Am spus „tehnici de manipulare” ca să nu spun „micile noastre minciuni sfinte”.
Oare de cîte ori am spus gratuit şi fără să ne roage nimeni: „mă voi ruga pentru tine” şi cu siguranţă n-am mai făcut-o. Vom da socoteală de orice cuvînt nefolositor. Iată unul.
Mi se părea de datoria mea de pastor să împrăştii în stînga şi în dreapta fraze de acest gen, pînă cînd, într-o bună dimineaţă, stînd înaintea lui Dumnezeu să îmi amintesc pricini de rugăciune, mi-am dat seama că nu mai ştiu cui i-am promis în ultima săptămînă, ce să mai spun de ultima lună sau ultimele şase luni, un fapt atît de important ca acesta.
Prima dată am început să fiu mai econom, apoi, în cîteva cazuri, acolo unde am îndrăznit şi am putut explica, am refuzat.
– Frate pastor, rugaţi-vă pentru mine..
– De ce?
– Pentru că pe dumneavoastră vă ascultă Dumnezeu mai bine…
– Nu, dragă frate, şi pe dumneavoastră vă ascultă Dumnezeu, noi credem în preoţia universală şi în iertarea prin sîngele Domnului de orice păcat… şi pe dumneavoastră vă ascultă Domnul la fel cum mă ascultă pe mine. Eu nu sînt mijlocitor între om şi Dumnezeu, asta este …. de la alt cult.
Mi-am dat seama că tipul acesta de rugăminţi sînt un fel de sechele care vin din perspectiva în care poţi încredinţa preotului liste de dorinţe,
Nu mă rog în general pentru oameni care se pot ruga ei înşişi pentru ei, pentru aceia care au rude, prieteni, cercuri de creştini în jurul lor, grupuri de rugăciune la care pot apela.
Mă rog pentru aceia care sînt foarte singuri şi chiar au nevoie de ajutorul meu.
Nu mă rog pentru cei pe care îi cunosc superficial. Rugăciunea presupune „koinonia”, aşezarea împreună a lucrurilor sufleteşti.
Nu mă rog pentru fete şi femei tinere, dacă nu este vorba de fiica mea, de soţia mea. Poate că sînt eu mai slab, dar, de obicei cînd mă rog, vizualizez persoana pentru care mă rog. Este parte din disciplina mea lăuntrică să nu mă rog pentru studentele mele, pentru enoriaşe. Au părinţi, fraţi, mame şi surori care se pot ruga pentru ei. Patericul egiptean este chiar mai lămuritor asupra acestor chestiuni. Nu voi insista aici.
Nu mă rog pentru pricini vulgare sau pentru nevoi închipuite, nici pentru izbăvirea din situaţii pe care din prostie respectivii şi le-au produs, nici pentru boli pentru care n-am încredinţare că vor merge spre vindecare (mai degrabă mă rog pentru curaj în faţa morţii decît pentru o vindecare cu totul improbabilă).
Şi … acum este mai simplu. Am o listă de rugăciune într-un program pe care îl urăsc, l-am urît, acum m-am mai împăcat cu el, în excell. Are două coloane: pricini de rugăciune actuale şi apoi, în următoarea coloană, pricini de rugăciune ascultate. Este aşa de frumos spectacolul trecerii dintr-o coloană spre cealaltă.
Listele de rugăciune ne ajută să nu facem promisiuni aiurea. Dacă spui cuiva un asemenea măreţ şi intim lucru, cum că îi dăruieşti genunchii tăi, spune-i pentru ce te rogi, pentru cît timp şi cîte zile de post vei ţine.
Am spus „tehnici de manipulare” ca să nu spun… dar oare nu se poate naşte gîndul ascuns că vom manipula sentimentele de solidaritate ale celuilalt atunci cînd îl încredinţăm că ne vom ruga pentru el? Nu îi legăm pe oameni cu legături scumpe pentru care nu sîntem gata să plătim preţul?
Dragi cititori, pentru majoritatea dintre voi…. nu mă voi ruga. Ce eliberare!
Marius Cruceru 
Imi place .:)
„Eu nu sînt mijlocitor între om şi Dumnezeu, asta este …. de la alt cult.”
