Teologia şi cultura: studiu pe caz – Augustin

Urmăresc de ceva vreme un articol foarte interesant scris în serial. Este o problemă care mă preocupă de ceva vreme, teologie şi cultură (putem imagina o „teologie a culturii”?)

Selectez un fragment din articolul pe care îl puteţi găsi în întregime AICI.

From Augustine’s City of God, we learned that the church needs to cultivate theologians who are able to speak with power and prescience to their socio-cultural contexts. On August 24, 410, the Alarics/Goths sacked Rome. The Roman intellectuals and common people scrambled to interpret this event, to make sense of it. Many of them concluded that the Roman gods were taking revenge because the Roman people had embraced Jesus Christ. Their argument was political, arguing that the Romans had abandoned their founding myth (Romulus and Remus, the Aeneid, etc.) in favor of the biblical narrative. It was also religious, arguing that the Romans had abandoned their gods in favor of Christ. Finally, it was philosophical, arguing that the Romans had departed from Platonism in favor of the Incarnation. On this backdrop, Augustine received a letter from Marcellinus, a Christian who walked in power circles in Rome, asking for help in answering the Roman narrative.

Augustine responded to Marcellinus with a 1,000 page letter. In his letter, the City of God, Augustine argued that the Roman intellectuals’ interpretation was wrong. He did so by arguing that Rome’s story was only one small story in the midst of a much larger narrative which is grounded in Christian Scripture. He argued that there are really two cities, the city of God and the city of man. Each city has a basic love—either God or idols. Each city is symbolized in the Bible by an earthly city—Jerusalem and Babylon. Each city has a telos—eternal life or eternal death.  In making his argument, Augustine not only provided a powerful biblical theology, he also demonstrated that he knew the Romans’ literature, philosophy, politics, and history. He referenced their great authors with ease, quoted them favorably when possible, and showed how they fell short of Christian truth. He unmasked their political pretensions, showing that although Rome claimed to love justice, they really loved domination. He unmasked their religious pretensions, showing that their intellectuals didn’t really believe in the gods anyway. He unmasked their philosophical shortcomings, showing that Christianity outstrips Platonism.

His critique of Rome was theological, meaningful, dialogical, timely, fair, reasoned, evangelistic, and eminently learned. Our evangelical churches can learn from this; we ought to encourage our people, our pastors, and our professors to nurture in one another the desire to exegete culture as well as Scripture, to cultivate the head as well as the heart, to always be ready to give reason for the hope within and to do so in a cogent and persuasive manner as Augustine did.

Vezi şi celelalte părţi şi concluzia AICI.

The upshot of all of this is that we need to work hard to exegete both Scripture and culture. “In order to be competent proclaimers and performers of the gospel,” Vanhoozer writes, “Christians must learn to read the Bible and culture alike. Christians cannot afford to continue sleepwalking their way through contemporary culture, letting their lives, and especially their imaginations, become conformed to culturally devised myths, each of which promises more than it can deliver.”*** The Christian who ignores cultural context does so to his own detriment and to the detriment of those to whom he ministers.

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, In-text-esant. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Teologia şi cultura: studiu pe caz – Augustin

  1. adrian zice:

    Foarte interesant si foarte actual. Multumesc!

  2. sam zice:

    ” Christians must learn to read the Bible and culture alike. Christians cannot afford to continue sleepwalking their way through contemporary culture…”

    Are cineva idee de cum și cine s-ar putea ocupa cu inițierea a X% creștini cu 0,005% grijă privind justificarea propriului crez în citirea (corectă eventual) Bibliei și culturii simultan și paralel?

    I see a vast majority of Christians who actually CAN afford not to care about it and still passing their faith unto their offsprings

  3. horvathliviu zice:

    Francis Schaeffer zice in screrile sale ca trebuie sa cunoastem mediul in care traim, filozofiile, credintele ,etc, Cultura. Oamenii au intrebari, si chiar pun intrebari existentiale, insa numai noi crestinii avem raspunsul!

