Povestea Oanei

Totul se intampla in 1999. Tin minte ca era prin mai cand am aflat ca sunt insarcinata. Veste buna! Imi doream foarte mult un baiat si am sperat ca acum, la treia sarcina si dupa doua fete va veni. Dar…. :D.

Am mers la doctor, acelasi doctor cu care nascusem si fetele, am facut analizele de rutina. Totul bine pana la analiza de RH. Fiind a treia sarcina medicul a insistat sa-mi repet analiza rh la centrul de transfuzii, pentru mai multa siguranta. Din acest moment incepe neobisnuitul, sau mai bine zis, sa se vada natura miraculoasa a evenimentului in sine.  Cu rh(- sau +) te nasti, nu se schimba pe parcursul vietii si nici prin interventii sau chiar transfuzii de sange.  Vreau sa va spun ca nu sunt o ignoaranta si de fiecare data cand am fost insarcinata am urmat procedura standard pentru gravide, care presupune consultatii medicale de specialitate si analize de sange etc. Mai mult de atat, sunt o fire „strangatoare” si pastrez tot. Bilete, scrisori, retete, acte… . Deci am pastrat rezultatele analizelor anterioare de sange, in speta rh, care dovedeau in vreo patru randuri ca sunt rh pozitiv, compatibila cu sotul meu care de asemenea era si este rh pozitiv. Cu rezultatele anterioare am mers la centrul de transfuzii din Bistrita, era pe vremea aceea pe Independentei, la o casa pe dreapta pe sensul de intrare in oras, sa-mi repet analiza de sange. Rezultatul a fost neasteptat: A II negativ! Inca o analiza in alt centru: A II negativ, incompatibilitate rh cu sotul!
In viata mea nu am vazut asa reactie la un om, de la confuzie la uimire si apoi la spaima. Era reactia medicului obstretician. Eu nu intelegeam foarte bine de ce e asa de agitat, abia dupa ce sa- calmat, am inceput sa pricep ca nu e de bine. In loc sa-mi explice ce se intampla, zicea intruna „trebuie sa faci intrerupere de sarcina, nu e tarziu avem timp, te duci acasa si vii saptamana viitoare sa-ti fac chiuretaj. Copilul asta nu trebuie sa se nasca!”

Sa va explic pe scurt ce se intampla in „burta” mea: anticorpii din sange atacau bebele. Dupa medic, nu apucam nici macar 7 luni de sarcina. A urmat o perioada grea pentru noi ca familie. Cum sa omori un copil doar pentru ca o analiza de sange, de altfel foarte corecta si necesara in diagnostic, spunea ca nu exista sanse de viata pentru copil. Din punct de vedere medical asa era. Incompatibilitatea rh a dat lumii cei mai multi copii cu deficiente, de la fizice pana la cele mentale si combinate.  Trebuia sa luam o decizie: pastram sau nu copilul! Pentru ca sunt dintre cei care cred ca nimic din ce mi se intampla nu e la voia intamplarii, am decis impreuna cu Marius (sotul meu) ca daca e sa fie cu deficiente sa fie, dar noi nu-l omoram. Nu stiam ca e fetita!

Reactia doctorului nu a fost buna, m-a certat, zicea ca sunt tanara si naiva, ca viata trebuie sa ti-o faci tu usoara si ca lumea e plina de handicapati, si ce noroc pe mine ca am depistat asta inainte sa se mai nasca unul!

Am ramas fermi pe pozitie si am apreciat ca o alta discutie de genul acesta nu am mai avut!
Tot la doua spatamani faceam analiza de sange sa urmarim anticorpii si in fiecare luna am facut ecograf. Tin minte ca la un ecograf  mi-a zis, bucuros, uite aici ii sunt manutele, picioarele, capul. Imi arata de fiecare data organele nou aparute. Se bucura alaturi de noi pentru fiecare mic pas.
Am sistemul venos foarte slab si pe deasupra si cu arteroscleroza. Nu va puteti inchipui cum imi aratau bratele.  O singura asistenta imi scotea sange, nu vroia nici una sa se lege de mine si aveam grija sa fie de serviciu cand trebuia sa rept analiza.

