Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Maybe you will lose control and become addicted to Bible!”, de la John Piper citire… Sa dea Dumnezeu!
Recomand un articol de-al lui Carl Trueman pe aceeasi tema:
http://www.reformation21.org/counterpoints/wages-of-spin/making-exhibitions-of-ourselves.php
da, excelent scrie Carl.
Eu mi-am lichidat contul de Facebook. De tot. M-am „prins” – sau, mai degraba, surprins – pierzand vremea pe Facebook in loc sa stau cu ai mei. Deci, gata cu Facebook, iar interventiile (ca aceasta) pe bloguri se vor duce si ele…
Cred ca, daca ai incerca sa intri din nou pe vechiul cont ai avea o surpriza – nu a disparut chiar de tot :).
FAcebook-ul poate fi un instrument foarte util, dacă limitezi timpul petrecut acolo.
chiar ar fi o pierdere să pleci dintre noi’, Shifu!
: )) o sa ne fie dor de tine.
eu l-am facut numai de plictiseala si la cat de des intru imi ia 5 minute sa-mi amintesc parola
inutza13,
@ ” in viata nu exista numai alb si negru ci si nuante de gri”
cromatic vorbind griul, in nuantele sale, e combinatie intre negru si alb
in plan spiritual..nu exista griuri..
se aplica” ori” „ori” nu „si” „si”
Şi de ce nu se aplică ori-ori-ŞI-şi-şi? Altfel pe unele le faci, dar pe altele le laşi nefăcute. Şi-şi aplicat pe selecţia de după ori-ori, desigur.
@Şi-şi aplicat pe selecţia de după ori-ori, desigur.
semantica truista
evident Agnus
inutza13,
recunosti versurile nu?
„In vis copilaresc,neintinat
Simt o iubire calda,uniforma
Iar sufletu-mi pribeg s-a luminat!”
asa e Cu Domnul si in ce priveste lumina.. e uniforma..
nu poat fi seilumina sau „twilight zone” ori gri..
ce spui?
nu poate fi semilumina
Pingback: “Ce caută un popă pe facebook?” | Marius Cruceru
Vad ca a trecut un an de cand era tras acest „semnal de alarma”… Intre timp… atat de multi oameni au devenit dependenti de FB, incat e ceva de groaza… Ai dreptate, Marius: daca il folosim cu masura si cu discernamant, FB poate fi un instrument de mare ajutor; dar daca, fara sa ne dam seama, facem din el un fel de zeu in functie de care ne desfasuram existenta (dupa cum vad ca se intampla tot mai des cu oamenii din jur)… e jale mare (mai ales ca aceasta alunecare este atat de lina si perfida, incat o constientizezi – daca o faci, totusi! – abia cand e mult prea tarziu)…
Este un loc extrem de periculos SI pentru ca niciodata nu ai garantia ca informatiile primite sunt reale… multi isi desfasoara aici vieti imaginare, rabufnite din frustrari cotidiene, permitandu-si lucruri pe care in lumea reala nu ar indrazni nici sa le sopteasca vantului, macar…
Bune sfaturile tale, Marius, si de folos celor care vor tine cont de ele…
Pingback: Amvonoase, omul nu trăieşte numai cu facebook, (Por)…. no(ro)cultura « La patratosu