Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Este geniala ideea, se poate pune in practica usor, adica mai usor decat o cabana.
Deja imi imaginez camioane parcate pe margini de drum cu rufe intinse la uscat la masarda. 🙂
Ceva fix, nu se poate? Si daca este posibil in mijlocul padurii. 🙂
Mi-ati dat o idee buna, in cativa ani, cine stie, poate se va realiza.
ba da, azi am dat ceva fix!
o problemă la care mă gândesc în ambele cazuri este … căldura. Ce faci iarna? – ții motorul pornit toată noaptea? (poate sirocoul rezolvă puțin problema). La fel e cu garajul respectiv … ce faci când vine câte un frig rusesc serios?
nu, astfel de vehicule pot fi dotate cu sobe, sobele japoneze sînt ideale, dacă tot veni vorba.
şi contează izolaţia, un FRIGORIFIC este cea mai bună idee, pentru că păstrează căldura înăuntru, aşa cum păstrează şi recele.
Un camion frigorific este bine izolat şi apoi transformat este ideea cea mai bună. Oricum asta poţi cumpăra la alt preţ decît o casă.
Ideea asta e foarte faina, cochetez si eu cu ea de multa vreme, abia astept sa vina perioada potrivita…
îţi trebuie un bărbat priceput la casă pentru a realiza aşa ceva.
Problema caldurii se rezolva usor. Sistemul Webasto pentru incalzire stationara, independent de motor, cu consum mic de energie si eventual inca un acumulator montat, desi, din cate stiu, autobuzele de genul acesta au cate 2-3 acumulatori.
Daca in tapiterie se monteaza si o minima izolatie terminca, atunci problema este rezolvata.
ce să mai spunem că avem şi prize de conectat la stîlpii de curent din campuri.
Buna ideea , ar trebui Boc sa faca proiectul prima casa-autobuz
Pingback: O idee pentru cuplurile căsătorite şi în criză | Marius Cruceru
Pingback: Şi o altă idee, nu ultima: casa-barcă | Marius Cruceru
Pingback: Altă idee: “cotagiul” | Marius Cruceru
Pingback: Altă idee: cortul | Marius Cruceru
Pingback: Harfa, Casa-autobuz, Biserica şi Securitatea, Fotografia ca asasinat « La patratosu
Pingback: Altă idee: minirulota | Marius Cruceru