Doi frati locuind deosebi, mergeau unul catre altul. Si a zis unul dintr-ansii celuilalt: voiesc sa ma duc la avva Zinon si sa-i spun lui un gand. A zis si celalalt: si eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amandoi impreuna. Si luandu-i pe fiecare deosebi si-au spus gandurile lor si unul spunandu-le a cazut inaintea batranului, rugandu-l cu multe lacrimi ca sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul. Si batranul i-a zis lui: mergi, nu te slabi pe tine si nu grai de rau pe cineva si nu te lenevi de rugaciunea ta ! Si ducandu-se fratele, s-a vindecat. Iar celalalt spunandu-i gandul sau catre batran, a adaus moale si cu nebagare de seama: roaga-te pentru mine ! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar dupa o vreme s-a intammplat de s-au intilnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-insii: cand am mers catre batranul, i-ai spus lui gandul care ziceai ca voiesti sa-l spui lui ? Iar acela i-a zis: da, i-am spus ! A intrebat acela: oare te-ai folosit dupa ce i-ai spus ? Raspuns-a fratele: da, m-am folosit, ca pentru rugaciunile batranului m-a vindecat Dumnezeu ! Iar celalalt a zis: eu macar de i-am marturisit gandurile mele, nu am simtit vreo usurare. Zis-a lui cel ce s-a folosit: si cum te-ai rugat batranului ? Raspuns-a acela: i-am zis lui: roaga-te pentru mine, ca am acest gand ! Iar el a zis: eu marturisindu-ma lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugandu-l ca sa se roage lui Dumnezeu pentru mine. Si prin rugaciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar aceasta ne-a povestit noua batranul, invatandu-ne, ca se cade celui ce roaga pe vreunul din parinti pentru ganduri cu osteneala si din toata inima sa se roage, ca lui Dumnezeu. si atunci va dobandi. Iar cel ce se marturiseste cu nebagare de seama, sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osandeste.
mulţumim şi apreciez efortul transcrierii.
Multumesc pentru transparenta dumneavoastra. E un subiect destul de delicat şi totuşi mă regăsesc în multe din punctele de vedere prezentate mai sus. Să nu fiti prea surprins, când uneori rugăndu-mă pentru Universitatea Emanuel din Oradea, acolo unde mi-am început ucenicia, mă rog şi pentru dumneavoastră, şi pentru fraţii dragi de acolo. Oricât de obosit, în lupta mea cu rutina zilnică, nu pot să rezist călăuzirii Duhului de a mă ruga pentru cei sau cele care au format caracterul meu ca şi lucrător, păstori, profesori şi biserici din Bihor. Voi lua aminte la gândurile de mai sus şi mă voi gândi de două ori înainte de a face o promisiune de genul „mă voi ruga . . . ”
Cu sinceritate Cristian
Draga Cristian,
multumim pentru cuvintele bune şi pentru rugăciunile tale.
este important pentru noi să vă ştim parteneri în rugăciune.
mulţumiri încă o dată
A cere cuiva sa se roage pentru tine este o dovara sau incercare de smerenie. Oricui putem cere sa se roage pentru noi, si rugaciunea oricui poate sa ne ajute, si noi trebuie sa ne rugam pentru toata lumea, fara deosebire, pentru cei nascuti si cei nenascuti. Sfantul Siluan este un exemplu recent de rugator arzand pentru toata lumea.
Desigur, cum subliniati, cu discenamant si in limitele propriilor noastre slabiciuni.
In cultul ortodox preotul este altceva decat un ‘rugator intermediar’ intre Dumnezeu si oameni. Drept dovada ca nu poate savarsi o slujba in absenta credinciosilor.
Preotul este cel care administreaza tainele, este cel care are (sau ar trebui sa aiba) grija de administrarea corecta si cu buna-cuviinta a tainelor. Preotia este ea insasi o taina fiindca nu opereaza ca in contabilitate, asistenta medicala, sau condusul de autobuze. Tainele sunt savarsite in mod nevazut de Hristos insusi. ‘Intermediaul’ este prezent numai si numai pentru a intari prezenta nevazuta a lui Hristos.
Preotia speciala implica si o responsabilitate mai mare. Cei care nu o iau in serios, desi au luat haina preotiei, vor da socoteala.
da, Cristian, poate fi o dovadă de smerenie, poate fi o dovadă de lene spirituală în alte contexte, poate fi şi o dovadă de deformare teologică.
Da, înţeleg foarte bine rolul preotului şi preoţiei, am citit extensiv pe subiect,
noi, protestanţii, nu credem în rolul preotului aşa cum este definit în bisericile tradiţionale.
manipulare si uneori chiar nepasare…
uneori e mai simplu sa spui doua cuvinte dezinteresate pentru cineva,decat sa mergi efectiv si sa faci ceva ce ar putea sa-i rezolve problema.
rugaciunea e si o tactica de a ocoli oamenii.
uneori cel mai eficient este, spre exemplu…. „bun, frate, hai să ne rugăm chiar acum pentru problema asta”… şi vă rugaţi împreună, rapid şi fără anestezie.
amin! ce-a mai eficienta metoda care ne fereste sa facem promisiuni fara acoperire.