Riscul in cazul incompatibilitatii rh e sa moara fatul si mama sa faca septicemie. De asta si trebuia sa repet asa de des analiza. Eu, in afara de brate sfasiate, nu aveam nici un simptom anormal unei sarcini bune. Ma simteam foarte bine, nu aveam nici o durere, in schimb copilul meu murea in fiecare zi. Tragic era ca stiam ca eu il omoram, prin anticorpii produsi de sangele meu, si nu puteam in nici un fel sa schimb situatia.
Timpul a trecut cu emotii si de multe ori cu mari indoieli ca va fi ceva bine. Ne rugam si atat. Rugaciunea mea era : Doamne eu sunt nimic, faca-se voia Ta.  Nu aveam cuvinte si nici cereri. Imi era teama ca daca cer mai mult decat era ingaduit sa nu fie mai rau. Ma temeam!

Luna decembrie, cea de-a 7 luna, am petrecut-o in spital sub observatie, cu o gramada de evenimente nefericite, ca-n spitalele din Romania! Au incurcat asistentele tratamentele, analizele ajungeau la laborator doar dupa a treia recoltare,  sala de operatii fara lampa deasupra mesei, frig si mizerie. {Imi pare rau dar suntem de toata groaza!!!}

Pe 22 decembrie intram in a 8-a luna de sarcina, deci se putea scoate fetita. Apropo numele Abigail  i l-a pus Marius cand a miscat prima data, asta doar pe la 5 luni pentru ca ea suferea si nu misca cu atata putere ca sa o simt, si Abi a ramas pentru toti.(Daca Maria inseamna darul tatului, Ioana dragostea tatalui, Abi inseamna coroana tatalui! si asta nu am stiut decat acum, recent!!! si la primele eu le-am ales numele)

Pe 28 decembrie 1999 doctorul a decis sa o scoata afara, avea 8 luni si o saptamana. la 10.00 am intrat in sala de operatii, si la 10.45 era deja in incubator in salvare cu directia Spitalul de Neonatologie Cluj, pentru sanghinotransfuzie totala! Lichidul amniotic a fost gelatinos si cordonul ombilical intrat in putrefactie. Dupa parerea medicului inca doua zile daca mai asteptam era moarta!  Marius a vazut-o imediat dupa ce au scos-o, eu nu, mi-au facut anestezie generala si pe cand m-am trezit era deja in Cluj!    A fost un bebe mare: 3800gr si 53 cm!

Nu va mai povestesc prin cate am trecut si cate mi s-au mai zis. Oamenii sunt doar oameni si perspectiva lor e limitata si mica. Dumnezeu e mare si minunat!!!

Diagnosticul la externare: retard intelectual, nu va depasi niciodata varsta intelectuala a unui copil de 5 ani, si o sa fie schioapa de piciorul stang, soldul stang fiind defect! Diagnosticul nu a fost pus de un oarecare medic de pe sectia de neonatologie ci de seful de clinica, profesor universitar cu specializare in neonatologie! Dansul se ocupa numai de cazurile grave, Abi fiind unul dintre ele!
Dintre cei care o cunoasteti pe Abi, ce ziceti?

Medicina a zis retard, Dumnezeu a zis normal si peste! (de specialitate fiind, le-am masurat cu orice ocazie coeficientul de inteligenta siiii Abi are cel mai mare IQ din casa, sa fie o intamplare?)

Medicina a zis schioapa, Dumnezeu a zis sa fie  perfecta! Abi are cel mai tare „os” dintre noi. Mai mult nu a facut boli grave, nu raceste, si cand au facut varicela ea a avut doar 11 bube, fata de Ioana care pe la 290 m-am plictisit si nu le-am mai numarat!!!  Intamplare din nou? Nu!!! E PUTEREA lui Dumnezeu!

Multumim pentru ea si pentru lectia primita acum 12 ani si de 12 ani incoace zi de zi!
Dumnezeu e puternic!

P.S. E tarziu, sunt obosita si in acelasi timp trista, va rog scuzati exprimarea, ma concentrez foarte greu, dar am tinut neaparat sa va povestesc acum asta, daca as mai amana nu cred ca va mai povesteam; asa sunt eu daca nu zic cand imi vine, nu mai zic!
Inca o data: Dumnezeu e puternic!

Oana P.

