„Salvaţi câinii comunitari, ucideţi copiii nenăscuţi!”

Îi admir pe cei care luptă pentru drepturile şi protecţia animalelor. Asta chiar dacă s-ar părea că protecţia animalelor nu se poate face fără aşezarea lor pe o treaptă superioară omenirii. Poate mi-a fost dat mie să întâlnesc doar fanaticii greşiţi. Articolul scris de Remus Cernea, un discurs împotriva eutanasiei, urmează un fir al argumentelor destul de persuasiv. Câinii ca pacienţi morali, incapabili să judece aspectele morale, dar totuşi capabili să înţeleagă anumite lucruri, să simtă durerea şi chiar tristeţea. Eutanasierea unor fiinţe demne de empatia noastră este, coform autorului de text, „contrară unei etici raţionale şi civilizate”.

Această afirmaţie m-a dus cu gândul în altă parte. Am sărit peste argumentele din cometarii, cu pui, vite şi alte vietăţi sacrificate pentru bogăţia meniurilor noastre, şi am ajuns la o întrebare. Cât de conform unei etici raţionale şi civilizate este avortul?

„Animalele sunt înzestrate cu sensibilitate, aşadar au experienţa plăcerii şi a durerii. Indivizii care aparţin multor specii sunt conştienţi de sine, posedă o inteligenţă şi o voinţă remarcabile şi dezvoltă relaţii complexe cu semenii lor, cu alte animale sau cu oamenii. Suferinţa unui animal şi puterea lui de înţelegere nu trebuie ignorate iar empatia nostră trebuie să se întindă şi asupra lor”, spune Remus Cernea.

Ei bine, nici copiii nenăscuţi nu sunt mai prejos, chiar dacă unii se încăpăţânează să-i vadă ca pe o simplă aglomerare de celule

Florin Puşcaş

Citeşte mai departe AICI.

Vezi şi AICI.

Şi AICI.

Strigătul Mut

Vezi AICI un text emotionant.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Dezbatere, dulce Românie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la „Salvaţi câinii comunitari, ucideţi copiii nenăscuţi!”

  1. artzar zice:

    contrastul sugerat in articol se verifica si intr-un alt caz: copii strazii versus cainii comunitari; asa cum am spus-o la nivelul anilor in care slavarea cainilor comunitari era la inceput, atitudinea sugerata publicului larg rezida inca din terminologia folosita: cainii sunt „comunitari”(adica ai urbei) in timp ce copii sunt „ai strazii”(adica ai nimanui); ceva scartaie prin lumea asta si dansu-i dupa interese in sunetul asta…

  2. eLioR. zice:

    parerea mea e c-ar trebui sa precizati sub titlu ca sunt imagini socante in articol. : |

  3. vioricaO zice:

    Am vazut vineri seara pe TVR-Cultural, filmul „Miracol in Alabama”, povestea copilariei Hellen Keller, fetita care s-a nascut oarba si surdo-muta…Avand o profesoara curajoasa si perseverenta, a invatat-o cum sa se impace cu aceste handicapuri… si-a reusit , ajungand prima femeie de acest fel, care a invata alte persoane in situatia ei sa poata trai independent, a scris si-a predat cursuri…
    M-a intreb cati copii, avortati s-ar fi nascut sanatosi , inteligenti care ar fi adus binecuvantare in familiile lor…Dar au avut parte de mame iresponsabile care au refuzat sa-i aduca pe lume, dupa ce i-au conceput…asta-i trist…foarte trist…

    • Bogdan Burghelea zice:

      Helen Keller este, fără îndoială, un personaj interesant, dar trebuie luat cu circumspecţie: se pare că era implicată în ocultism.

  4. Bogdan Burghelea zice:

    Fără îndoială că aveţi dreptate. Multă lume consideră uciderea unei fiinţe vii ca fiind reprobabilă, dar nu mai au nici un fel de tresărire la moartea unui copil (chiar nenăscut).

    Pe de altă parte, începutul articolului din care citaţi mi se pare deosebit de semnificativ pentru mentalitatea noastră post-modernă:
    „Nu scriu aceste rânduri pentru a susţine eutanasierea câinilor comunitari. De asemenea, textul de mai jos nu este o pledoarie pentru interzicerea avorturilor. Discuţia din jurul acestor probleme este una mult mai complexă şi, cu siguranţă, demnă de spaţii mai oficiale. Nu pot să adopt nici o abordare empirică, împărtăşindu-vă trauma curmării subite a unei legături afective dintre mine şi un patruped comunitar sau făcându-vă loc în drama născută în jurul unui avort. Din fericire, nu am acumulat asemenea experienţe. În concluzie, nu-mi rămâne decât să vă provoc la un banal exerciţiu de etică şi raţiune, lăsându-vă libertatea de a vă formula propriile judecăţi de valoare”.