„…nici pentru boli pentru care n-am încredinţare că vor merge spre vindecare (mai degrabă mă rog pentru curaj în faţa morţii decît pentru o vindecare cu totul improbabilă).”
de unde aveti si cum aveti incredintarea ca nu vor merge spre vindecare?
am eu un simţ anume… cînd mă uit la om îmi dau seama daca va muri sau nu…
eh, acum, dacă tot ţi/am spus asta … probabil speri să nu ne vedem curînd faţă către faţă… 🙂
serios: sînt situaţii în care Dumnezeu mi-a spus clar să îi spun persoanei ca va muri şi să se pregătească.
S-a întîmplat, cu acordul bolnavului şi al familiei să cer Domnului ca bolnava să moară chiar mai repede şi Domnul să îi scurteze chinurile…
Moartea nu este decît a doua copertă a vieţii.
da, sper. : )) dar si daca se va intampla mai repede, sa stiti ca nu vreau sa stiu, deci sa nu-mi spuneti.
oricum, interesant acest simt al dvs.
Este interesanta pozitia si chiar ma regasesc in multe aspecte – si pozitive si negative. Dar ce parere aveti de subiectele atat de generale si de fara sens propuse pentru o zi nationala de rugaciune pentru Romania, in ziua de duminica 27 febr.? Am comentat si eu pe blogul meu pentru ca mi se pare o chestiune facuta de dragul de a se face ceva. Printre altele se cere o presa curata. Nu am incredintarea ca asa ceva se va intampla. Este ca in cazul saracilor si Iuda. Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, spune Domnul, asa ca o presa murdara va fi tot timpul in tara asta, de aceea nu vad cum ne-am putea astepta la un asemenea raspuns din partea Domnului.
Este deci nevoie sa ne rugam pentru niste lucruri realizabile si rezonabile.
Să ceri o presă curată în românia de azi este ca şi cum ai cere Domnului să îi crească unui om care are amputate ambele membre inferioare…. picioare noi.
nu se poate.
No, cata necredinta; de ce nu ar putea Dumnezeu sa faca sa-i creasca iar picioare? Este adevarat ca Dumnezeu nu se joaca cu noi „alba neagra” (uite picioarele- nu mai sunt picioare) dar asta nu inseamna ca nu se poate. Dumnezeu poate totul.
Si ce facem atunci cu versetul: „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, … ”
Mie mi se pare cam egoista chestia asta, sa nu ma rog pentru cineva, mai ales daca ma roaga sa-l sustin in rugaciune si pe deasupra si periculoasa. Daca devine un obicei si nu ne mai rugam uni pentru alti?
Secretul e ca atunci cand cineva iti marturiseste o problema, sa taci din gura si sa te rogi pentru el cand esti singur si nu-ti are nimeni baiul. Cred ca dl. Cruceru face o critica nu la rugaciunea unuia pentru celalalt, ci la promisiunea verbala a acestui fapt. Cred ca toti simtim nevoia sa-i promitem celuilalt ca ne vom ruga pentru el, poate sa-i mai crestem sperantele, sa-l imbarbatam, sa consolidam putin relatia. Dar decat sa aiba respectivul incredere mai mare in noi si sa nu ne rugam, mai bine invers.
Personal, mi-am facut un „proiect” interesant. Am tesut o lista cu toti oamenii pe care-i cunosc, sa ma pot ruga pentru ei pe rand. Fiind tanar, mi-am permis, caci lista nui tare lunga. Cat de ascultate-s rugaciunile, n-am idee, dar e un bun exercitiu personal sa-mi aduc aminte de unii oameni la care in mod normal nu ma gandesc, si sa-i mai pomenesc inaintea lui Dumnezeu. Bun exercitiu…
Recomand!
Si mie mi s-a intamplat sa ma intalnesc cu cineva si sa ma-mi ceara ajutorul in rugaciune si sa ma trezesc mai tarziu ca am uitat.
Dar va intreb, ce este mai gresit sa spunem: – bine, am sa ma rog pentru cauza ta si fara voie sa uit. Sau sa spun: – nu te supara, dar nu potsa ma rog pentru tine ca …. Sau sa incep sa intreb de ce, cum si unde?
E foarte simplu: suntem datori sa ne rugam pentru toti oamneni punct
N-ai gresit, daca ai uitat, Naomi, esti dezlegata.
Draga Paul, continui raspunsul si pentru A.Dama,
mi s-a intimplat ca la o intilnire de tineret sa vina o fata care avea o problema intima foarte grava, era puternic afectata, a
inceput sa imi marturiseasca,
am oprit-o, pentru ca sotia mea era in sala, am trimis-o la ea.
sotia mea si azi se roaga pentru acea fata, pentru problema aceea extrem de delicata….
era o situatie care tinea de sexualitate explicita….
cum ar fi fost sa ma fi facut confesorul ei? Nu se crea o legatura nepotrivita?
