În seara de Ajun, pe Credo Tv (credo.tv), la ora 21.30 va fi difuzată o emisiune despre muzica aşa zisa „creştină”. Spun aşa-zisa pentru că nu cred că există muzică „creştină”, există numai muzică făcută de creştini. Trebuie mutat accentul de pe produs pe producător, pe creator.
Împreună cu Anca (Brăşfălean) Sebestyen, în cadrul unei emisiuni speciale „Dincolo de muzică şi versuri”, am discutat cîteva aspecte ale muzicii create în ultimii ani de compozitorii, cant-autorii creştini.
Am aruncat o privire în trecut şi la modul în care am fost vindecat în mod miraculos, am discutat despre meloterapie, despre cîntatul de „dincolo”, viaţă-moarte, am vorbit despre familie, despre proiectele de viitor, despre Bursa Nicolae Moldoveanu, despre Şcoala de muzică Logos, despre festivaluri, iniţiative, despre convertirea mea la Cristos şi apoi călătoria spre muzică, multe pentru un timp de aproximativ 80 de minute.
Pe parcursul emisiunii veţi asculta o colindă cîntată la un instrument special, o chitară creată de lutierul Alexandru Marian, şi o urare de An Nou în stil Villa Lobos: Azi Domnul este Păstorul meu!
Azi Domnul este Pastorul meu,
Eu lipsa n-am sa duc.
Din verzi pasuni si din ape vii,
Eu sufletu-mi adap.
Povata-mi da pe cararea grea.
În lume port al Sau Nume Sfânt,
Chiar si prin moarte eu trec usor
Si nu ma tem nicicând.Toiagul Tau si nuiaua Ta
Ma mângâie ades,
Pe cap ma ungi, ca sa ma sfintesti,
Cu undelemn ales.
Tu masa-ntinzi când dusmani privesc.
Paharul meu este astazi plin,
Primesc belsugul ce-L raspândesti
Si-n fata Ta ma-nchin.Da, fericirea ma va-nsoti
În toata viata mea
Si-n Casa Tatalui meu voi sta
Pâna când voi muri.
//: Aleluia, Aleluia, Aleluia, Aleluia,
Aleluia, Aleluia, Aleluia, Amin! ://
UPDATE – A APĂRUT ÎNREGISTRAREA AICI
Marius Cruceru 
Frumoasa interpretare…
Mulţumesc, Alina, frumoasă, dar nu exactă, cum mi-ar fi plăcut mie.
Sunteti perfectionist bag seama 🙂
Credeti-ma ca pentru amatori ca mine (am incercat sa invat sa cant la chitara si n-am reusit), a fost perfect.
Nu perfecţionist, doar realist.
Eu am şi cîntat cîndva la chitară, cînd studiam cîte 8 ore pe zi, şi cu sticle legate de coate, am cîntat, zic, acum nu mai cînt, acum doar intepretez cîteva piese pentru prieteni, piese uşoare
imi place foarte mult cum interpretati.
mulţumesc, se putea şi mai bine, emoţiile, plus că am tras doua variante, dar ce amai bună a fost varianta neînregistrate, cum spune Murphy
Am urmarit interviul si am inteles ca aveti un album muzical. Cum s-ar putea intra in posesia acestor piese?
Nu ma pricep in domeniul muzical, imi place doar foarte mult sa ascult muzica (clasica in special), dar gasesc in piesele dumneavoastra o „arta”.
Un an binecuvantat!
nu, cd-uri nu mai sînt,
s-au epuizat, ceea ce este foarte bine, oricum albumul era foarte modest inregistrat, deşi bucăţile erau „bune” 🙂
le voi pune cîndva pe acest site.
Astept cu nerabdare.
Sunt prea multe subiecte interesante despre care ati vorbit.Sa se puna in alta zi sau sa postati o inregistrare pe blog
va fi în arhivele Credo.tv
Frate Marius, cum la ora aceea eram încă în biserică, n-am putut să văd emisiunea 😦 Şi chiar eram foarte interesat. Am intrat pe site-ul credo.tv şi n-am reuşit să găsesc înregistrarea emisiunii. Chiar n-ar fi posibilă, aşa cum spunea mai sus Oni, să postaţi o înregistrare pe blog sau să daţi un link unde ar putea fi accesată înregistrarea? Mulţumesc!
va fi disponibilă. Vă voi anunţa. An nou binecuvîntat!
