Sîmbătă, 19 februarie, vom avea la Aleşd o seară specială de tineret iniţiată şi coordonată de pastorul Florin Opriş. Întîlnirea va începe la ora 18.00 şi va avea loc în sanctuarul Bisericii Creştine Baptiste Sfînta Treime din Aleşd.
Anunţul s-a răspîndit viral pe Facebook cu titlul „Să ne amintim de Dani şi Alexandra”. Întîlnirea de tineret nu este organizată special în această zi. Ar fi avut loc oricum, tematica este schimbată din pricina evenimentelor din acestă săptămînă.
Noi nu avem seri de pomenire, va fi de fapt un alt La revedere şi chiar mai mult decît atît. Seara respectivă nu este dedicată în primul rînd memoriei celor doi tineri plecaţi dintre noi atît de timpuriu, este dedicată pomenirii Dumnezeului lor. Aceasta a fost ideea de început şi a pastorului Opriş şi a organizatorilor, prietenii apropiaţi ai celor doi şi cred că şi lui Dani şi Alexandrei le-ar fi plăcut ca El să fie centrul laudelor noastre, nu ei. Am precizat acest lucru ca să eliminăm aşteptările nelegitime de la o astfel de manifestare. Din anunţul scurt de pe Facebook se poate înţelege altceva, dat fiind contextul în care ne aflăm. Nu este un alt priveghi, nu este o replică a înmormîntării.
Daniel şi Alexandra au lăsat în urmă o mireasmă plăcută, de la viaţă spre viaţă, cum spune Apostolul, de aceea am dori ca tinerii să ştie anumite lucruri din mărturia lor, ascunse de Domnul cît erau în viaţă, dar date la iveală acum, cînd ei au plecat să fie cu El.
Vă aşteptăm cu drag, tineri de pretutindeni. Vor fi prezenţi şi tinerii din Tinăud, împreună cu fratele Daniel Suciu, tineri din Oradea, cu fratele Dan Botica, tinerii din Aleşd, colegi de clasă şi de grupă ai celor doi, parte din familiile Ile şi Vila.
Astăzi este zi de post. Ne rugăm în mod special pentru acei tineri care au fost cercetaţi de Duhul lui Dumnezeu în aceste zile în privinţa modului în care îşi trăiesc anii prospeţimii lor. Să ne rugăm şi pentru ziua de sîmbătă. Dumnezeu a aşezat în pămînt două seminţe. Poate că vor aduce 30, 60 sau chiar 100.
a fost o seară bună, în care s-au vărsat multe lacrimi, sper că şi lacrimide pocăinţă.
Frate Marius, Nu ştiu dacă ai reusit să faci rost de versurile poeziei „Ce-i viaţa ta” a lui Ioanid. Aici este versiunea din cartea lui „Porumbiţe albe:”
Ce-i viata ta?
Costache Ioanid
Ce-i viaţa ta? E o peniţă
cu care scrii mereu pe-un drum.
Şi-apoi la ultima portiţă
tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliţă,
nu se mai şterge nicidecum.
Şi vorbe-n vînt şi fapte rele
rămîn pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
nu se mai şterge nicidecum.
Să nu te minţi că-n veşnicie
trecutul se preface-n scrum.
Căci Dumnezeu stă mărturie
că-n faţa Lui tot ce se scrie
nu se mai şterge nicidecum.
În ceasul greu de judecată
îţi vei citi întregul drum.
Şi vei zbucni în plîns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
nu se mai şterge nicidecum.
N-o poate şterge decît sînge,
dar sînge sfînt şi nu oricum.
Ce înger trupul său va frînge?
Şi-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge,
nu se mai şterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare
ca tu să scapi din foc şi fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-i ceri iertare,
nu se mai şterge nicidecum.
Isus pe lemn rabdă arşiţa.
Isus e preţul tău acum.
Prin El eşti alb ca lămîiţa.
Şi tot ce-a scris cîndva peniţa
nu se mai vede nicidecum…
Mulţumesc încă o dată, Cristina!