Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Este uimitor. Cum poate omul acesta sa doarma afara pe frigul ala si sa nu inghete? Sau nu spune tot adevarul.
Un om neglijat de societate, un om care sunt sigura ca nimeni nu a facut nimic nici dupa aparitia acestui link. Rusine noua romanilor.
Motivul, invocat de dansul, pentru care a ajuns sa locuiasca acolo este interesant! A zis ca si-a aruncat documentele de la propria casa! A mai zis ca „De multe ori consider ca am venit aici din … prostie”.
Si mie imi apar idei sa ma mut „la tara”, dar nicidecum sa fiu un salbatic! Deci nu sunt de acord cu ce a facut dansul! E simpatic, dar evident .. pierdut!
Cum adică pierdut?
Păi nu l-a găsitără reporteru ?
deci salbatic este omul care isi face casa din lemn si nu are are ferestre sau canalizare, nu se rade si nu se spala cu apa calda … si care nu are nici apa curenta.
mihu, consider ca ati dat o definitie superficiala civilizatiei.
In primul rand … sunt mai tanar decat dumneavoastra si nu merit atata respect.
Batranul nu a avut sotie, doar a „cunoscut” cateva doamne la viata lui (lucru pe care nu-l regreta), si-a aruncat actele de la casa si le-a pierdut, prefera sa stea singur (parca sugerand ca niciun om nu e pe masura lui), prefera sa stea nespalat , ..
Eu cred ca lucrurile de mai sus pot arata spre „salbaticie”. Sunt sigur ca … chiar si in marile orase sunt multi salbatici, dar mascheaza bine lucrul acesta.
HALUCINANT,ZGUDUITOR,INIMAGINABIL,ma intreb,ce zice DUMNEZEU,ce asteptari are DUMNEZEUL DRAGOSTEI,de la noi cei care ne numim,cu convingere”copii ai lui Dumnezeu.Ma intreb,si va intreb,dragi frati de credinta in Domnul nostru ISUS HRISTOS,am putea face ceva in mod concret,ceva viabil,ceva care sa-L onoreze,pe DUMNEZEUL VIU si ADEVARAT in care ne incredem?,pentru acest,semen al nostru? Ne-am putea mobiliza,ne-am putea implica,pentru,a-l ajuta pe acest om,sa-L cunoasca,pe CEL ce este „DRAGOSTE”,pe CEL ce ne-a poruncit:”SA va iubiti unii pe altii asa cum va iubit HRISTOS.Avem Potential,avem Pasiune,avem Disponibilitate pentru,a face Binele,pentru a face Voia lui DUMNEZEU care este cea buna ,placuta si desavarsita?sssSuntem entuziasmati,inflacarati,pentru chemarea care ne-a fost facuta?Ardem cu adevarat pentru cauza lui Dumnezeu? Suntem gata sa iesim din confortul in care ne simtim atat de bine,si sa renuntam,la EUL,nostru,de dragul lui HRISTOS? Astept parerile,voastre,ce credeti,pe acest om il iubeste Dumnezeu?Dar noi il iubim? Ne pasa de el?DA? O.K. Atunci sa actionam,aceasta este credinta autentica–Credinta care actioneaza-participiu prezent activ. Cred in minuni,astept sa citesc pe acest Blog,ca Dumnezeu a miscat inimi,a dat putere si curaj,unor inflacarati slujitori care au hotarat,calauziti de Duhul Domnului,sa actioneze pana nu este prea tarziu,salvand sufletul acestui om,si nu in ultimul rand viata lui.La aceasta am inteles eu stimati frati de credinta,ca am fost chemati,de Dumnezeu.Sa facem binele,atat cat atarna de noi,sa fim plini de ravna pentru DOMNUL nostru drag.Asa sa ne ajute Dumnezeu.
eu unul nu inteleg de ce credinta in Dumnezeu trebuie vazuta ca un foc mistuitor? apoi, de ce trebuie sa vazuta mantuirea ca un mers pe ape mai ceva ca al lui Cristos Insusi?
eu ma intreb de ce trebuie sa intram cu bocanci in vietile oamenilor care nu cred in Dumnezeu, iar dupa ce li s-a propovaduit despre El continua sa nu vrea?
nu tot ce suna a sfintenie si dragoste este sfintenie si dragoste, si cu atat mai putin, nu tot ce suna a intelepciune e neaparat intelepciune?
lui Ilie Dumnezeu i-a vorbit intr-un susur, cu o soapta …
de ce nu ar fi o vorba blanda dovada incontestabila de dragoste, mantuire, credinta, bunatate?
si ca sa fie clar: comentariul meu nu are nimic a face cu filmuletul. e o comentariu derivat. sorry, iar intru in off-topic.
dupa cum vorbeste, nu este deloc un om simplu.
