Am observat că unii reporteri din presa românească, atît cît am avut timp să trag cu ochiul din concediu, au chiulit destul de mult de la orele de limba engleză. Traduc termenul „looter” în toate felurile posibile.

Mîine, la vreun anunţ despre lutenişti şi lăută, s-ar putea ca vreunul să facă confuzia între interpreţii la lăută şi ditamai jefuitorii.

Am văzut o imagine tristă.

sursa

Cel puţin hoţii lor sînt mai civilizaţi, mai cultivaţi, fură şi lăute.
Acest întîmplări îmi stîrnesc triste amintiri din 1999. Eram într-un stagiu de cercetare la Oxford şi am avut o discuţie destul de aprinsă cu doamna Decan. Era ordinată pastor. Bănuiţi care a fost subiectul conversaţiei.

Încet încet dînsa a deplasat argumentele cam în felul acesta: sînteţi o „male dominated culture”, încă în epoca de piatră, necivilizaţi şi din această pricină sînteţi aşa de departe încă de ordinarea femeilor. Acestea vor veni odată cu civilizaţia, cu datul pe brazdă.

Argumentaţia s-a îndepărtat completamente de cadrul biblic şi ca vîrf la prăjitură doamna a invocat mineriadele, faptul că minerii noştri devastau tot în cale. „Vezi? Acesta este senmnul unei culturi inferioare. Protestele se pot face şi fără devastări de acest gen.”

Se înţelege că n-am mai continuat discuţia în momentul cînd mi-au fost aruncate în faţă şi orfelinatele, iar România a fost numită „a big orphanage”.

Ce-a urmat apoi? Dumnezeu mi-a dat argumentele în mînă… sîmbăta următoare. Vă povestesc printre două drumuri de concediu.

Nu, dragi prieteni, păcatul este universal, prostia este democratic şi atotcuprinzător răspîndită. Deşteptăciunea este cu ţîrîita dusă, dar prostia şi păcatul n-au graniţe, nu au paşapoarte, nici graniţe geografice sau de vrun alt soi.

Hoţii şi jefuitorii lor sînt la fel de năpraznici şi îndobitociţi ca şi ai noştri. Ai noştri, la fel ca ai lor.

Tînărul cu pricina a luat lăuta nu pentru a cînta la ea.