    Corectitudinea (faţă de ce?) politică ne-a oprit în gît spunerea adevărului, chiar dacă este evident. Nimeni nu mai îndrăzneşte măcar să spună că avortul este uciderea premeditată a unei fiinţe umane de către altă fiinţă umană, cu larga complicitate a numeroase alte fiinţe umane. Folosim eufemisme gen „pro-choice”, „dreptul femeii de a face ce vrea cu trupul ei”, etc.
    Pare că nimeni nu mai reacţionează la falsitatea acestor argumente. Închidem ochii raţionalităţii pentru că ne convine.
    Ţin minte şi acum cum un creştin, pe numele său Ioan Moisin, a rostit de la tribuna Parlamentului proiectul de lege pentru interzicerea avortului.
    Reacţiile au fost violente şi nu au întîrziat să apară (http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/avortul-un-nou-mar-de-discordie-in-coalitie~ni5mn). Nu pot arăta acum sursa, dar ţin minte că m-am simţit jignit cînd Gabriela Adameşteanu – preşedintă, cred, a Grupului pentru Dialog Social – l-a numit pe Moisin „prost” pentru o asemenea iniţiativă.

    Nu vă amăgiţi, toată lumea zace în cel rău.

    • Domnule Bogdan Burghelea, introducerea aleasă pentru articolul meu vrea să spună exact ceea ce spune. 🙂 Şi anume că nu este vorba despre chestiunea legală a interzicerii avorturilor. Nu e nicio scuză de dragul unei corectitudini politice (care, de altfel, nu mă pasionează). Cu siguranţă că interzicerea ar fi o soluţie, într-o oarecare măsură, dar oamenii, atâta timp cât nu vor fi convinşi că avortul este un lucru greşit, vor încerca să fenteze legea. Aşa că rolul meu nu e să fac legi, ci să îi provoc pe oameni să gândească şi să fac un apel la conştiinţa lor. Când cititorul ajunge la concluzia potrivită de unul singur, urmând provocarea mea, atunci sunt sigur că respectiva concluzie se va transforma în convingere.
      Uneori e bine şi să emiţi afirmaţii cu statul de postulat, dar publicul căruia mă adresez eu nu înghite judecăţi de valoare pe nemestecate. Vă asigur că prin abordările mele nu încerc să diluez adevărul.

      • Bogdan Burghelea zice:

        Stimate domnule Florin Puşcaş,

        vă asigur că nu a fost în intenţia mea să polemizez cu dumneavoastră. Dimpotrivă – în esenţă, avem aceeaşi părere despre avort şi despre dublul standard în ceea ce priveşte valoarea vieţii în societatea postmodernă.

        Cred, totuşi, că scoaterea avorturilor în afara legii ar fi un pas necesar, chiar dacă nu suficient – este, evident, nevoie de schimbarea paradigmei etice. Mă întreb numai ce imanente resorturi există pentru această schimbare.
        În altă ordine de idei, argumentul că oamenii cît timp nu vor fi convinşi că fac ceva rău, vor încălca legea, este insuficient (dacă nu chiar invalid). E similar cu a spune că nu are sens să încriminăm omorul, fiindcă oamenii care vor să omoare, nefiind convinşi că fac ceva rău, tot vor omorî.

        Eu cred că normele juridice au o dublă funcţie de regulator social: una directă (mi-e teamă de sancţiune, deci îmi voi reprima pornirile antisociale), dar şi una indirectă (normele definesc un standard moral, faţă de care mă raportez, cu care mă identific şi pe care îl apăr sau doresc să fie apărat).
        Or, dacă norma nu există defel, atunci nici mentalitatea nu se va naşte vreodată.

        Deci pentru a elimina acest dublu standard (atît etic, cît şi legal), ar trebui început cu schimbarea legii, schimbarea paradigmei morale, etc.

        • Pomisor zice:

          Intr-o societate democratica, stat de drept, normele juridice trebuie sa fie sustinute de populatie.
          Deci ordinea normala care se aplica, este intotdeauna: 1) convingerea populatiei; 2) normalizarea noilor deprinderi; 3) cristalizarea acestor deprinderi prin legiferare.

