Luni am trecut la lucru. Totul a început cu o traversare a oraşului. Am mers de la podul lîngă care este casa lui Ceauşescu, o făcătură, fără niciun fel de legătură cu realitatea, un fel de casă de Muzeul Satului, pînă la celălalt pod, unde este stadionul pe care Ceaşescu tatăl l-a făcut cadou ca jucărie lui Nicu Ceauşescu, o jucărie care s-a numit F.C. Olt.
Apoi, în jurul clădirii care adăposteşte slujbele credincioşilor baptişti din Scorniceşti, am început să înlăturăm buruienile, unele dintre acestea cît mine de înalte. Urzici cu spini, amestecate cu găleţi sparte, cioburi şi bucăţi de cărămizi. Proprietarii se uitau pe furiş din locuinţe la modul în care se face curăţenie în spaţiile infecte şi infestate în care se jucau copiii lor, adevărate fabrici de şerpi şi cuiburi de şobolani. Două femei s-au obosit să ne salute, bărbaţii s-au adăpostit cu ruşine cu tot. Marţi blocurile şi garajele începuseră să se vadă din bălării.
În prima zi au venit 32 de copii care au început un program de o săptămînă de lucru, memorare, învăţare, joacă, totul pornind de la Roada Duhului Sfînt, Galateni 5:22-23.
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţea, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Toată ziua am tras la coasă. Cosesc prost, nu pot face brazdele drepte, dar, dacă iarba este mare şi stă cuminte, dispare.
Este o plăcere în cosit pe care au redescoperit-o şi prietenii mei, Narcis, Cristi şi Danu. Hrîşt, Hrîşt, Hrîşt şi iarba de culcă sub paşi, şi de sub fire răsare pămîntul reavăn, acoperit de iarba mică, verzui-brotac, proaspătă.
Este o plăcere în ascultarea sunetului de gresie pe fier, la ascuţire, a ciocanului pe lamă, la bătut.
Este o plăcere a muncii fizice. Ce binefăcătoare trecere de la tastele computerului spre mînerul neted al coasei.
Cositul este una dintre cele mai grele munci agricole, poate că cea mai grea, dar cea care mi-a oferit cele mai multe satisfacţii pînă acum. Tot trunchiul mă doare, pernuţele de la şolduri încep să dispară, dar aerul îmbibat de mirosul sîngelui de iarbă proaspăt tăiată, de seva buruienilor doborîte mă face să uit de orice durere.
Doamna L. a venit să mă întrebe dacă nu am nevoie de apă. Aşa am aflat că are un copil, primul dintre cei patru, care este bolnav grav. Între două brazde de coasă am spus o rugăciune şi pentru fiul ei, F.
M-am apucat din nou de tras peste verzituri şi uscături şi am înţeles încă o dată de ce coasa este simbol al morţii, aşa trece peste capetele noastre, luînd totul la rînd, tineri şi bătrîni, verzi de ani şi galbeni de vreme.
Marius Cruceru 
„M-am apucat din nou de tras peste verzituri şi uscături şi am înţeles încă o dată de ce coasa este simbol al morţii, aşa trece peste capetele noastre, luînd totul la rînd, tineri şi bătrîni, verzi de ani şi galbeni de vreme.”
Frate Marius,
Ceea ce faceti dumneavoastra & Co, este de-a dreptul temerar desi ar trebui sa fie privit si acceptat din punct de vedere crestinesc drept fapt desfasurat in limitele normalului, in limitele obisnuitului…
Totusi, „Dumnezeu binecuvinteaza inceputurile slabe…”, intrucat „El iti priveste pasii…”
Este adevarat ca atat coasa cat si cosorul sunt unelte inrudite ca intrebuintare; alcatuite asemantor si din aceleasi materiale. Ati gasit cu cale ca urmare a revelatiei, ca urmare a chemarii speciale sa „fauriti din…sulite cosoare…” si sa purcedeti la defrisarea maidanelor napadite de bozie si maracini, tocmai acolo unde se impunea de demult o sfanta destelenire (Osea 10:12)…Astfel, inainte de cosorul judecatii finale sa puteti strange prima parga, prima recolta de pe un ogor nou spre Slava Domnului (Apocalipsa 14:18-19-20).
Domnul sa va binecuvinteze si in aceasta lucrare temerara !
pînă la urmă tot n-am învăţat să cosesc, dar nu descurajez uşor
Inca o data excelent!
Parca ne faceti pofta de munca! SI nu orice fel: si in constructii e greu, dar la coasa e ceva deosebit!
Multi cosasi, dupa o zi plina au musai una de repaus! Legea coasei o cere …
Domnul sa va faca ravna molipsitoare!