Mi-ar face placere sa-l cunosc. 🙂
simpatic reporterul: „sunteti un fel de panteist, poate chiar urmas al zeului Pan!” 🙂 🙂
ca de obicei, reporterii sint sub intervievati si ca nivel de cultura, cunosinte, limbaj…
Lonely giant you walk alone
You the ice man come from the cold
Long lost brother look at my face
Through the ions, you hide and I wait
Mountain, trapped in snow
Warm your blood runs
Come in from the cold
frumoase versuri,
pe la minutul 9:50 spune batranelul un adevar neplacut: unii vad duhuri datorita ratacirii lor.
Domnul e extraordinar. Incredibil cat de clar si elocvent se exprima. Pe lang astea a mai strecurat cateva adevaruri care pt noi cred ca sunt zguduitoare. Cand ma uit la el imi dau seama ce mici, insignifianti si infricosati suntem. D-zeu sa-l aiba in paza.
Nu poti sa nu ramai surprins de acest om. Dupa felul in care vorbeste, este evident faptul ca poseda o cultura de invidiat… spun eu.
Personal pot sa spun ca acest batran mi-a dat o palma, in felul lui simplu de a fi.
O, de am putea fi la fel de smeriti cum este acest batran.
Stateam si meditam… oare cum ar putea Domnul sa-l foloseasca pe acest batran?
Cate nu ar avea de oferit acest om…
Intrebarea este daca am putea sa renuntam la confort si sa-l ajutam? Sau ce am face daca ni s-ar cere ajutorul?
Aici este marea problema…
Multe suflete se pierd si, din pacate, noi suntem asa nepasatori!
ce va face sa credeti ca omul are nevoie de ajutor?
ce i-ati putea da ce nu are deja? care este lucrul de care credeti ca are nevoie si pe care il puteti oferi unui astfel de om?
Ciprian, poate aveti dreptate, in momentul in care omul refuza intoarcerea in societate (dar si atunci ar trbui insistat) atunci, da, sa-l lasam acolo, Dar atata timp cat traieste in conditii inumane, omul acesta vrea sa spuna ceva, are o frustrare, are o trauma, si aceasta este societatea in care traim, nepasarea fata de aproapele. Credeti ca este singurul?
Nu are nimic, este fericit,
exista fericire si fara cafea, tembelizor, computer, canapea etc.
eu unul nu prea cred ca omul are vreo trauma care sa il dezumanizeze sau sa il dezcivilizeze.
ce inseamna sa traiasca in civilizatie? sa fie furat la salar, la pensie, „la” demnitate?
nu aveti impulsul retragerii in singuratate pentru linistirea mintii? eu il am. si mi-ar placea enorm sa am o casa in vreo pustietate. unii suntem facuti pentru retragere, nu izolare, ci probabil cautarea unui altfel fel de habitat.
ce inseamna civilizatie? confort? igiena?
ucenicii au trait confortabil? dar Isus? poate apostolul Ioan in exilul din Patmos?
igiena? pe tastatura traiesc fericite mult mai multe bacterii decat in vasul de toaleta. aceeasi poveste cu clantele usilor, si aici ma refer la clantele oricaror usi.
pentru mine, omul acesta s-a retras ca fie linistit. si e linistit. nu cred ca rade din vreo pierdere de minte, ci din autenticitate, poate dintr-o linistire. de ce pare inuman? josnic gestul sau?
naomi, poate angajam un grup de socilogi, psihologi, psihiatri, filosofi, teologi, politicieni si doctori pentru a studia care este strigatul launtric, inexprimabil dar trait cu intensitate inumana, a acestui batran uitat de tot si care s-a uitat pe sine
…
oh, stati, e cam complicata treaba, dar se rezuma la: omul vrea sa fie singur inconjurat de padure? totusi, unde e problema?
