„A mai trecut o zi” – Fraţii Blaj

 

A MAI TRECUT O ZI

A mai trecut o zi
Noapte ninge-n gând amintiri
A mai trecut o zi de-adânci amăgiri
În somn, cu şoapte dulci te chem
acum la pieptul meu să vii

Ştiu, în zori de zi,
singur în casa mea din nou voi fi
să-ncep o nouă zi de speranţă şi dor…
A mai trecut un nor…

A mai trecut o zi…
noaptea ninge-n gând amintiri
A mai trecut o zi de-adânci amăgiri
În somn, cu şoapte dulci te chem
acum la pieptul meu să vii…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în guest post, Muzica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la „A mai trecut o zi” – Fraţii Blaj

  1. „Moments musicaux” de imaginaţie genezică.

    Aş transmuta tema muzicală iarăşi înapoi , pînă undeva la un mental sonor şi spiritual al creaţiei.
    Asemănarea este perfectă cu „o nouă zi” de după fiecare zi din procesul creaţiei, cînd primele lucruri s-au trezit într-o primă „a doua zi” din existenţa lor.

    Acum conceptul muzical nu mai sună a FACERE propriu-zisă , ci a PRIMĂ TREZIRE de după o primă noapte de la momentul intrării lucrurilor în real , în existenţă.

    Primele sunete reproduc extraordinar de frumos primele momente ale trezirii lucrurilor din noapte , adică intrarea lucrărilor ce apucaseră să fie create ( în fiecare din cele 6 zile ale creaţiei ) în starea lor de primă conştienţă , urmate imediat de micile lor mirări , nedumeriri primare , şi apoi de intrare a lor în liniştea şi echilibrul pentru care fuseseră concepute !
    După primul interval al fundalului sonor ( care redă primele clipe ale trezirii ) urmează imediat acea primă linie melodică compusă din articulări de cîte 2 , 3 note (care înfăţişează lucrurile aflate în stare întrebătoare : „oare ce se întîmplă?” ) , urmînd apoi primul acord de suspensie (încă uşor încurcat ) şi imediat se limpezeşte prin următorul acord lin (momentul maxim de dumirire universală ) , urmînd intrarea în normal !
    …………………
    Este uimitor cum se manifestau , probabil , primele forme ale „conştiinţei” lucrurilor !
    (se aflau , defapt , la prima gustare a raţiunii lui Dumnezeu din ele)

    Primele 6 zile n-au avut nici săptămînă , nici lună şi nici an. Nu erau nici prima sau a doua sau a treia zi a săptămînii cutare , şi nici ziua cutare din luna sau anul cutare. Curgerea lor era una „afectată” , o curgere a primelor formări şi organizări spaţiale şi temporale , chiar dacă ziua de atunci ar fi fost egală în timp cu ziua de azi.

    Deci a existat şi un prim moment (al începuturilor) , cînd primele lucruri create au trăit şi gustat prima noapte , cu liniştea şi somnul ei virgine , iar , mai apoi , experienţa primei treziri la realitatea uimitoare a primei dimineţi , a primei zile de viaţă a acelor lucruri.

    Ah , ce gust virgin şi crud ( l-am percepe noi acum ca pe gustul unei substanţe sălbatice ) , trebuie să fi avut primele nopţi , primele dimineţi !
    Cred că primele nopţi şi zile se iniţiau în funcţiile lor altfel decît zilele şi nopţile „mai echilibrate” şi rafinate de după procesul şi perioada creaţiei.

    Imaginaţi-vă numai cum sună aşa numita „muzică virginală” , nu mai departe de anii 1500 – 1600 d.H. , să zicem a lui William Byrd ( 1543 – 1623 ) sau a lui Giles Farnaby (1563 – 1640).
    O fi avînd acea muzică rafinamentul ei , dar tot e unul de o altă factură , cu nişte structuri şi funcţii , aşa , un pic „mai” primare.

    Sînt tentat să cred (de dragul imaginaţiei !) că şi primele zile şi nopţi parcă ar fi avut un alt fel de gust , o altă consistenţă spirituală , chiar funcţională etc. , o altă formă/concepţie de reflectare a existenţei !

    Fiindcă în Genesa 1 : 31 scrie că „Dumnzeu S-A UITAT la tot CE FĂCUSE ; şi iată că erau foarte bune….”
    Aceasta înseamnă că Dumnezeu într-adevăr S-a aflat în adevărat proces de creaţie : concepţie , modelare , potrivire , fixare şi apoi OBSERVARE (cum am zice noi : mai iei dintr-o parte , ciopleşti în alta ! ).

    Oricum , piesa aceasta muzicală tot despre construiri şi reconstrucţii vorbeşte , dar despre acelea ce se realizau pe planul personalităţilor voastre.

    Felicitări !

  2. Emanuel zice:

    o piesa care imi place. atmosfera muzicala si vocala ce imi aminteste de Lucio Battisti din albumele „Anima Latina” si „Il nostro caro angelo”. asta e un semn bun.

    pina acum cele trei piese de pe blog sustin o unitate tematica puternica de album conceput in mod inconstient. dominanta e tema cetatii de piatra, iar muzical tonalitatile si nuantele se concretizeaza, se lasa vizualizate, se lasa retraite. nu se iese din cetatea de piatra la modul fizic ci izbavirea e posibila doar prin muzica, cintind. e cumva o metafora muzicala si anume: imaginea crestinilor din arena romana in genunchi cintind si cumva cintind ei isi elibereaza sufletele spre cer in timp ce trupul se contorsioneaza in gurile leilor.

    mai vrem piese. mai vrem piese.

    emanuel guralivu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.