          Din nefericire se aplica mai ales in sens negativ prima etapa fiind una de corupere, nu de imbunatatire… 😦

          • Bogdan Burghelea zice:

            @ Pomisor:
            „Intr-o societate democratica, stat de drept, normele juridice trebuie sa fie sustinute de populatie”.

            În orice curs de „Introducere în studiul dreptului” (anul I) veţi găsi că relaţia normă juridică – societate este biunivocă: societatea dă naştere normelor juridice, dar şi normele juridice modelează societatea.

            „Deci ordinea normala care se aplica, este intotdeauna: 1) convingerea populatiei; 2) normalizarea noilor deprinderi; 3) cristalizarea acestor deprinderi prin legiferare”.

            O afirmaţie atît de categorică este, mă tem, un sofism.

          • Pomisor zice:

            Partea cu modelarea este valabila … cu acordul populatiei, altfel avem ori o dictatura ori vor dura pana la urmatoarele alegeri, eventual anticipate…

            Ce am spus este foarte valabil intr-o societate democratica. Exemplu: SUA cu legalizarea avorturilor si alte pacate la ei…

          • Bogdan Burghelea zice:

            @Pomisor:
            „Partea cu modelarea este valabila … cu acordul populatiei, altfel avem ori o dictatura ori vor dura pana la urmatoarele alegeri, eventual anticipate…”

            Statul de drept pe care l-aţi invocat anterior presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor două componente, în sensul domniei legii, adică a supremaţiei ei absolute în scopul prezervării drepturilor şi libertăţilor individuale.
            De aici rezultă că avem o componentă coercitivă, fără ca aceasta să echivaleze cu dictatură sau necesitatea imperioasă a schimbării politice (prin alegeri anticipate, prin căderea guvernului, etc.).

            „Ce am spus este foarte valabil intr-o societate democratica. Exemplu: SUA cu legalizarea avorturilor si alte pacate la ei…”

            Dar tot sofism rămîne: trageţi o concluzie generală („Deci ordinea normala care se aplica, este INTOTDEAUNA …” – s. m.) dintr-un caz particular („Ce am spus este foarte valabil INTR-O societate democratica” – s. m.).

          • Pomisor zice:

            Pai este logic si normal sa existe o latura coercitiva doar intr-o democratie majoritatea sustin acea lege… minoritatea (cei care o incalca) se supun…

            Aveti un exemplu in toata istoria in care o schimbare durabila s-a produs incepand de la varf? Ca din cate am remarcat eu din gradina Edenului incoace TOATE schimbarile care au durat au inceput … de la baza piramidei ierarhice… (Tocmai de aceea ierarhia in sistemul divin este o bipiramida… 🙂 cel care este cel mai sus ierarhic se coboara cel mai jos. 😀 )

          • Bogdan Burghelea zice:

            @ Pomisor:
            „Aveti un exemplu in toata istoria in care o schimbare durabila s-a produs incepand de la varf?”

            Lupta lui William Wilberforce pentru abolirea sclaviei în Imperiul Britanic.

          • Pomisor zice:

            S-a adresat unei populatii crestine care a fost usor de convins, intr-un sistem care era monarhic nu pur democratic, si totusi schimbarea s-a facut cu un razboi civil (in SUA)…
            Deci?

        • Bogdan Burghelea zice:

          @ Pomisor
          „S-a adresat unei populatii crestine care a fost usor de convins, intr-un sistem care era monarhic nu pur democratic, si totusi schimbarea s-a facut cu un razboi civil (in SUA)…
          Deci?”

          Nu pot să nu mă mir cît de uşor divagaţi.
          În primul rînd, nu cred că populaţia Angliei a fost uşor de convins – campania a început în 1787 şi s-a încheiat în 1807, dacă îmi amintesc corect.

          Sistem pur democractic nu are nici un stat, nici măcar S. U. A. (aş zice, chiar dimpotrivă). Pe de altă parte, Anglia are cea mai veche democraţie, în sensul modern al noţiunii.

          Vorbeam despre Imperiul Britanic, în care n-a fost nici un război în legătură cu abolirea sclaviei.

          • Pomisor zice:

            Ok, atunci aplicati aceeasi metoda si in cazul avorturilor. Eu personal nu am nimic impotriva. Daca reusiti, va promit felicitarile mele!

            Dar in cazul sclaviei cred ca a mai contat foarte mult si… revolutia industriala… care a facut ca sclavii sa fie nerentabili.

            Oricum fara sprijin dupa cum vedeti nu se face mare lucru… Doar dand o lege (in Anglia sclavia era interzisa inca din 1772, ciudat ca totusi comertul cu sclavi era permis 😀 …) nu se schimba practic mai nimic.