Publicat cu permisiune via Calin V.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Povestea Oanei

  1. marinelblaj zice:

    Extraordinară mărturie! Era să spun uimitoare, dar greşeam. Căci a fi uimit de ceea ce face Dumnezeu înseamnă să te îndoieşti de puterea Lui. Ştiu, aşa cum mi s-a spus şi mie, într-o situaţie cu fiul nostru, tot în ceea ce priveşte o problemă de medicină, vor fi unii care vor spune că… efecte întârziate ale tratamentelor, diagnostic greşit etc… E greu pentru unii să recunoască măreţia lui Dumnezeu. De aceea, chiar dacă experienţele nu pot fi argumente pentru alţii, ele rămân esenţiale… Poţi să nu crezi pe cineva care îţi spune că mierea e dulce, dar dacă o guşti… Deşi, pot să cred pe cineva care îmi spune asta şi fără să gust, doar fiindcă am încredere în persoana respectivă!
    Mulţumesc pentru această mărturie, Oana! E mai valoroasă decât orice urare de an nou! Mulţumesc, frate Marius, pentru postarea ei!

  2. ioan17 zice:

    I-mi place marturia aceasta ,caci se aseamana cu a mea ,pe care nu am scris-o nicaieri public inca,nici macar pe blogurile mele .Numai ca eu am infruntat acesti doctori de 11 ori si totdeauna au ramas rusinati si mincinosi! Copii sant mari acum, sanatosi,fara boli de sange sau retardatii ,intre 31-45 de ani 7 fii si 4 fiice .Am avut si am o marturie de depus in fata multora ,si in special personalului medical ,caci am fost asistenta medicala pe cand nasteam acesti copii (sant si acum asistenta medicala ,numai ca sant la pensie )Pe atunci lucram impreuna cu sotul meu care era si este si acum tot Asistent Medical la Institutul de expertiza si recuperare a capacitatii de munca din Bucuresti si numai prin Mila si Indurarea Domnului Dumnezeu eram un miracol pe picioare ,o marturie vie in fata doctorilor si a asistentelor medicale ,colegele mele .
    Am intrebat la insitututl de Hematologie din Bucuresti unde faceam analizele in repetate randuri cu fiecare sarcina, ce se intampla cu mine ?Caci totdeauna Rh era negativ si totusi nu aveam anticorpi ?Ei mi-au raspuns cam asa:ca una la un milion se naste o femeie care nu face anticorpi ,si eu sant aceeia .Nu am controlat acest raspuns daca e adevarat stintific sau nu ,nu aveam timp de asa ceva si nici resurse caci pentru mine nu era o mirare .Eu ma increzusem intr-un Dumnezeu Viu si Adevarat dela varsta de 14 ani si El nu m-a dat de rusine si nu m-a parasit !Ce pot spune!Dumnezeu stia RH -ul sangele meu chiar innainte sa am copii si stia la fel ca Rh -ul ,sangelelui sotului va fi pozitiv.Deci in prestiinta Lui toate amanuntele erau clare .Totdeauna am crezut in Suveranitatea lui Dumnezeu si de aceeaia eu nu ma laud cu nimic, caci daca am avut curaj sa am acesti copii in aceste condttii,nestiind de procentul celor care nu produc anticorpi ,si nici ca ar exista asemenea exceptii,e numai Harul Lui care mi-a dat credinta sa infrunt ceata celor care si pe vremea aceeia apartineau culturii mortii.Si intradevar am avut trecerea si curajul ca in cei 16 ani de munca ,innainte de a emigra la parintii si fratii mei in California,am cautat si avut ocazia sa vorbesc cu fiecare doctor sau asistenta medicala marturisindu -le Calea Mantuirii prin Domnul Isus pe intelesul lor si si sa le dau cate o Biblie ,din cele depozitate in podul casei noastre ,venite pe Dunare,cu 30 de ani in urma .Pe sotul meu il chema mereu la camera 1 sa il intrebe de unde am aceste Biblii, dar nimeni nu m-a oprit si nimeni nu m-a contrazis caci eram un miracol pe picoare ,o marturie vie a minunilor unui Dumnezezeu Viu si Adevarat !In multe randuri avut privilegiul si onoarea sa conduc la Domnul Isus pe unele din colegele mele sau pe unii din bolnavi,Si chiar atunci cand am fost chemata la cadre sa dau socoteala ca faceam prozelitism ,am avut bucuria si din nou privilegiul sa asist cum Duhul Lui Dumnezeu conducea discutia transformind ancheta pusa la cale, intr-o discutie amicala ,o marturie a necesitatii de a fi mantuita si Sefa de cadre Tovarasa Milosh de care m-am despartit in lacrimi de bucurie,sarutandu -ne , dupa ce m-am rugat chiar acolo pentru dansa. Slava e numai a Domnului ,eu am fost doar un ciob de oala in mana Lui ,prin Harul cel Maret la dispozitia Lui!Credinta pe care am primit-o a fost si este ca un covor care se desfasura innaintea pasilor mei ,eu doar sa pasesc pe el .Ce lucru am avut pe care sa nu il fi primit? De aceeia dau SLAVA SAU GLORIA cum vreti sa ii ziceti numai Domnului si subscriu si eu la imbarbatarea si binecuvantarea sorei Oana care a cinstit pe Domnul cu marturia credintei dansii!
    PRAISE THE LORD!
    Virginia Brasov