Da, ideea cu lista este excelenta. te va ajuta si sa iti faci ordine in relatie,
de obicei am observat ca ma rog pentru oamenii cu care ma si pot ruga impreuna, exceptie fac cei necredinciosi pentru minturea carora ma rog
si am mai observat ceva… intotdeauna gasesc subiecte de discutii cu oamenii cu care ma pot ruga impreuna
da, pentru toţi oamenii…. în Oltenia se spune „omul şi femeia lui”…. glumesc.
acolo se referă la diferite categorii sociale, inclusiv pentru autorităţi, pentru care nu prea îţi venea să te rogi, pentru bogaţi, pentru stăpînii de sclavi, sclav fiind.
da, este cam egoistă, într-adevăr, caut să mă protejez,
scriptura îmi spune să te iubesc, NAomi, ca pe mine însumi, adicătelea eu sînt măsura, iubirea de sine este măsura după care te iubesc pe tine,
te-aş putea salva dacă eu mă scufund în ape tulburi, am muri amîndoi.
să ne rugăm unii pentru alţii după aceeaşi rînduiala precum femeile mai în vîrstă să le înveţe pe cele tinere…
eu nu învăţ femei tinere,
soţia mea nu stă în faţa flăcăilor să le explice cum să=şi îngrijească femeile.
simplu.
de ce?
pentru CĂCI trăim într-o lume păcătoasă.
Am inteles, dar oare nu este pacat sa va iubiti atat de putin 🙂 ?
fiecare să fie cu păreri cumpătate despre sine
Sunt perfect de acord naomi. Avem nevoie sa ne rugam unii pentru altii. Acest bun obicei este si pentru a ne pastra umanitatea, de a ne creste empatia si a ne aduce mai aproape de ceea ce este important dragostea si bucuria cu care ar trebui sa ne traim viata. 🙂 Foarte faine post0urile tale. Mi-a facut placere sa le citesc. 🙂 O zi luminoasa sa ai ! 🙂
Dacă sunt luate drept canoane preferințele cuiva care are influență asupra unei largi audiențe, e îngrijorător. E nevoie de mai multă deschidere în omul duhovnicesc, ca să nu acționăm după cum ne dictează omul firesc sau privirile nedumerite ori condamnatoare ale celorlalți. Când s-a atins femeia cu o scurgere de sânge de Cristos, El nu a spus că a devenit necurat din cauza ei, nici nu i-a cerut să nu-L atingă, fiindcă Îl vor judeca ucenicii sau fariseii. El a spus doar că a ieșit din El o putere. Rugăciunea n-ar trebui să fie „pe sexe”. În omul duhovnicesc, distincțiile sunt altele (adică nu mai e parte bărbătească, nici parte femeiască), de aceea e înțelept să ne rugăm pentru oricine când ne îndeamnă Duhul lui Dumnezeu. Ajungem în același nod gordian al neștiinței: când ne îndeamnă Duhul? Dacă nu știm când, mai bine Îi punem de 7200 de ori pe zi întrebarea lui Dumnezeu: „Doamne, e voia Ta să intervin pentru această persoană?”, decât să scriem canoane în 30 sau n puncte, așa da, așa nu.
Dacă preoția e universală, iar femeile mijlocesc – se pun între Dumnezeu și alții -, personal, socotesc că unele alineate din anumite regulamente ar trebui reformulate, dacă nu eliminate.
Mă gândesc că Petru a fost chemat să se roage pentru o femeie care murise, și n-a zis: să meargă bărbatu-său, să se ocupe „biserica locală” etc. Ci s-a lăsat călăuzit de Duhul. Nu mă interesează argumente de genul: Dumnezeu nu mai lucrează așa azi, deși e Același ieri, azi și în veci, însă mă interesează o dorință mai mare de a auzi ce are Duhul de spus azi, fiindcă dacă spunem doar ce-am citit și ce-am văzut la liderii noștri spirituali, asta nu înseamnă viață. Viață înseamnă să fii în Cristos, ascuns în El, nu într-o listă de așa da, așa nu. Iar El îndrumă, învață și mângâie prin Duhul.
Dacă m-am rugat pentru un om căsătorit, cum este Marius, mă iertați, vă rog, dar nu pot să simt vreo vină, că n-am lăsat-o doar pe Natalia să se roage.
Dacă din poziția de pastor, omul nu poate face rugăciuni pentru „frumoaste”, ca să nu se poticnească ceilalți, Doamne, iartă-ne!, poate Sângele nu-i valabil chiar pentru oricine. Și noi decidem pentru cine să fie valabil sau nu. (?)
Ideea e că rugăciunea ar trebui să fie o practică făcută sub călăuzirea directă a Duhului, și nu prin respectarea unor canoane. Preferințele cuiva n-ar trebui să devină tablele legii pentru nimeni.