Mulţumesc! Şi eu vă doresc un an nou cu Domnul! Voiam să urmăresc emisiunea ca să aud şi discuţiile pe marginea subiectelor pe care le-aţi enumerat. Cât despre piesa interpretată… am reuşit aproape întotdeauna să mă detaşez de latura tehnică a unei interpretări atunci când era vorba de o interpretare „de suflet” a unei piese. Permiteţi-mi să spun că modestia cu care aţi răspuns aprecierilor privind felul în care aţi interpretat piesa vă onorează, dar mie chiar mi-a plăcut felul în care aţi trăit ceea ce aţi cântat. Ceea ce face mult mai mult decât o interpretare perfectă şi-atât! Altfel spus, mai bine frumoasă decât exactă (apropo de un răspuns dat mai sus!) 🙂
Marinel dragă,
mă faci să nu mai pun mîna pe chitară în public.
noroc că am destul tupeu 🙂
da, cele mai multe interpretări ale mele sînt mai mult frumoase decît exacte 🙂
Eh, nu va luaţi după mine… Ce bine când oamenii mai au şi tupeu! Nu de alta dar mie îmi lipseşte… Şi, mai bine frumuseţea la un artist… exactitatea e pentru făcut şuruburi, de exemplu… ceea ce nu e cazul. Bucuraţi-vă cât mai puteţi cânta aşa la chitară! Să vedeţi (sau mai bine nu!) cum e când trebuie să le pui pe toate în cui… ştiţi replica aceea din „Suflete tari”… când firul vieţii trebuie răsucit cu duşmănie… şi cum muzica e viaţă…
Cam cat costa o astfel de chitara?
răspunsul nu poate fi decît confidenţial,
cred că înţelegeţi de ce
Este , într-adevăr , o folosire a melodiei şi armoniei combinate într-un colaj frumos organizat de sunete , cu un tip de traiectorie emoţională bine susţinută.
Disting un element muzical , net clasic , adăugat la finalul primului vers „Azi Domnul este Păstorul meu” , progresie care se reia de cîteva ori pe parcursul întregului aranjament de chitară şi pe care o asemăn exact cu tema melodică şi armonică de fond ( progresivă în sens descendent) a preludiului în Mi minor , Op.28 no.4 , al lui F.Chopin.
La o simplă privire/ascultare asupra partiturii , observăm cum linia melodică şi armonică a preludiului lui Chopin curge , defapt , în sens descendent ( atît în cheia sol cît şi în cheia fa ) prin foarte fine ( dar nete ) progresii descendente , realizate strîns şi la intervale scurte.
Simt şi cîteva mici goluri în aranjamentul de chitară ; sînt unele mici spaţii muzicale cărora le lipseşte doar un pic de conţinut.
Dar , vorba unui profesor , neuroscientist , muzician şi scriitor contemporan : „La fel ca în artele vizuale , muzica mizează nu numai pe notele care sînt cîntate, ci şi pe cele care nu sînt”.
Tot el îl aminteşte şi pe Mile Davis ( muzician şi compozitor american de muzică jazz , n. 1926 – d.1991 ) , care spunea că la el tehnica improvizaţiei seamănă cu felul în care Picasso folosea pînza : pentru amîndoi aspectul cel mai delicat al muncii lor nu erau obiectele în sine , ci spaţiile dintre obiecte. Mai mărturisea Davis că partea cea mai importantă a solourilor sale este spaţiul gol dintre note , „aerul” pe care îl punea între o notă şi următoarea . Geniul lui consta în faptul că ştia exact cînd să cînte nota următoare , lăsîndu-i ascultătorului răgazul s-o anticipeze.
Muzicienii arată că elementele de bază ale sunetelor sînt : intensitatea , înălţimea, conturul , durata , tempoul , timbrul , localizarea spaţială , reverberaţia , care , mai apoi , fiind organizate de creierul nostru , duc la crearea unor concepte de nivel mai înalt cum sînt : măsura , armonia , melodia.
Astfel că , diferenţa dintre MUZICĂ şi o SERIE ÎNTÎMPLĂTOARE DE SUNETE se leagă tocmai de felul în care se combină aceste atribute fundamentale şi de relaţiile care se stabilesc între ele. Cînd aceste elemente de bază se combină şi formează relaţii încărcate de sens , din ele apar concepte de nivel mai înalt , cum sînt : măsura , cheia , melodia , armonia.
Acum , aranjamentul de chitară în discuţie are asemenea relaţii de sens şi dispune de aceste concepte mai înalte : linie melodică improvizată , armonie etc.
Îmi place !
Iată progresia repetitivă din aranjamentul de chitară cu ce se aseamănă defapt :
despre asta vorbeam
https://mariuscruceru.ro/2010/03/15/villa-lobos-ul-lui-babii/
Fetita mea a ascultat nemiscata interpretarea, pana la final. E un compliment maare tinand cont ca inca nu a implinit 14 luni, si e o zburdalnica si jumatate.