  3. ioan17 zice:

    PRECIZARE:Pentru ca sa nu se inteleaga gresit ,caci nu am fost clara (am uitat sa pun
    o virgula ),sotul meu este Asistent Medical ca si mine dar e aici in California la un spital,lucreaza inca la Reanimare .Aici ne-am echivalat studiile cand am sosit si ne numim Registered Nurse ,mai pe scurt R.N..Acum 30 de ani am plecat impreuna in S,U.A.,bineinteles si cu copii intre 1-15 ani -aceasta emigrare fiind o alta experimentare a Credinciosiei, Bunatatii si Indurarii lui Dumnezeu, Este o poveste mai lunga si interesanta inca nescrisa jos aici dar cu siguranta Sus .Daca va voii Dumnezeu si va mai fi timp voi scrie undeva si despre acest pas urias facut tot prin credinta,programat de El in planul Lui ,nu la voia intamplarii.
    Virginia Brasov

  4. vio zice:

    Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie cu baietelul, medicul de familie mi-a zis ; „o sa faci un mit, o faca icter si o sa moara … „(am dezvoltat un diabet de sarcina)
    Mi s-a facut operatia, (scorul APGAR 9/10,copilul a avut 5,1 kg, lungimea 56 cm)
    Multumesc lui Dumnezeu, anul acesta o sa faca 7 ani si e bine.
    Slavit sa fie Domnul!

  5. sabrisali zice:

    Recunosc ca am plans citind aceasta marturie. Plang foarte, foarte rar, dar nu-mi este rusine sa o spun.
    Mare Dumnezeu avem. EL este singurul facator de minuni mari!!!

  6. Nicu Oros zice:

    Dumnezeu este in control !!!!

  7. Vasile Ros zice:

    Oana si Marius va multumim pentru marturia voastra, a minunii pe care Dumnezeu a realizat-o in viata familiei voastre. Avem un Dumnezeu care este Dumnezeul Creator, Suveran si Atotputernic. Legile naturii se supun naturii Sale. Slavit fie Domnul!
    Ne cunoastem fiindca am fost in timpul sederii noastre in Romania membrii ai aceiasi Biserici in Bistrita, timp de 5-6 ani.

  8. Anca Gherman zice:

    Imi place rugaciunea sincera si simpla a Oanei, este un exemplu excelent:
    „Doamne eu sunt nimic, faca-se voia Ta.”
    „Nu aveam cuvinte si nici cereri. Imi era teama ca daca cer mai mult decat era ingaduit sa nu fie mai rau. Ma temeam!”

    Dumnezeu putea sa ingaduie si altceva…
    Mare curaj ai dovedit in rugaciune Oana. Mi se pare, daca nu ma insel, ca Iorga a afirmat urmatoarele despre frica si curaj:
    „Curajul este frica dupa ce si-a spus rugaciunile”.

