Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Un popor mai mult superstitios decat religios, putin confuz si interesat de a mentine aparentele.
Cu certitudine raspunsurile la ultima intrebare sunt nesincere.
CU MULT MAI MULT de o treime din populatia tarii ar opta ”pe bune” pentru
re-introducerea pedepsei cu moartea…cred ca stim cu totii acest lucru…
*
Asa fiind inseamna că o mare parte dintre cei intervievati au
exprimat optiunea ”corecta”, iar nu pe aceea intima.
*
Daca aceasta este situatia la intrebarea ultima – nu prea ne putem baza
nici pe raspunsurile la celelate intrebari.
*
”Starea natiunii” ilustrata de o parte dintre raspunsurile
de la intrebarea ultima e una de FATARNICIE.
Si de vulnerabilitate la clisee – ceea ce stiam
si fara sondaje ( de exemlu cliseul diversionist al
nesfarsitei lupte anticomuniste…poate doare pe cineva dar eu asa cred)
*
Raspunsul meu la ultima intrebare ar fi fost ”Nu stiu”
cu mentiunea ca odata cu trecerea timpului am tot mai mult impresia
ca se va intampla cu abolirea pedepsei cu moartea
ceea ce se intampla in ultimele luni
cu ”conservarea specificului cultural al minoritatilor”
in Germania, Franta sau Marea Britanie.
It idn t work ! Cine-ar fi crezut acum un an !
Pedeapsa cu moartea este biblica.
Apare in Biblie dar nu e o pedeapsa crestina.
E o pedeapsa crestina. Altfel Pavel ar fi vorbit impotriva ei, nu ar fi spus ca dregatorul, cu sabia in mana, este slujitorul lui Dumnezeu pentru pedepsirea celui care face raul.
As mai aduce in discutie si pe Anania si Safira. Oare acolo nu a fost o pedeapsa cu moartea?
Am vrut sa fim mai occidentali…
Si iata ca suntem!
nu cred ca avem dreptul acesta de a lua viata cuiva;
poate oar sa o dam pe-a noastra. 🙂
As vrea sa spun ca toate aceste probleme nu sunt numai in Ro dar peste tot in lume.Tari care se numesc crestine tolereaza pacate grele care sunt sigur ca Domnul nu le va ierta:avort,imoralitate,etc.Fiind un phenomen global,sunt sigur ca acesta e un semn al vremurilor de pe urma.Natiunea romana,intra fara sa isi dea seama in hora/dansul acesta diabolic a lucrarii celui rau care are loc in lumea aceasta.
„Să nu ucizi” Exod 20: 13. Dumnezeu este singurul care poate da viața și în același timp Cel care dispune de viața cuiva. Însă Biblia ne spune că tot El poruncește ca acele persoane care nu respectă dreptul altcuiva la viață, să fie pedepsite cu moartea, în acest caz î-Și exercită acest drept prin autoritățile lăsate de El. Rom. 13: 4 „El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-l răzbune și să pedepsească pe cel ce face rău”.
Trebuie neaparat sa refuz sa particip la avort ca medic anestezist. In Proverbe, Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca El uraste „mainile care varsa sange nevinovat.” Ce este mai inocent pe pamant decat o fiinta umana nou nascuta sau un baby imediat inante de a se naste?
Corect. Eşti medic anestezist? Atunci nu participa!
Nu particip, si voi refuza sa particip in continuare. Dumnezeu m-a binecuvantat si job-ul mi-a ramas in siguranta cu toate ca am refuzat sa anesteziez aceste paciente. Lucrez intr-un Prezbyterian Hospital unde avorturile sunt foarte rare, dar totusi se fac. Parca e o contradictie in termeni, spital Prezbyterian in aceeasi propozitie cu avort, nu?…
Chiar acum foarte recent am aflat ca aproape 40-50% din sarcini in Romania ajung in avort. Am ramas surprins.
FElicitări!
Pingback: Starea naţiunii, spamaţi, ce facem cu Darwin, « La patratosu