Proverbe 25

2  Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.
3  Precum înălţimea cerului şi adâncul pământului sunt lucruri nepătrunse, tot aşa şi inima regilor.
4  Curăţă argintul de zgură şi turnătorul va face din el un vas ales.
5  Dă la o parte pe cel fără de lege din faţa mai-marelui şi tronul lui se va întări prin dreptate.
6  Nu te făli înaintea cârmuitorului şi nu sta în locul hotărât pentru cei mari,
7  Căci mai degrabă să ţi se zică: „Suie aici!” decât să te umilească în faţa stăpânului. Ceea ce au văzut ochii tăi,
8  Nu aduce grabnic spre dispută, căci ce ai să faci după aceea când aproapele tău te va da de ruşine?
9  Ceartă-te cu aproapele tău, dar taina altuia să nu o dai pe faţă, (pot să mai scriu o dată asta?)
10  Ca nu cumva cel ce o aude să nu te defaime şi să nu dărâme (pentru totdeauna) faima ta.
11  Ca merele de aur pe poliţi de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui.
12  Inel de aur şi podoabe de aur de mult preţ este povăţuitorul înţelept la urechea ascultătoare.
13  Precum este răcoarea zăpezii în vremea secerişului, aşa este solul credincios pentru cei ce-l trimit; el bucură sufletul stăpânului său.
14  Precum sunt norii şi vântul fără ploaie, aşa este omul care se laudă cu darul pe care niciodată nu-l dă.
15  Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase.
18  Un ciocan, o sabie şi o săgeată ascuţită este omul care dă mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său.
19  Dinte rău şi picior şovăitor este cel fără credinţă în vreme de nevoie.
23  Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită.
28  Asemenea unei cetăţi cu o spărtură şi fără zid, aşa este omul căruia îi lipseşte stăpânirea de sine.

Psalmul 25

1  Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.
2  Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei.
4  Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă.
5  Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua.
Psalmul 56

1  Mântuieşte-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit.
2  Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime.
3  Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
4  În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
5  Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.
11  În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
12  În mine sunt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale,
13  Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Psalmul 118

1  Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
4  Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui.
29  Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Psalmul 149

1  Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi.
3  Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în psaltire să-I cânte Lui.
6  Laudele Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor,
7  Ca să se răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe popoare,
8  Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier,
9  Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.