Cu adevărat, este cel mai mare compliment!:)
Să aveţi un an nou plin de binecuvîntările lui şi să o vedem la 26 de luni cum va asculta 🙂
Multumesc
Aici nu s-a prins emisiunea defel;
altadata nu erau probleme.
Speram ca se va putea vedea inregistrea.
Multumesc pentru inregistrare.
De acord cu tine ca nu exista muzica crestina ci muzica compusa (si interpretata) de crestini.
Am o nedumerire: unde putem incadra muzicienii seculari care s-au convertit (born-again christian) si care isi continua cariera? Ma refer, de exemplu, la Alice Cooper, mai pot fi si altii
Cu plăcere, Ianis, şi bun revenit! 🙂
nu ştiu unde-i putem încadra pe aceia, deocamdată să avem răbdare, evoluţiile unor asemeea personalităţi puternice şi „artistice” pot fi imprevizibile.
eu nu mă prea grăbesc la bucurie, aştept, am văzut prea multe tragedii ale unora care au fost imediat confiscaţi de „pocăiţi” şi şi-au smintit sufletele
vezi https://mariuscruceru.ro/2010/11/17/draga-bodo/
Frate Cruceru,
Imi voi permite sa ma adresez familiar dvs., atat varsta (eu 42), cat si ca scoala si dragostea mea pentru muzica cred ca imi permit acest lucru.
Desi cariera mea este una diferita de ceea ce inseamna muzica, m-am nascut inconjurat fiind de muzica, am crescut cu ea, am iubit-o, o iubesc si o voi iubi pana la ultima suflare. Si dupa aceea vreau sa fiu incredintat ca voi canta o vesnicie.
Sunt la fel ca si dvs. un amator, nu un diletant si imi permit sa va felicit pentru sufletul pus in interpretarile dvs. Nimeni nu are nevoie de interpretari exacte. Oricine poate scrie partitura si lasa un calculator sa citeasca partitura exact. Nu e mare lucru. Sufletul este ceea ce conteaza, si trairea interpretarii este adevarata valoare. Este ceea ce face sufletul ascultatorului sa intre in rezonanta, sa vibreze.
Felicitari pastore si profesorule. Esti unul dintre cei mai muzicali slujitori ai amvonului si cu siguranta o surpriza foarte placuta pentru mine…
multumesc pentru cuvintele de încurajare!
Uf, în sfârşit am avut acel timp liniştit să urmăresc înregistrarea de la credo.tv! Sunt atâtea subiecte pe care le-aţi atins, le-aţi făcut oarecum „să explodeze” ca acele focuri mici de artificii. Cred că dezbaterea de acest gen trebuie mutată, aşa cum aţi atras atenţia, în practică… Am apreciat în special câteva subiecte atinse (îmi vine să scriu pagini pe marginea interviului!). Mai mult decât ciudat e că, înainte de a urmări interviul îi răspundeam lui Adrian la postarea piesei „Noaptea” exact pe tema mecenatului! Şi este un subiect pe care l-aţi atins, după cum am putut asculta la doar câteva minute distanţă în interviu. Apoi, ar fi muuulte de spus pe subiectul „lipsa de educaţie a receptorului”! Ce să mai spun despre necesitatea, subliniată în interviu, de distingere a aspectelor privind „faţetele”muzicii liturgice! Poate că, în pofida crezului că, într-adevăr, este posibilă „domesticirea” refuzului faţă de anumite genuri, personal am ajuns „epuizat” de lupta pe care am dus-o cu „încăpăţânaţii” care continuă să creadă că dacă nu este pomenit în o piesă numele Domnului, „aia e muzica filistenilor”, cum spunea o bună prietenă.
Să mai spun că, aşa cum aţi spus, n-am să înţeleg nici eu de ce n-ar fi „creştină” o piesă în care îmi cânt dragostea pe care o port soţiei! Dragostea faţă de soţie nu e biblică?
Of, aşa cum am spus, îmi vine să scriu un comentariu kilometric pe marginea acestui interviu! Mă opresc, fiindcă şi-aşa devin… abuziv! Oricum, e acel gen de interviu care deschide un soi de cutie al Pandorei, o cutie care ar fi mai degrabă pozitivă dacă ar fi luată în considerare!
Felicitări, nu doar pentru interviu în sine, cât pentru unele aspecte „delicate” pe care le-aţi atins, în pofida curentului care merge în cu totul altă direcţie în muzica evanghelică!
da, ne-ar fi trebuit o întreagă serie pe temele astea.
da, de ce nu, se poate scrie. Eu nu ştiu dacă am timp.
Cred că cel mai bine este să scrie altcineva pe seria asta de teme. eu am mai atins aceste chestiuni