şi m-am rugat azi dimineaţă şi am hotărât ca, pe primul student de la Emanuel pe care îl prind, nu doar să-l iert, ci să-i plătesc şcolarizarea şi cărţile pe tot anul şcolar.” Ăsta este HAR. Dar Harul nu doar ne înfrumuseţează viaţa, el ne şi complică viaţa.
Aici intervine marea noastră dilemă… după ce noi am experimentat Harul lui Dumnezeu şi vine cineva şi ne calcă pe „bătătură” şi noi nu îl tratăm cu „har”, ar trebui să ni se umple faţa de ruşine…
Harul, nu doar se primeşte, ci ne obligă.
(Ex. Pilda rostită de Domnul Isus în care ni-l prezintă pe cel iertat de aprox. $3.000.000, dar el la rândul lui nu iartă pe aproapele lui de aprox. $30.)
Harul lui Dumnezeu manifestat faţă de noi, ne obligă… ne acuză.
Şi ca povetea începută să aibă şi o concluzie:
Studentul de la Universitatea Emanuel vine în campus şi după capelă îl trage deoparte pe fr. Marius şi îi spune… „V-am văzut în depăşire în Urvind, eraţi în curbă, în localitate şi cu viteză… V-a trebui să vorbesc cu fr. Paul…”
Din păcate aşa procedăm şi noi când ne trăim ziua fără ca Harul lui Dumnezeu să ne fi afectat vieţile.
Ceea ce spui tu prin analogia cu politistul si studentul de la Emanuel este gresit si o sa iti spun si de ce. Tu spui ca politistul l-a iertat pe acest student cand l-a prins incalcand legea, dar in momentul cand acesta l-a iertat a incalcat el legea prin faptul ca nu a aplicat-o. Si ce har mai este acesta cand te slujesti de nedreptate ca sa faci tot o nedreptate.
In concluzie, politistul nu a facut dreptate in cazul studentului asa cum il obliga legea ci a fost nedrept pt ca nu a aplicat legea in mod coerent si cu studentul asa cum trebuie sa procedeze cu alti soferi care incalca legea. Cazul de mai sus ne prezinta un politist care se face el insusi slujitorul unei legi inventate de el care se aplica la unii dar nu la altii in fuctie de preferintele lui.
Daca Dumnezeu ar fi asa cum Il descrii tu prin aceasta analogie ar insemna sa Il faci nedrept, pentru ca daca El ar ierta oamenii pacatosi pur si simplu cum ar ramane cu dreptatea perfecta a lui Dumnezeu? In mod drept, cel ce incalca legea lui Dumnezeu primeste moartea (plata pacatului este moartea, pacatul este faradelege). Deci intrebarea ramane, poate Dumnezeu sa ierte niste pacatosi pur si simplu si in acest fel sa isi incalce caracterul drept? NICIDECUM.
Atunci cum putem fi iertati in mod drept?
Ca analogia sa fie corecta ar fi trebuit sa spuneti ca politistul i-a dat amenda si a platit-o el insusi ca sa fie drept in acelasi timp ca slujitor al legii si sa arate dragoste.
Totusi, aceasta comparatie este insignifianta cu ce a facut DUmnezeu pentru noi si anume Dumnezeu ramane drept prin faptul ca nedreptatea noastra a fost trecuta asupra lui Isus si a fost zdrobit in locul nostru. Este o dragoste care costa. Astfel Dumnezeu a ramas drept indreptatind niste pacatosi datorita lui Hristos.
In ce priveste HARUL, el este mai mult de atat, el nu este conditionat de credinta noastra asa cum ni se spune la punctul 5 in acest post pentru ca credinta ne este data de Dumnezeu conform Efeseni 2:8.
Nu vreau sa contrazic doar de dragul de a contrazice dar daca harul este conditionat atunci nu mai este har.
Harul are cel putin doua conditionare, asa spune Biblia,
acceptarea lui si vegherea asupra lui (Evrei 12:15 si 2 Corinteni 6:1)
Ai putea te rog sa postezi si cele doua versete iar mai apoi sa le comentezi putin in contextul lor? Pentru ca acele versete nu spun nimic despre un har conditionat.
IEREMIA 7:
1 Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului:
2 „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: „Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi înaintea Domnului!
3 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta.
4 Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare zicând: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!”