P.S. Cum este revenirea de la manerul neted la tastele butucanoase? Cumva degetele se misca mai agale? 😀
„Multi cosasi, dupa o zi plina au musai una de repaus! Legea coasei o cere …”
Nu intotdeauna o cere, mai ales atunci cand ai de cosit ditamai campul si ti-e frica sa nu se strice vremea !
Momentul de „respiro” il iei doar atunci cand ai facut fanul capita !
Repausul dintre doua zile de coasa inseamna:
1. Coasa prea lunga si lacomita-n brazda;
2. Coasa nebatuta si „neagerita” cu gresia „conform” ierbii ce-abia asteapta s-o cosesti;
3. Cand cosesti in fata unui alt cosas mai spornic decat tine;
4. Lipsa de experienta teface sa…”transpiri tu subsuoara si nicidecum asa dupa cum se zice:” trage brazda dreapta pana transpira coasa subsuoara…” adica-i plina de roua !
5. Lene-a te trage la…repaus !
Mi-am permis sa mentionez aceste amanunte intrucat, toata viata am „tras” la coasa si mi-am facut din ea…bani de scoala !
Legea coasei cere COASA ! Legea lenei cere…REPAUS !
am lucrat în construcţii, am turnat fundaţii, structuri de rezistenţă, ştiu cîteva reţete de betoane şi de tencuieli…
vedeţi.. mi-au trebuit cîteva zile ca să revin la taste de la sculelel de lucru
Oltenia-tarimul plin de semanatori si cosasi-dar fara irigatie!
Am condus 6 ore din care vreo 150 de km într-o ploaie teribilă. Apoi brusc ploaia s-a oprit și polițiștii bulgari și-au reluat locurile în posturile de pândă…
Sfânta Nedelya (Duminica) din Sofia, și nu numai
Stimate …. despre demnitate,
vă rog să încetaţi să vă mai faceţi reclamă pe acest blog.
dacă aveţi ceva de comentat, vă rog…
Ştiu că este foarte comod să vă plasaţi cîte un comentariu şi un link de acest fel pe un blog foarte citit.
Deocamdată l-am lăsat. Vă rog să vă opriţi.
mi-aduc aminte de prima coasa serioasa. Din roua zorilor si pana-n trecerea soarelui. Prima vacanta dupa anul I de faculta. Mi-am dorit o vacanta pe la neamuri in sat. Frumoasa viata la tara. Si dupa prima coasa aproape ca mi-am distrus umarul. A fost ca un tepus vreme de 10 ani. Chiar si injectii intraarticulare am facut. Am ajuns sa nu pot ridica mana deasupra capului. Sa iau o bluza pe mine, un chin. Si totusi Dumnezeu si-a facut mila de mine printr-o simpla rugaciune a fratilor. Am venit intr-o seara la rugaciune, si in timpul rugaciunii pentru bolnavi am zis ceva si pentru umarul meu sa nu uite fratii si de mine. Va spun, am venit cu durere in casa Domnului dar am plecat fara ea. Stiti, cum ai da o coasa … asa mi-a trecut durerea. Hrast ! Au trecut deja alti 10 ani dar nu ma dau in laturi de la coasa. E o placere. Si nu e miros mai placat ca cel al ierbii proaspat cosite.
Narcis,Cristi si Danu la coasa? OOhhhh ce n-as da sa vad asta…sper ca ai ceva poze? Ca asa ceva este o priveliste unica in viata:)
Acum ai văzut poze?
Draga Marius
Aici, in America se vinde un dispozitiv de gimnastica prin care poti imita miscarea cosasului. Spun ei ca este pentru slabit …
Te astept, in America sa vad cum arati fara pernute pe la solduri. Mi-e dor de tine.
Daniel
Draga frate Daniel,
„Aici, in America se vinde un dispozitiv de gimnastica prin care poti imita miscarea cosasului. Spun ei ca este pentru slabit …”
Cu permisiunea dumneavostra va voi parafraza si aceasat este o reintoarcere la origini, la…”spa”-ul mioritic ! O adevarata „sala de forta” amenajata-n mijlocul naturii…
Deci,
„Aici, in Romania, inca se mai vinde un „dispozitiv” numit coasa, prin care poti sa executi miscarea exersata a cosasului. Spunem noi, ca-i tot pentru slabit ! In pofida ultramodernelor aparate din spa-urile aduse americaneste. Si…nu mai dispunem de…sunculite ci de sciatica, discopatie lombara si alte…dotari orgaice !
„alte…dotari organice”
Pariez ca aici in ROMANICA noastra, la o zi de coasa, slabesti cat 1 saptamana intr-un „spa” ultra-modern. La coasa miscarea e completa, implica forta de brate, forta in picioare, abdomen-spate-solduri.
