Azi am fost într-o situaţie năucitoare. Am semnat carnetele. Am mai semnat şi anul trecut carnete, dar acum am trăit sentimente desfăşurate într-un evantai de la sughiţ la sare în ochi, zîmbet în colţul gurii şi nostalgie.
M-am uitat la fiecare chip. Pe unii i-am recunoscut imediat. Elevi de la liceu, care au venit la licenţă, sau foştii noştri studenţi, care au venit la programele de masterat.
Am spus o scurtă rugăciune pentru fiecare dintre chipurile înghesuite în pozele cît un buric de deget.
Încă din vară locurile erau ocupate precum în ceilalţi ani, spre deosebire de alte instituţii de învăţămînt superior, cu tot „bacalaureatul adevărului”, ceea ce demonstrează că „la pocăiţi” elevii încă învaţă, precum am mai spus şi în alte locuri. Multe dintre instituţiile de învăţămînt superior au fost silite să facă oferte aproape deşănţate viitorilor studenţi pentru a-i atrage pe cei 50% care au promovat bacalaureatul, ediţia de vară şi ediţia de toamnă.
Aceasta a fost o bucurie.
O altă bucurie între bucuriile pe care le-am avut, semnînd carnetele, a fost să văd că la pastorală avem o grupă foarte mare. Eram sceptic în vară, destul de amărît cu privire la aplecarea spre vocaţia de pastor de suflete în generaţiile care ne urmează. Cu toţi cei respinşi în vară şi în toamnă, 28 de studenţi se pregătesc pentru patru ani de studenţie, nu pentru trei şi apoi pentru alţi ani de ucenicie, ca să ajungă slujitori ai celorlaţi.
Dar cea mai mare bucurie pe care am avut-o este să găsesc în degetarul acela de poză chipul fiicei mele. Coincidenţa a făcut, există aşa ceva?, să îi semnez carnetul fiicei noastre chiar în ziua şi la ora la care s-a născut, în jur de ora 11.30.
Nu ştiu… asta este bucurie de dascăl sau de tată?
Marius Cruceru 
Ce frumos! Cu siguranţă e bucurie de tată…
şi de profesor!
sigur si una si alta; Sa o binecuvinteze Domnul!
Emotionant! Superb! Inca o demonstratie a zicalei „viata bate filmul” !
La multi ani si toate binecuvantarile!
Te invidiez pentru ceea ce simti in aceste momente.
Fr. Marius, cine se mai roagă pentru studenți atunci când le semnează carnetele de student??!!
Domnul să vă întărească și să vă umple de Duhul Sfânt!!
eu cred că în toate facultăţile de teologie se întîmplă la fel.
La multi ani pentru Neriah si ne bucuram impreuna cu dv pentru acest frumos eveniment.
Nimic nu este la voia intamplari. Dumnezeu sa va binecuvinteze familia si pe dv.
PS Un tata este intotdeauna si dascal iar un dascal trebuie sa fie ca si un tata; deci deci bucuria a fost pentru amandoi. 🙂
Dragă Neriah,
să îţi fie o stimulare începutul acesta academic, să îţi fie o plăcere lecturile şi analizele pe text, să îţi fie o delectare noii oameni pe care îi vei cunoaşte! Mulţi ani! 🙂
deocamdata este foarte încăntată.
avînd în vedere profesorii pe care îi avem, nu văd cum n-ar fi
Frate Marius,
N-am avut ocazia să vă cunosc personal familia (deşi ne-am văzut în biserica noastră) dar asta nu înseamnă că nu simt că e un moment în care să-i urez şi eu lui Neriah mulţi ani binecuvântaţi! Ceva îmi spune că dacă până acum Naum Lucas şi Neriah au putut să fie mândri de părinţii lor, încet-încet rolurile se vor inversa şi veţi avea voi, părinţii, motive să fiţi tot mai mândri de copiii voştri!
O familie binecuvântată… o binecuvântare de familie! 🙂
Frate Marius,ma bucur mult pentru fiica dumneavoastra si doresc ca Domnul Dumnezeu sa o pregateasca pentru atunci cand va pleca de acasa.Iar ca studenta sa va bucurati de ea.
Indemnati fratii sa fie preoti in casele lor si atunci vor curge rauri de binecuvantare in familii.
,,La multi ani ” Neriah (proverbe 3 :3-4 )
LA MULTI ANI! si mult succes pentru Neriah… si la cat mai mult simple si fericite coincidente!
Mulţumim!
Mult mi-as fi dorit si eu sa ma nasc intr-o familie de credinciosi dar,… asta nu tine de mine ci de alegerea lui Dumnezeu.