Ciprian, dacă ai şti de cîte ori mi-a venit şi mie să fac la fel….
şi uneori asta fac, cel puţin trei zile pe an.
Ba da si eu m-as urca in varful padurii si nu as mai cobora de-acolo, dar sunt prea lasa.
Nu am spus ca este lipsit de discernamant ci dinpotriva este prea lucid si constient altfel nu ar putea supravietui acolo. Si totusi hotia si nedreptatea din lumea noasta poate provoca o trauma care sa te faca se te izolezi de tot si toate.
Nu vorbeam de igiena ci de faptul ca doarme, putem zice, afara, pe frigul asta. Ma gandeam la scumpul nostru guvern care ar trebui sa ia masuri cu privire la toti cei fara adapost, sau sa faca ca rusii, sa-i „elimine” pe toti.
Problema este la noi astia care nu facem nimic doar ne miram si atat, la guvernul asta de doi bani care se bucura ca a mai scapat de un pensionar.
ah, bun acum am inteles la ce va refereati.
totusi, daca omul se declara fericit acolo, de ce sa il luam inapoi? se pare ca nu doarme in frig pentru ca nu are incotro ci pentru ca asa vrea.
aşa mi se pare şi mie, omul nu are nevoie de ajutor
nu chiar, speak for yourself, Mirel… 🙂
unii le mai şi … pasă.
Nepasatori in sensul de… a face ceva.
Presupun ca toti cei care au postat la acest subiect au fost atinsi macar un pic.
Una e sa oferi compasiune si alta e sa faci ceva cu privire la acel lucru.
Vorbesc la modul general!
De ce să-l folosească? Sună a abuz.
Nu e mai corect să-l locuiască? Și suficient?
In momentul in care Domnul Isus locuieste in inima noastra, are si un plan pentru noi in lucrarea Sa.
E corect mai intai sa-l locuiasca si apoi sa-l foloseasca.
Parerea mea…
da, cu siguranţă este un om cultivat, ce mă fascinează este bucuria… tot timpul izbucneşte într-un rîs abia stăpînit
este frust în exprimare, concis, n-are timp de înflorituri
Ciprian,
eu cred ca tocmai filmuletul te face sa spui: de ce nu poate fi o vorba blinda…
o dovada incontestabila de credinta, mintuire..
vorba acestui batrinel simpatic si original, poate fi blinda, dar Mintuirea nu o are;
e limpede , din ceea ce spune el.
Poate ne gindim ce sa facem noi pentru el, nu sa-l scoatem din starea de fericire pe care o traieste departe de „lumea dezlantuita”;
unde el are o pace si o liniste pe care nu o avem noi crestinii. 😦
ci sa-l facem sa inteleaga ca dincolo de tot ce-l inconjoara, natura cu frumusetea ei, exista ceva si mai minunat : Dumnezeu care se manifesta in tot.
Mi se pare un om deosebit , are o noblete , „ceva” care il face deosebit.
Cita pace si liniste respira.
Pare un om bucuros si tare multumit.
Nu stiu cum doarme in frig, ca noi daca nu punem centrala la 20grade….
Interesanta viata..si totusi….
Sa nu-l lasam acolo…cum spunea Danyella.
si daca il lasam acolo, in codru, care ar fi problema?
va referiti la un altfel de lasat, acolo in intuneric, nu?
(citat)
Cita pace si liniste respira.
Pare un om bucuros si tare multumit.
…
Sa nu-l lasam acolo… (încheiat citatul)
Deci dacă omul are pace, liniște, e bucuros și mulțumit nu trebuie lăsat acolo?
Nu, pentru ca mergem pe sistemul: noi stim mai bine ce e bine pentru tine.
A propos de asta, daca-mi este ingaduta o gluma, adaptata la cazul de fata: stiti cum se uita un batranel in codru? Iei un batranel, il duci in codru, si il uiti acolo.
din comenturile de pe tube reiese ca omul din clip, Mos Racu, a decedat (si asta nu de curand) iar filmarea a fost facuta mai demult. in alte locuri pe net cineva spune ca la scurt timp dupa difuzarea materialului pe tv niste golani s au dus peste el si l au batut i au luat pensia si i au rupt un picior.