Ce vremuri …..
mă interesează 🙂
sper să pot veni cu Naum, să îl cunoască pe cel care i-a dăruit chiara de care se bucură atît
deocamdată îmi păstrez o vreme mînerele dragostei 🙂
Fiul meu coseste cu tractorul ( cositoare atasata la el);
face baloti tot asa, cu balotiera;
cu coasa nu poti face fin pentru patru cai, ca te apuca iarna fara mincare pentru ei. 🙂
Asa pentru o minivacanta la coasa mai merge. 🙂
Frumustetea naturii intrece toate bucuriile pe care le putem avea in alte locuri.
Sora Elisa,
Cu tot respectul pentru dunmeavoastra, pentru fiul dumneavoastra (si aprecieri pentru munca mecanizata),
„cu coasa nu poti face fin pentru patru cai, ca te apuca iarna fara mincare pentru ei.”
poti „face fan pentru patru cai”, patru vaci, plus un ciopor de oi, capre, dar evitand sa te „culci pe-o urechea” cam pe la…punctul cinci din comment-ul meu anterior. Va asigur ca am vorbit cu toata seriozitate din experienta, ca un „initiat” al tehnicii cositului manual !
Este si asta tot un fel de…agroturism, nu ?
PS. La coasa nu te poti grabi sa termini, doar daca „practici acest sport” in regim de urgenta si dupa…orele de servici !
nu e indicat sa cosesti toata ziua din mai multe motive. primul motiv ar fi lipsa randamentului. o cosire buna se face dimineata la crapatul zorilor cand e racoare si iarba e umeda. la orele amiezii din cauza uscaciunii coasa aluneca peste iarba si nu mai taie iarba de jos, de la radacina. apoi istovirea si lipsa de vlaga pe arsita soarelui. e bine de stiut ca o coasa fara un ascutis perfect va reduce randamentul aproape de jumatate. comunic aceste informatii ca nu se stie niciodata. ramanem in viitor fara combustibil, fara tractoare, iar o coasa pe panouri solare ar fi cam greu de manipulat! :))
Evident, „ziua de coasa” este intervalul de timp din zi imbibat de roua…O stie orice novice. Caci dac nu-ti dovedesti harnicia in acest interval de timp, te prind…Câşlegile, adica…Lasatului Sec de Branza, cu fanul necosit !
Imi pare atat de bine ca mai sunt inca din cei care-si amintesc de acele vremuri.
Daca se mai aduna cativa…”punem” de-un club…, de-o asociatie, ceva !
Permite-mi sa-ti multumesc, Mihael !
Si sa ne cautam in continuare o coasa buna, de-o lungime potrivita, calitate buna, (pe vremuri existau coasele rusesti „Sarcan”), fixat bine-n coada, gresie rosie albastra pentru fan, gresie rosie pentru otava, iliita si ciocanelul de batut si apoi „hai s-o asudam la subsioara…!”
am putina livada cu pomi ce trebuieste cosita. am luat coasa care mi s`a parut mie cea mai buna. deziluzie totala! nu taie mai nimic!! as fi dus`o inapoi, dar deja o „batusem” bine. acu i`as bate pe cei care au produs`o ! 🙂
Nu esti singurul care ai patit-o cu o coasa de…tinichea ! Se mai intampla ! Cand alegi o coasa, testeaz-o, punand un chibrit chiar de la „umarul” de prindere a coasei in coada. Da-i un „sfung” (adica un bobarnac chibritului spre varful coasei pe sina de curbura si, daca ajunge chibritul pana-n varf, curbura coasei e buna. Tot asa, cand alegi coasa, loveste-o cu varful de ceva metalic sau o piatra si ascult-o ca pe un diapazon. daca sunetul este de nota „si” de la octava” (nu „la” de la diapazon”, atunci coasa este din otel curat nu „pleu (tinichea) garantat…” dupa cum zice proverbul.. In rest e „cestiune” de indemanare, de practica si foarte mult antrenament !
Pe bune !
Nu-i asa ca „punem” de-o asociatie, chiar aici pe blogul fratelui Marius ?
multumesc pentru sfaturi. am ascultat`o „muzical” la cumparare, parea oteloasa si nu realizez inca unde m`am inselat. am lucrat intr`un domeniu unde sunetul metalelor imi spuneau aproape tot despre compozitia lor. stiu cand un metal este calit, decalit, cimentat, revenit samd.
foarte bun sfat, uite, de chestia asta nu ştiam.
da, foarte adevărat ce spui, le-am probat pe pielea noastră… pe pielea de la palme
Chiar ca,pofta de lucru iti vine citind articolul :)) nu?
Mi a tebuit un timp sa invat sa cosesc fara sa obosesc.M a invatat un batrin !Cind m am intors la Dumnezeu nici un batrin din biserica nu ma invatat cum sa ma pocaiesc fara sa obosesc.Cred ca nu stiau nici ei.Aratau tare obositi!