  9. dori`s zice:

    Marturia Oanei mi-a reamintit prin ce treceam acum douazeci si sase de ani. Am si eu acasa o minune de douazeci si cinci de ani nascuta in aceleasi conditii ca Abigail dar fara sa fie nevoie de transfuzie de sange. Pe vremea aceia nu-L cunosteam pe Dumnezeu decat foarte putin, nu as putea sa ma laud cu o credinta ca a Oanei. Dupa ce cu doi ani inainte imi mai murise un baietel a doua zi dupa cezariana, eram foarte nehotarata sa pastrez aceasta sarcina, dar cred ca Domnul a facut ca un medic sa-mi spuna ca daca voi renunta exista o foarte mare sansa sa nu mai am niciodata copii. Intre cele doua optiuni dezastruoase care-mi stateau in fata am ramas cumva la cea de a-mi risca viata pentru un copil handicapat. La vremea aceia nu erau ecografe, sau nu erau la indemana oricui, asa ca nu prea stiam cum decurge sarcina pana cand copilul era nascut. Cu o saptamana inainte de data la care eram programata pentru operatie Dumnezeu mi-a vorbit intr-un vis, mi-a vorbit foarte clar, visele care vin de la El sunt total diferite de oricare alte vise. Mi-a spus ca voi avea o fetita si ca va fi sanatoasa, si asa a fost, inafara de o deficienta foarte usoara a imunitatii nu a avut nimic grav. La vremea respectiva a fost un caz mult discutat in spital. Dar Dumnezeu nu a facut aceasta minune pentru a ne impresiona pe noi, El avea un plan mult mai bun, ne-a mantuit intreaga familie. Ma bucur nespus ca fata noastra a inteles lucrarea lui Dumnezeu inca de foarta tanara si este devotata Celui care a facut o asa mare minune cu ea, si noi parintii ei de cate ori o avem in preajma nu putem decat sa spunem mare Dumnezeu avem!
    Ma rog ca acest Dumnezeu minunat sa se atinga in aceste zile si de Sara si de toti copii care sunt in suferinta si sa-Si faca numele de slava.

  10. STEFAN T. zice:

    O mărturie fascinantă prin care ni se arată cum DUMNEZEU este atotputernic in tot cea ce face El in vieţile noastre.Prin ceva similar a trecut si tatăl meu că un frate mai mic in timpurile comuniste când nu erau alimente,vitamine şi mulţi doctori recomandand avortul. Acuma fratele meu este de 23 sănătos şi plin de viaţa.In familia noastră(eu şi soţia) aşteptăm că o fetiţă să ne vină in câteva luni. So far so good, dar un lucru e sigur: totul este lăsat in mâinile Domnului şi mergem prin credinţa data de El.

  11. O poveste cu adevarat dramatica. Cred ca medicul fusese asa de agitat deoarece si-a dat seama ca dupa prima sarcina nu se facusera teste Rh, (prima sarcina de obicei nu este afectata in cazuri de incompatibilitate de Rh), plus ca probabil ca nu prea aveau RhoGAM la indemana pe atunci.

    Deoarece eu personal m-am cam speriat citind aceasta poveste, m-am gandit, just in case, ca sa nu se sperie femeile gravide care pot eventual trece pe aici, ca putina informatie factuala de pe un site considerat in general reputabil, care ar putea aduce putina clarificare posibil linistitoare nu strica, (desi e in engleza…dati si voi Google translate daca nu stiti engleza).

    http://www.nhlbi.nih.gov/health/health-topics/topics/rh/

  12. Rodica Botan zice:

    Ce frumoase sint marturiile oamenilor cind din marturie vezi cit de mare este Dumnezeu…iar ei, oamenii care marturisesc devin aproape invizibili…Mare Dumnezeu avem!!!

  13. crestin zice:

    Foarte frumos, mai cunosc si alte cazuri asemanatoare, deci inca o dovada ca Dumnezeu face minuni si astazi, ele nu au incetat in secolul 1 dupa Hristos cum din pacate destui oameni cred, desi nu o afirma raspicat. Multumim frate Marius Cruceru pentru asemenea noi dovezi.

  14. Bogdan Burghelea zice:

    Cunosc şi eu un caz asemănător, dar multiplicat cu 10. Este vorba de familia Măcelaru din Timişoara – poate unii dintre dumneavoastră o cunosc. Este foarte emoţionant să o asculţi pe „mica” mărturisind despre minunile făcute de Dumnezeu în viaţa sa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.