5 Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii,
6 dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră,
7 numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie.
8 Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare care nu slujesc la nimic.
9 Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi!…
10 Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu, şi ziceţi: „Suntem izbăviţi!”… ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni!
11 Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!
12 Duceţi-vă, dar, la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut din pricina răutăţii poporului Meu, Israel!
13 Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă, şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat, şi n-aţi răspuns,
14 voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo.
15 Şi vă voi lepăda de la faţa Mea cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim! –
16 Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei şi nu stărui pe lângă Mine; căci nu te voi asculta!
17 Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?
18 Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeala ca să pregătească turte împărătesei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie.
19 Pe Mine Mă mânie ei oare, zice Domnul; nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?”
20 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului; şi va arde şi nu se va stinge.”
21 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi-le carnea!
22 Căci n-am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi de tot şi jertfe, în ziua când i-am scos din ţara Egiptului.
23 Ci iată porunca pe care le-am dat-o: „Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.”
24 Dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n-au mers înainte.
25 Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt până în ziua de azi, v-am trimis pe toţi slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis în fiecare zi de dimineaţă.
26 Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte; şi-au înţepenit gâtul şi au făcut mai rău decât părinţii lor.
…
via Natan Mladin
http://thegospelcoalition.org/blogs/justintaylor/2012/01/17/the-grace-of-god-in-every-book-of-the-bible-2/
Tot ce scrii este foarte corect din punct de vedere teologic.
Doar o completare: dam Noi Testamente si nu toata Biblia pentru a proteja mintile neexersate sau imature spiritual de expresii de genul „in numele Domnului ii tai in bucati”. Nu poti sa-ti dai seama ce reactii starneste in mintea unui ateu sau sceptic un astfel de verset! Cand cresti de mic copil cu Biblia pe masa unele lucruri ti se par la degetul mic, dar alta este perceptia cand vii din afara. Nu cred ca trebuie sa vedem marcionism in impartirea de Noi Testament. Pune-te un minut in pielea unuia care vine din afara crestinismului si o sa intelegi. Sa nu uitam nici predica apostolului Pavel in Agora (interesant ca, in contextul respectiv, apostolul nu vine cu nici un exemplu din Scripturile evreiesti).
Exista un timp pentru toate. Eu am fost atras la credinta de citate din Noul Testament (predica de pe munte m-a facut KO!). M-am convertit la credinta in Cristos, fara sa am mare habar de Moise. Mai tarziu am inteles bogatia si indispensabilitatea Vechiului si acum mi-e clar ca dihotomia Nou/Vechi are doar ratiuni pedagogice, Sfanta Scriptura fiind, de fapt, una. Daca vrei, a fost o manifestare a Harului sa aud mai intai de Noul Testament. Dumnezeu mi-a facut harul sa nu-mi cada in fata ochilor texte pentru care nu eram pregatit.
Stiu locuri unde se predica 90% din Vechiul si cele mai ciudate doctrine sunt sustinute cu pasaje veterotestamentare. Daca nu s-ar auzi din cand in cand si cate un cantecel care contine numele „Isus” ai putea crede ca esti la sinagoga.
In biserica la noi s.-a pocait un mut (partial) si ne-a povestit cum dupa ce s-a pocait s-a dus la primarie cu niste probleme si nu l-au lasat sa intre si…”in numele Domului ii dadeam la pamant, in numele Domnului, doi cate doi…la pamant! asa aveam o forta!”!!!
Aferim! Bine ca nu a aplicat aia cu „Ferice de cine va apuca pe pruncii tai, si-i va zdrobi de stanca!”
@ “noutatea” Mielulului Junghiat este veche şi vechimea Poruncilor este înnoită în dragostea Lui.”
da, caci promisiunile Lui si planurile Lui sunt certitudini ( noutatea” Mielulului Junghiat este veche)
iar caracterul Sau reflectat in credinciosia Sa e descoperit prin dragostea Lui (vechimea Poruncilor este înnoită în dragostea Lui.”)
desigur ca exista har si in perioada vechi testamentala insa el a fost dovedit (doar prin actiuni) pe atunci si nu (inca) definit (explicit) ca acum.
harul incepe din Edenul pierdut si se sfarseste in Paradisul recastigat
insa cea mai buna veste buna este ca in rai, nu va mai exista posibilitatea caderii a razvratitii fata de El asa cum a existat in vremea in care lucifer inca nu devenise Satana.