Când vii și le pui sub nas oamenilor un model, se vor lua mulți după el. Și unii se vor rătăci.
Dumnezeu să ne dea înțelepciune!
Draga A.Dama,
1. eu am spus CUM ESTE, nu CUM AR TREBUI SĂ FIE, sînt preferinţele mele personale, nu canoane, sînt alegeri proprii, nicicum legiferări.
2. ia-o ca mărturisire a slăbiciunii, nicicum calea cea mai dreaptă. Vă admir pe toţi cei care puteţi să purtaţi pe umeri cît mai multe destine. Umerii mei sînt slabi, timpul îmi este limitat, capacităţile relaţionale, reduse, imaginaţia bogată ….
3. cred că se accentuează prea mult şi nebiblic tensiunea dintre omul firesc şi omul duhovnicesc, cred că această relaţie ar trebui definită aşa cum o defineşte apostolul în Romani 7 şi 8. ȘI 8. nţeleg ce spui că în omul duhovnicesc nu mai este distincţie, în acelaşi timp… fii sigură că nu te voi lua în maşină ca să călătorim opt ore împreună, aşa duhovnicesc cum sînt :). De ce? Pentru că încă trăim în carne şi este mai bine să fugim de poftele firii decît să cădem. Se poate întîmpla ceva dacă un bărbat şi o femeie credincioşi, căsătoriţi, fac un drum împreună pînă la Bucureşti şi înapoi? Am toată încrederea că nu! Şi totuşi…
4. mărturisesc că eu sînt mai raţional… am nevoie de astfel de precizări în primul rînd pentru mine, de obicei în 7 puncte :), nu întotdeauna mă las dus de GÎNDUL… de primul impuls, de prima pulsiune. Sînt mai greu de călăuzit, poate că sînt mai catîr, dar scriptura în Psalmul 32 ne spune să nu fim nici ca un cal, nici ca un catîr….. este greu de umblat în ritmul Domnului.
5. Pentru o femeie care tocmai a murit mă pot ruga şi eu… nicio problema. Şi mă rog în continuare în biserică pentru surori, problema este cu lista de rugăciune în singurătate. Din pricina mea şi numai din pricina mea ….
sigur, putem renunţa la liste şi la AȘA DA/URI ȘI AȘA NU/URI, numai că nu uita, draga A.Dama, nu ştiu cum este la tine, dar eu tot timpul îmi amintesc că inima omului este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Sînt calminian, dar calvinist sigur într/un punct, cînd mă gîndesc la mine, nu pot să nu fiu de acord cu depravarea totală. Omul este cea mai performantă fiinţa la autoînşelare.
6. Îţi mulţumesc pentru rugăciuni şi le voi aştepta în continuare. Cu mine nu eşti în nicio primejdie, nu ispitesc pe nimeni. 🙂 Da, nu pot face rugăciuni pentru anumite persoane, dar ce bine este că am AJUTOR POTRIVIT, chiar şi în rugăciune ne sîntem ajutor potrivit, nu-i aşa?
7. Să nu confundăm universalitatea jertfei Domnului cu puterea rugăciunilor noastre. Cred că avem posibilitatea de a alege cînd şi pentru cine să ne rugăm şi cred că avem resposnabilitatea de discerne între impulsurile Duhului şi pulsiunile proprii. Rugăciunea pentru cineva, în anumite cazuri, poate crea o depedenţă toxică.
multumesc pentru gîndurile tale,
Marius, de ce nu eşti atunci calvinist şi în punctul acesta: „dacă sunt predestinat să cad pentru că mă rog pentru o femeie, înseamnă că indiferent cât fug de această practică, cel puţin o dată tot o voi face şi îmi va fi fatală” sau invers: „dacă nu sunt predestinat să cad rugându-mă pentru o femeie, atunci oricât m-aş ruga pentru ea nu voi cădea, deci o pot face”? Şi atunci ar mai rămâne să-l întrebi pe El ce ţi-a rezervat. Bineînţeles că glumesc, dar nu degeaba: mi se pare că faci un slalom selectiv în felul în care alegi să înţelegi şi interpretezi ceea ce ţi se spune. Sigur că e dreptul tău, dar! Restul îl vei deduce tu…
Domnisoara Cami, nu totdeauna este bine sa sti viitorul… Sunt sanse foarte mari sa nu fi in stare sa suporti greutatea unei asemenea informatii… De aceea Dumnezeu NU da asemenea informatii, de obicei… „Ajunge zilei necazul ei”…
Pomişor, nu mă fă să râd… Nu aia spuneam, de bună seamă…
draga Camix, you made my day cu acest comentariu 🙂
După ce am cunoscut-o pe Natalia, am ştiut sigur că sînt predestinat să nu cad cu vreo altă femeie. Pur şi simplu nu mai pot. Dacă vei auzi că m-am dus după altă femeie cît Natalia este în viaţă, sigur acela este altul, nu eu, dar ….
