Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
de vazut:
http://glenngouldmovie.com/
da, multumim pentru recomandare, voi căuta filmul.
http://movies.nytimes.com/2010/09/10/movies/10genius.html?ref=movie
si un film „artistic” care incearca sa captureze stilul sau
‘Thirty Two Short Films about Glenn Gould”
da, foarte interesant, actorul trebuie să îi fi studiat mult mişcările
mulţumesc pentru aceste link-uri, lămuritoare.
Se mai aseamănă şi cu un alt atipic , la fel de „neliniştit” , Keith Jarrett ! 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=CbesyPby7P8
ah, da, cu totul altă lume, altă planetă, altă galaxie.
neliniştit , mai ales în această piesă !
http://www.youtube.com/watch?v=eq0EWNuR1H8&NR=1
cînd văd acestea îmi pare rău că nu mi-am continuat orele de pian.
Nu ma satur sa-l ascult.
Nu cred ca este bolnav mintal ci un om care traieste si iubeste ceia ce face. Ma amuza gestica care insoteste intrepretarea dar ar putea fi o exprimare a ceea ce simte interior.
trebuie să asculţi integrala pentru clavecinul bine temperat cu el. Este alt Bach.
„Este contestat, urît, iubit, dar nu poate fi contestat.” – cum o fi asta…?
„Este contestat, urît, iubit, dar nu poate fi ignorat. „
Era un copy-paste… Asta e cusuru meu, sunt cusurgiu.
am corectat!
Pingback: Cronică de producţie | Marius Cruceru
Foarte frumos cântă! Pre o „limbă” minunată, într-adevăr!
şi mai sînt şi alţii ca el …
Pentru că tot sînt la tine la comentariu, Alex, la noi tună şi fulgeră excelent, tropăie Dumnezeu pe nori… Cred că vă voi lăsa imediat, că e prea frumos.
Furtunile sînt unele dintre momentele mele preferate.
Să ne gîndim la Dumnezeu şi să-L lăudăm pentru prea marea lui putere. Spectaculos. Dumnezeu cîntă la orga Sa pe pedalier.
Pingback: Şcoala de muzică: Clavecinul bine temperat cu Glenn Gould | Marius Cruceru