No acuma ne putem „linisti”, s-a rezolvat problema si a noastra si a guvernului. Pacat. Pacat. Pacat.
😦 😦
Pfuai, înesamnă că reporterii i-au făcut un „bine”. Iată preţul vizibilităţii.
dacă este adevărat, povestea este foarte faorte tristă.
Eu cred ca minte. Nu se poate sa nu se fi gandit la nimic. El prezinta o filozofie proprie de viata. Iata la ce s-a gandit.
Nu prezintă nicio filozofie, a prezentat nişte genitalii, atît. GEnitalii au toţi masculii, bărbaţii au filozofie. Bleonţ a demonstrat că e mascul, nu că e bărbat, a arătat că are ce au toţi masculii din specie la trunchi, nu că ar avea şi creier peste trunchi.
Îmi aduce aminte „Viața pe un peron” a lui Octavian Paler. 🙂
Ceea ce este tragic in aceasta poveste adevarata este tocmai sfarsitul ei.
Domnul Racu n-a murit din cauza frigului, nici din cauza lipsei de hrana, nici mancat de ursi sau lupi. A sfarsit rapus de…lumea de care a incercat sa se izoleze.
Fiinte care traiau in oras, in altfel de conditii, care s-au gandit sa dea o raita pe la coliba bietului batran…acestia fiind de fapt adevaratele verigi intre maimute si oameni. Spunea batranul ca el nu este in afara speciei. Specia lui l-a ucis.
Epilog. Un minimalist interesant by Miztretzu 24 Jan 2011 17:40 : “Am fost weekendu asta la o tura pe Valea Usturoiului spre Plestioare curios sa dau de omul asta. Dupa vreo 2 h 1/2 de mers pe un drum forestier spre Vf Plestioara am ajuns la o cabana unde erau niste oameni. Ei mi-au povestit ca era un om care a trait mai sus cu cativa km si care cobora de 2 ori pe saptaman in oras dupa mancare si pensie. Se numea Mihai Racu si avea peste 80 de ani. Anu trecut, dupa spusele lor niste golani au urcat la el si i-au luat pensia dupa ce l-au batut si i-au rupt si un picior. Dupa aceasta intamplare nu a mai trait mult. Din ce mi-au spus oamenii au vrut sa puna mana de la mana ii faca un adapost mai solid din lemn, o cabanuta dar el nu a acceptat. Dezamagit m-am intors inapoi nu am mai urcat sa ii caut adapostul. Am vazut in schimb pe traseu un refugiu recent construit(anul trecut cred) destul de spatios si cateva locuri amenajate. Cam asta e ce am reusit sa aflu. Zona e destul de frumoasa si salbatica inca, un pic afectata de defrisari…”
foarte bună observaţie, Daniel, a fost răpus nu de sălbăticie, ci de sălbaticii semeni,
homo homini lupus est.
Un om mult mai liber decat majoritatea dintre noi. Frumos.
Dumnezeu sa-l ierte.
De ce nu-l vede nimeni pe Diogene in Mihai Racu? Halucinant! Daca ascultati atent ce zicea cu atata seninatate batranul Mihai Racu si daca trageti un ochi in relatarile lui Diogene Laertios despre Diogene din Sinope, o sa gasiti intreaga retorica asumata a cinismului superior, adica a respectivei scoli filozofice. Si despre logica naturii, si despre indiferenta fata de patrie (expressis verbis), si despre capacitatea de supravietuire in mediul in care esti destinat sa vietuiesti (verbo et facto), si despre inutilitatea culturii neasumate, si despre caldura indiferenta a focului! Si ah, greuataea sa renunte la raza de soare care intra in ochi cand statea ghemuit in coliba. Eu unul sint stupefiat. Diogene a existat! Un salut calduros cinicilor cuminti! Esti gar esti…
draga Stefan, sufăr ca după dispariţia unui prieten drag, dacă este adevărat felul în care a dispărut acest bătrîn.
… de reţinut… „am mintea slabă”…voi păstra acestă vorbă..
– de ce..
– pentru că nu-i grasă… şi izbuneşte în rîs…
esti gar esti…
Pingback: Portuguesa, instrumente de percuţie, Ce se mai ştie de Tilikum?, anahoretul topîrcenist, « La patratosu