Daniel a fost în groapa cu lei, „predestinat” (lasă-mi un zîmbe în colţul gurii mele de calminian) să rămînă întreg şi cu oasele la loc şi totuşi nu atras leii nici de mustăţi şi nici de coadă, nu-i aşa?
Nici eu, ştiind că sînt predestinat să nu cad cu vreo altă femeie, nu-mi petrec timpul prin tîrg dîndu-mi întîlniri cu doamne şi domnişoare nici măgar cu scop evanghelistic 🙂
Nu mă rog pentru fete şi femei tinere, dacă nu este vorba de fiica mea, de soţia mea. Poate că sînt eu mai slab, dar, de obicei cînd mă rog, vizualizez persoana pentru care mă rog. Este parte din disciplina mea lăuntrică să nu mă rog pentru studentele mele, pentru enoriaşe. Au părinţi, fraţi, mame şi surori care se pot ruga pentru ei. Patericul egiptean este chiar mai lămuritor asupra acestor chestiuni. Nu voi insista aici.
Ce sa intelegem de aici, ca este posibil sa va zboare gandul la alte lucruri daca va rugati pentru femei?!!
O astfel de problema nu se rezolva renuntand la rugaciune ci prin innoirea mintii prin cuvantul lui Dumnezeu.
@Ucenicul….ce i greu de inteles in ce a zis Marius cu vizualizarea? Pur si simplu omul nu vrea sa aiba in fata ochilor alte „femei” decit sotia si fiica sa? Acum tu vii si-i spui, Marius esti slab, schimba-ti mintea si nu te mai gindi la prostii! Daca tu esti mai tare, roaga-te tu pentru toate fetele si femeile cu probleme si lasa-i lui Marius barbatii.
şi pentru Miss Universe trebuie să ne rugăm să se întoarcă la Domnul, pentru toate starurile de la Hollywood, inclusiv pentru Lady Gaga.
Ia cineva numele astea în lista lui de rugăciune, a mea este plină deja.
e posibil….
da, ucenicule, sigur, se înnoieşte mintea, numai că foarte greu.
Eu de obicei aleg calea mai sigură, poate căsînt şi un pic fariseu, nu numai cărturar,
fariseii s-au chinuit, sărmanii, să îngusteze mai mult calea Domnului ca nu cumva să o calce,
au pornit cu cele mai bune intenţii,
mă chinui şi eu să nu dau în lături…
te admir, eşti mai tare ca mine, şi îi admir deopotrivă pe toţi cei care vă puteţi ruga şi pentru Columbeanca să nu divorţeze de Irinel.
Singurul principiu dupa care ar trebui sa ne ghidam in rugaciunea pentru altii este dragostea fata de oameni.
1 Ioan 3
22. Si orice vom cere vom capata de la El, fiindca pazim poruncile Lui si facem ce este placut inaintea Lui.
23. Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau, Isus Hristos, si sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El.
24. Cine pazeste poruncile Lui ramane in El, si El in el. Si cunoastem ca El ramane in noi prin Duhul pe care ni L-a dat.
Un principiu simplu. Cand ai fi tentat sa ii spui cuiva, „ma voi ruga pentru tine”, atinge persoana respectiva si spune „vreau sa ma rog pentru tine chiar acum”, sau chiar la telefon. Atat, simplu.
Daca faci promisiuni ca te vei ruga si in continuare, sa iti notezi undeva si sa te tii de cuvant. Pune o alarma in telefonul mobil sau pe calculator sa te avertizeze in fiecare zi, pana cand te tii de cuvant. „Caci mare putere are rugaciunea fierbinte…”
buna idee
eu recomand un exercitiu folositor celor care nu isi scriu deja rugaciunile.
scrieti-le.
e cumplit ce poate iesi dintr-un simplu gest de scriere.
da, cu adevărat este un exerciţiu foarte bun,
l-am folosit în anumite perioade.
Da, cam asa e. E usor a spune ca ne rugam cand rugaciune este asa un lucru greu astazi…
In acelasi timp, insa, ne lipseste rugaciunea ca partasie. In loc sa spun: „Roaga-te pentru mine” de ce nu spun: „Vrei sa ne rugam acum pentru mine?” Rugaciunea este incomoda astazi, in cele mai multe cazuri. Fiindca nu-i stim dulceata si ne rugam prea putin. Eu, cel putin.
Ce numim noi de fapt rugaciune?