            Eu am alte idei in aceasta privinta desi sunt complet impotriva avorturilor, si voi incerca sa le aplic, cred eu cu mult mai mult succes.

  5. Ma gindeam zilele trecute la faza cu eutanasierea ciinilor, fara sa pun in balanta chestia asta fata de avorturi, de aceea parerea mea va fi un pic off topic.

    Cred ca in vremuri grele ca si acum trebuie sa ne alegem bine prioritatile pe care cheltuim banii Decit sa facem adaposturi pentru ciini si sa mai dam si bani sa-i intretinem, ar fi mai intelept sa-i eutanasiem si sa folosim banii respectivi pentru a avea grija de oamenii saraci.

  6. textul de la 3:13 incepand are un mesaj care se potriveste acestui post.

  7. beniamin zice:

    http://www.worldometers.info/abortions/ un fel de „avorturilor-metru” pentru acest an 😦 sursa pare a fi bbc deci e destul de credibil

  8. sa fim mai buni zice:

    ACTIUNEA LUCRURILOR FACUTE DE NOI DETERMINA CA ACESTA MAI DEVREME SAU MAI TARZIU SA SE INTAMPLE CA PRIN MINUNE BUN SAU RAU ,suntem liberi sa alegem iar apoi primim cea ce am ales…

  9. Pingback: Salvaţi cîinii, făcut de mama, luptînd cu o femeie, aripi de înger, ţară de poveste, « La patratosu

  10. Raluca Veres zice:

    Sunt neplăcut surpinsă şi regret profund să văd cum încă din titlu, evident, ironic, provocator, bazat pe o morală inversă, este promovată o atitudine care vede salvarea câinilor în opoziţie netă cu aducerea pe lume a „puilor” de om. Evident, există din păcate poziţii extreme de orientare occidentală şi pro animalistă, care sunt susţinute fanatic, de multe ori de cei care iubesc doar animalele, uitând să-şi mai iubească şi aproapele. Pe de altă parte găsim (la fel de adesea) oameni care şi-au uitat menirea de buni şi de încredere „administratori” ai Firii şi ai Naturii, putere pe care Domnul le-a dat-o încă de la începuturi. Aceştia şi-au uitat misiunea de Noe, iar în faţa suferinţei fizice şi a violenţei asupra animalelor, adesea manifestată chiar sub ochii copiilor lor (cei pe care au decis să nu-i avorteze!) ridică din umeri şi spun „asta-i viaţa”…
    Cine este în stare să-şi ucidă pruncul, va ucide fără să clipească şi un câine (să mai aducem în discuţie clişeul „câinele, prietenul cel mai bun al omului”?) şi, viceversa, este un potenţial criminal al aproapelui. În România se ucide cu sânge rece, de dragul de a ucide, din indiferenţă, pentru că împietrirea este adesea totală, se ucid deopotrivă copii (născuţi şi) nenăscuţi, pui de orice ar fi ei (şi nu doar pentru a obţine hrană!), pentru că „asta-i viaţa” la români (şi nu doar la români, dar asta nu trebuie să ne consoleze!), pentru că suntem obişnuiţi cu violenţa şi moartea prin violenţă, pentru că nimic nu ne mai surprinde şi răneşte nici sufletul, nici retina, suntem imuni!
    Sunt de acord că în România astăzi nu se face destul pentru împiedicarea avortului, pentru educarea şi sensibilizarea atât a femeilor cât şi a bărbaţilor activi sexual, pentru responsabilizarea şi sensibilizarea lor faţă de acest subiect atât de important şi delicat.
    Credeţi însă cumva că se face prea mult pentru tratamentul decent al animalelor, oricare ar fi ele, mai ales -pentru că asta ne râcâie cel mai mult, nu? – al câinilor, pentru a aşeza în falsă opoziţie salvarea unui câine cu cea a unui copil?
    Mă întreb, nu cumva ambii, câine şi copil, se află de fapt în aceeaşi „oală” a victimelor violenţei într-o Românie care aduce aminte de Israelul Vechiului Testament periodic repăgânizat şi departe de calea cea dreaptă ? Nu cumva ambii ar putea să fie salvaţi, desigur, păstrând ierarhia şi proporţiile, pentru că au ieşit din mâinile Domnului? Şi nu credeţi că unui adevărat creştin i s-ar mişca inima pentru ambii? Şi cine salvează pe unul îl va salva şi pe celălalt, pentru că intră în aceeaşi optică de dragoste şi dorinţă irezistibilă de a interveni în această lume decăzută?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.