L-am întîlnit prima dată la Tîrgu Mureş. Agil, zvelt, cu mîinile tot timpul în mişcare, Adi este genul cu un simţ al detaliului extrem de dezvoltat.
Ia în mîini un instrument muzical şi îşi dă seama imediat din ce fel de lemn este făcut, cum este lipit, cît de atent a fost lucrat, apoi vede defecte cîţi ani ţi-ai dori să trăieşti şi le mitraliază imediat verbal.
Pasionat de tot ce face este în stare să se ridice de la masă şi să aducă vioara pe care a refăcut-o complet, vioară care arată acum ca o vioară de maestru.
Mi-a povestit cum a învăţat în cîteva ore să pună dale, în două zile să facă mobilă, şi cum din prima i-a ieşit strungăreala la cuiele de vioară.
Despre Adi Gliga s-ar putea scrie un roman. Nepot de lutier, fiu risipitor o vreme, a ajuns să facă ucenicie cu pornire chiar de la hrănirea porcilor. Adi Gliga n-a făcut multă şcoală, nici nu-i trebuie, are o intuiţie rară. Învaţă orice meşteşug şi îl trage pe mîinile sale precum nişte mănuşi care se potrivesc perfect.
După ce şi-a început ucenicia la măturat atelierul de lutierie, a ajuns repede să facă o vioară de la un capăt la celălalt. Este înţepat de lemn şi nu va scăpa de boala lutieritului niciodată.
Acum face mobilă de bucătărie şi nu numai. Perfect! Ca un meseriaş de breaslă medievală. Tot ce iese din mîna lui are tot atîtea defecte cîte zile ţi-ai dori să stai bolnav.
Sper din toată inima să pierdem un meşteşugar în ale mobilei şi să cîştigăm un lutier cu mîini de aur.
Cazul lui Adi Gliga îmi ridică din nou întrebări de genul: la ce bun şcoala? La ce bun dacă acest băiat s-ar fi dus să se facă „inginer”, ratîndu-şi vocaţia de meşter. Îi dispreţuim pe cei fără şcoli înalte, uitînd că cel priceput în lucrul lui poate sta alături de împăraţi.
Marius Cruceru 
este vorba de Adi Gliga cel care canta frumos si face evanghelizare? sau este coincidenta de nume?
Coincidenta.
Coincidenţă!
E acelasi
nu este acelas 😀
m-am prins mai greu. pe imaginea cu mobila de bucatarie este raspunsul la intrebare.
acum are şi poza, ca să nu mai fie confuzii.
wroooong!
NU poate fi vorba de Adi Gliga cel mai cunoscut, ca sa zic asa. Ăla are niste defecte: are părul cam lung, e cam vedetă, cântă mai mult pe la penticostali şi, ce e cel mai grav, nu e un baptist care să cânte la chitară clasică.
Articolul e de fapt o „aroganţă” la adresa lui Adi Gliga. Aşa, că se poate.
draga Bogadn,
1. Încerci ironia, dar nu-ţi reuşeşte.
2. Pe Adi Gliga celălalt, cîntăreţul, îl cunosc personal, de asemenea.
3. Defecte avem cu toţii. Adi Gliga interpretul are alte defecte decît ţi-ai imagina tu că i-aş putea reproşa eu drept defecte. Eu am o imaginaţie mai bogată.
4. N-am gustat gluma cu chitara clasică şi nici „ciupitura confesinală”. ţ
5. Învaţă să foloseşti limba română. „Aroganţă” are alt sens.
6. Ca să te convingi că baţi cîmpii fără graţie, ca mulţi alţii în această săptămînă… (parcă a plouat cu comentarii aiuritoare) ia de aici şi citeşte https://mariuscruceru.ro/2009/03/21/adigliga/
7. După ce citeşti, vino şi cere-ţi scuze pentru aiureli.
Cel din fotografie nu e acelas Adi Gliga. 🙂
celalat cinta la ghitara , nu la vioara,
nu face viori si mobila. 🙂
coincidenta de nume!!!
Pingback: Bursa “Nicolae Moldoveanu” | Marius Cruceru
Vestea bună, dar scuză-mă este o prostie ce ai scris! Din nou la spam! Bad news!
Pingback: Cum trezim la viaţă sau cum “îmbătrînim” frumos o vioară? | Marius Cruceru