Ceea ce numeste, fratele Marius, rugaciune in aceasta postare, este de fapt rugaciunea din intimitatea odaitei, dar rugaciune se poate numi si aceea spusa la nevoie: „Doamne ai mila de ea/el!”; rugaciune este si cantarea ce o inaltam spre cer. Rugaciunea poate fi si lunga, si scurta ca a vamesului, nu? Rugaciunea se numeste si cea facuta pe strada si cea din Adunare si cea din odaita, daca ea porneste din inima si cu credinta. Rugaciunea o poti face in orice loc si in orice vreme; de aici nevoia de cap acoperit la femei (1Corinteni 11)
da, la aceea mă refeream, la rugăciunea de uul singur, pentru că sînt şi rugăciuni în public, liurgice etc.
Nu cred ca la asta s-a referit Naomi cand a postat acel citat ca raspuns la post-ul dvs. Cred ca ar mai trebui sa-l cititi o data. 🙂 Tot respectul Naomi.
Mihaela, eu l-am inteles perfect pe fratele Marius numai ca imi place sa il tachinez (macar cand am ocazia si asta este rara) si ma bucur ca imi permite.
Nu poti sa-l judeci la o singura citire, este un om aparte, un om deosebit. Incearca sa-l „citesti” mai mult si ai sa vezi ca am dreptate.
In aceasta postare scoate in evidenta rugaciunea ascunsa, rugaciunea din odaita, acea rugaciune sincera plina de credinta. Daca cunoastem aceasta rugaciune ne dam seama de ce fratele a spus ca nu se poate ruga pentru anumite persoane.
Domnul sa te binecuvinteze.
Cind se intimpla sa uit pentru cine am promis sa ma rog , zic Domnului „ma rog pentru toti cei carora le-am promis” S-a intimplat sa doresc, dar nu mai retineam numele.
Apoi in alta zi imi reveneau in minte persoanele.
Domnule pastor va felicit pt realism si spiritul de supravietuire dar cred cu tristete ca ati peirdut unele din cele mai importante lucruri pe care Dumnezeu ni le-a daruit:
Altruismul si Dragostea neconditionata :`Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti`Ma intreb cum va lasa inima sa alungati de la sufletul dvs pe majoritatea oamenilor cu care intrati in contact si care poate au nevoie disperata de ajutorul dvs. Credeti ca D-zeu ne alege in functie de cati priteni sau rude avem si nu ajuta pe cei care au persoane apropiate care i-ar putea ajuta? Ma indoiesc de asta . Nu pot sa nu ma intreb… Acesta este harul cu care v-a binecuvantat D-zeu sau receala sufleteasca care ati preluat-o de la Biserica?
Va multumesc pentru sinceritatea din ultima fraza..cred ca nici nu mi-as dori ca cineva sa se roage pt mine cu jumate de suflet , percepand rugaciunea ca o povara. Nu cred ca de aceea sunteti aici. Va spun cu aceasi sinceritate ca in seara asta o sa ma rog pt dumneavoasta cu o fraza simpla, din tot sufletul pe care sunt sigura ca D-zeu o aude. Poate intr-o zi o sa va razganditi.
Va doresc noapte buna si o saptamana usoara.
Tocmai de răceală sufletească am impresia că fuge Marius când îşi menţine listele în limite omeneşti şi promisiunile în da-da/nu-nu ca la dispecerat. Mărimea poverii e înţelept să depindă de mărimea catârului, şi unii sunt mai firavi. Un catâr serios se prăbuşeşte sub povară, nu se scutură de ea după colţ, şi mi se pare lăudabil că Marius vrea să rămână serios şi cinstit. (Uneori reuşeşte!)
Mulţumesc, Agnusstick, mai ales pentru „uneori” 🙂
Iiiii-haaaa!
Stimata doamna,
1. în primul rînd bun venit
2. în al doilea rînd cred că nu merit ironia dvs. din moment ce nu aţi înţeles mecanismul refuzului meu. Altruismul şi dragostea necondiţionată nu sînt precepte creştine. Sînt idei foarte generoase, dar nu au legătură cu creştinismul. Dragostea creştină presupune nişte precondiţionări. Iubim PENTRU că El ne-a iubit, IUBIM pentru că El ne dă putere să iubim, de fapt nici nu putem să iubim noi din proprie putere etc. Este foarte complexă istoria iubirii. Vă recomand să lecturaţi Epistola 1 a lui Ioan şi Evanghelia lui Ioan. VEţi fi şocată de folcloristica imputată în dreptul aşa numitei iubiri creştineşti. Augustin are un comentariu extraordinar la prima epistolă şi se găseşte şi într-o traducere bună în limba română.