Una din cărțile din VT în care văd imensitatea dragostei lui Dumnezeu este Iona. Dumnezeu își arată dragostea celor mai răi și cruzi oameni, celor mai urâți. Nu era obligat să-i scape și totuși o face pentru că știa că se vor pocăi. Același lucru l-ar fi făcut și în cazul Sodomei și Gomorei dacă oamenii s-ar fi pocăit.
Cât despre predicarea disproporționată nu pot decât să vă dau dreptate. Fratele David Howard atrăgea atenția asupra acestei probleme (doar e profesor de VT). John Piper, fiind membru în biserica dânsului, a predicat din Romani 9 ani!!! VT ne descoperă o bogăție atât de mare a caracterului și ființei lui Dumnezeu și totuși o nesocotim când nu-i acordăm destulă atenție.
Şi continuarea http://dogmadoxa.blogspot.com/2010/09/grace-of-god-in-bible.html
Punctul 6. este important in intelegerea, cel putin in principiu, a directiei liturgice si teologice a Bisericii Ortodoxe. „Ruptura”, de care pomenti, versus „implinirea legii” prin Iisus Hristos.
Harul nu este o doctrină, este o persoană! Ioan 1:17
Este periculos să cochetezi cu ideea că harul nu s-a manifestat până la Isus Hristos. Acceptând această idee, suntem obligaţi să credem că în perioada de care vorbim, Dumnezeu ,,s-a retras” a fost absent. Cum se poate concepe existenţa omului fără ca ,,cineva” să accepte asta ? Răspunsul la această întrebare poate avea sens, doar dacă se acceptă absenţa (din diferite motive) lui Dumnezeu. Consecinţele sunt devastatoare, aici având un punct de pornire şi teoria absenţei lui Dumnezeu, dar şi ateismul.
Dacă abordăm problema din curtea creştinismului, oare existenţa omului şi după cădere, nu este un argument al harului lui Dumnezeu manifestat în istorie ? Mai simplu, toţi am păcătuit (şi noi şi ei) dar existăm pentru Dumnezeu acceptă asta.
SDM
pana la urma ce e harul…? doar iertare si indreptatire?
Cornel a dat acel exemplu, cu politistul si studentul, care explica foarte bine harul insa la care as mai adauga ceva.
„Apoi poliţistul îi spune, “vezi eu sunt creştin, şi m-am rugat azi dimineaţă şi am hotărât ca, pe primul student de la Emanuel pe care îl prind, nu doar să-l iert, ci să-i plătesc şcolarizarea şi cărţile pe tot anul şcolar.” ” – ( Cornel )
as mai adauga: „si nu doar atat ci-ti voi da asemenea picioare si asemenea maini si o asemenea inima incat nu vei mai depăsi viteza şi nici linia dubla in tot timpul anului scolar”.
Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. Romani 6:14
Daca (zicem ca) suntem sub har pacatul nu mai stapaneste asupra noastra. Daca pacatul stapaneste asupra noastra nu suntem sub har. Nu vorbesc de imposibilitatea de a pacatui ci de persoana Duhului Sfant care imputerniceste credinciosul sa traiasca o viata sfanta.
Acest lucru lipsea in Vechiul Testament. Biruinta acolo era asupra filistenilor, asupra lui Goliat, asupra vrajmasilor poporului Israel. Cand Duhul SFant venea peste David, Saul, Samson – erau puternici. Evreii erau biruitori cu vrajmasii lor dar nu cu pacatul din inima lor. Lupta si biruinta crestinului acum e in primul rand cu filistenii si Goliatii spirituali din inima lui si din jurul lui.
Constat cu durere ca invatatura despre har a fost inteleasa si predicata gresit in majoritatea bisericilor evanghelice. Ne justificam felul firesc de a trai si inima impartita prin faptul ca suntem sub har, gandind ca Dumnezeu ne accepta oricum- pentru ca e har. Tragica inselare!
Ma bucur sa vad ca mai exista oameni ai lui Dumnezeu care predica adevarul, spunand crestinilor ca pentru a-L urma pe Hristos si a trai cu El trebuie, mai intai, sa-si puna intreaga viata pe altar si sa moara.
Domnul sa va binecuvinteze cu har, frate Marius!