3. Cred că îmi pot oferi ajutorul faţă de oameni în multiple feluri şi adesea o fac. Încerc să fiu creativ în asta. Eu m-am adresat unei probleme foarte delicate şi anume promisiunea vană şi neacoperită de fapt că cineva se roagă pentru altcineva fără să împlinească fapta. Aici este ipocrizia.
4. vă multţumesc pentru gîndurile bune.
Dle Cruceru,
mai este o forma de manipulare pe care credeam ca o veti atinge in text: aceea a superioritatii afisate de multi dintre cei care o folosesc. „Ma voi ruga pentru tine” devine, de fapt, de multe ori: „Cat de pacatos esti! Las’ ca ma rog io pentru tine! (io-s mai bun, se intelege, de asta ma POT ruga pentru tine)”.
Am in minte chiar un exemplu:
la una dintre firmele la care am lucrat, printre alti angajati se aflau si doua tinere: una ortodoxa, nepracticanta, cealalta un soi de neo-protestanta (nu avea in mod clar o afiliere la vreo denominatie).
Cea ortodoxa se indragostise de un coleg de serviciu, fara a sti ca respectivul are deja o iubita peste hotare. Cand a aflat de relatia celor doi, cea NP a luat-o deoparte si i-a spus: „El are deja o iubita. Ceea ce faci tu este imoral. Opreste-te! Eu ma voi ruga pentru tine.”
Toate bune si frumoase, am zice, numai ca cea NP ravnea postul celei O. Si atunci, folosindu-se de o minciuna cum ca ar fi avut ceva experienta in domeniu, a inceput s-o „sape”, plangandu-se ca nu e ajutata, ca nu e invatata etc. Ba, mai mult, si-a si permis sa spuna ca respectivul coleg i-a cumparat … casa (asta a fost chiar de tot rasul, mai ales avand in vedere ca, respectivul, daca te invita la masa, nu-si platea nici consumatia). Reactia celei O: „sa ma lase dracului cu rugatul ei pentru mine si sa-si vada de viata ei de doi lei!” (sa nu mai spunem ca, in timpul studentiei, cea NP era ajutata cu haine, hrana si uneori bani de familia celei O, ca ajunsese in firma respectiva tocmai datorita celei O, ca primise o marire substantiala de salariu – 30%, tot datorita ei.)
Asa ca… povestea asta cu „ma voi ruga pentru tine” contine si latura mizerabila in care cel ce-o foloseste se asaza pe un piedestal de unde-si primite sa priveasca dispretuitor catre… pacatosi.
intrecereprinlume,
Cu siguranță, se întâmplă abuzuri. Și eu pot da exemple. Citindu-vă, mi-am amintit de întâmplarea cu acea asistentă medicală care i-a spus unei paciente care suferea de o boală în fază terminală că se va ruga pentru ea. Din păcate, pacienta era musulmană, așa că a găsit cu cale să o dea în judecată pe asistenta creștină.
De atunci, de câte ori îi spun vreunei colege că mă voi ruga pentru ea, îi spun și: „sper că nu mă dai în judecată”. Ele știu întâmplarea, așa că e doar o glumă între noi.
De altă parte, mai știu și exemple în care persoane O le agasează pe cele NP, repetându-le: „merg la biserică și aprind o lumânare pentru tine”.
Sunt exemple și exemple!…
A.Dama,
e foarte adevarat ca exemplele functioneaza si in sens invers. Cu mentiunea insa ca, de obicei, O nu fac parada de religia lor si-s mai umili.
Pe mine ma induioseaza intotdeauna cand aud persoane O care-mi spun ca vor aprinde lumanari pentru mine (e modul in care acei oameni inteleg sa-si exprime multumirea).
Da, cred că aveţi dreptate, există o formă de superioritate la unii în momentul în cdare rostesc această frază. Eu sînt superior, tu eşti în groapă.
tristă povestea pe care o relataţi.
Oamenii- ti cer sa te rogi pentru ei, pentru lumina intr-o oarecare privinta, dar de cele mai multe ori, ei stiu ce ar trebui sa faca sau cam ceea ce Domnul asteapta de la ei sa faca. Daca zice cineva…”nu stiu cum sa procedez intr-o situatie, roaga-te pentru mine”, si-l intrebi: „cum crezi ca ar trebui sa procedezi?”, sunt sigur ca are cel putin un raspuns, daca nu are chiar … raspunsul. Si omul se ascunde dupa deget, facandu-l responsabil pe Dumnezeu pana la urma de ceea ce vrea el sa faca. Si cand face, trebuie sa aprobi, doar „te-ai rugat”, si acesta ar fi … „raspunsul”! Da…sunt cazuri in care cererea rugaciunii poate deveni „tehnica de manipulare”.
Pingback: Portuguesa, instrumente de percuţie, Ce se mai ştie de Tilikum?, anahoretul topîrcenist, « La patratosu