  4. Lifesaver zice:

    Sugerez celor interesati abordarea unica si extrem de interesanta a lui Abraham Kuyper, cel care, de altfel, a transformat Olanda intr-una din tarile cele mai moderne ale secolului XX. Faptul ca ulterior lucrurile au scapat de sub control tine de o alta discutie, destul de complexa insa si care nu-si are locul aici si acum. Teoria kuyperiana despre relatia dintre religie si cultura a fost preluata ulterior de scoala de la Amsterdam (de fapt de discipolii lui Kuyper de la Universitatea Libera din Amsterdam, fondata de Kuyper insusi) in special de Dooyeweerd si Vollenhoven dar si de alti filosofi crestini reformati precum Spier, Stoker, Evan Runner sau Calvin Seerfeld (lista este mult mai lunga!). Ceea ce face abordarea scolii olandeze interesanta este accentul deosebit pe care-l pune pe suveranitatea lui Dumnezeu asupra fiecarei sfere a creatiei (teoria suveranitatii sferelor este preluata de Dooyeweerd de la Kuyper si dezvoltata intr-un mod extraordinar de complex!) Nu exista, conform acestor filosofi crestini, nici un domeniu al vietii umane (deci nici cultura!) in care eul fie autorizat a-si exercita autonomia. Dumnezeu este Suveran absolut asupra fiecarei sfere a existentei umane. Creatorul doreste, sustin ei, ca in fiecare aspect al creatiei Sale (economie, medicina, afaceri, politica, etc.) activitatea umana sa se desfasoare pe coordonate care sa-I aduca toata Slava. Responsabilitatea pentru a transforma creatia inspre Slava lui Dumnezeu revine Bisericii (invizibile) pe care Dooyeweerd, de exemplu, o identifica cu Imparatia lui Dumnezeu. Biserica dobandeste deci un mandat escatologic, ancorat in Creatie, ce nu poate fi indeplinit altfel decat prin implicare sociala si prin transformarea rascumparatoare a unei culturi confiscate vremelnic de puterile trecatoare ale acestei lumi.

  5. Lifesaver zice:

    Ca sa ancorez comentariul meu de titlul postarii fr. Marius as dori sa adaug ca scoala de la Amsterdam se revendica, via Calvin, intr-un anumit sens tot de la Augustin, care modificand dualismul platonic (si detasandu-se astfel pentru totdeauna de orice ramasite maniheiste in teologia sa) introduce o perspectiva holista asupra fiintei umane. Extrapoland se poate ajunge cu usurinta la o discreditare a dualismului ontologic religie-cultura si la o abordare, de asemeni, holista a respectivei antiteze.

  6. daniel zice:

    “Old Testament prophets call your sin to remembrance, while New Testament preachers call your righteousness to remembrance. Old Testament preachers tell you what’s wrong with you, while New Testament preachers tell you what is right with you because of what Jesus has done, in spite of what is wrong with you.”

    • Lifesaver zice:

      Sper ca acest text, debitat de un pastor destul de controversat, adica Joseph Prince, nu este un apel la universalism „pour les connoisseurs”. Nu de alta dar pare-mi-se ca ar cam da suspect de bine cu teologia prosperitatii pe care se straduieste s-o propovaduiasca fara sa primeasca bani pentru asta.

  7. daniel zice:

    am citit pe site la ei la biserica cica intr o zi au strins 22 milioane de dolari
    vreau sa ti spun ca ascult joseph prince de o vreme si nu are deloc o predica a prosperitatii. dar poate pare la prima vedere. daca l asculti vei intalege.

    pana la ora asta nu am intalnit pe cineva care sa predice cu atata pasiune si sa deschida subiecte pe care el le predica.

    “For the believer, God’s throne is not a throne of judgment. It is a throne of grace, a throne of unmerited favor.” (UF, p.298)

  8. Lifesaver zice:

    Intr-adevar trebuie ascultat cu multa atentie ca sa deslusesti teme specifice evangheliei prosperitatii in mesajele lui. Dar daca o faci efortul iti va fi rasplatit!

  9. Bogdan Popovici zice:

    Cred ca aversiunea fata de asa-zisa evanghelie a prosperitatii nu este dreapta. Pana la urma urmei, de ce e gresita evenghelia prosperitatii? Corect, daca ti se spune ca daca nu ai 3 masini si doua case, nu esti un bun crestin, atunci evenghelia prosperitatii e o minciuna, cel putin.
    Dar, in acelasi timp, pot sa iti spun ca daca, desi nu faci excese totusi nu ai suficient incat sa dai si celui lipsit esti un crestin ce are lipsuri in aplicarea Cuvantului la viata sa.
    Rezultatul muncii noastre trebuie sa il hraneasca si pe cel lipsit.
    Hristos s-a facut sarac pentru noi, ca prin saracia lui, noi sa ne imbogatim. Si afirmatia nu este rupta de context. Timp de doua capitole, Pavel vorbeste numai despre bani, darnicie etc.
    Daca intelegem prosperitatea egoist, in sensul ca domnul a fost sarac pentru ca eu sa fiu bogat, e gresit. Dar daca vad in prosperitate posibilitatea de a darui celuilalt si de a participa la propasirea evengheliei, atunci da, acest mod de a intelege ce a facut Hristos pentru mine e unul corect, biblic

  10. Emi Zarnescu zice:

    Am si eu o intrebare.. cum se poate citi o cultura? Care ar fi principiile unui asemenea demers? Imi puteti recomanda ceva materiale? In unul dintre articolele amintite apare si chestiunea asta si ma intereseaza. Ca roman intre romani nu iti pui problema asta decat poate cand vorbim de generatia tanara, insa cand ajungi in alta cultura, iti dai seama ca te lovesti de niste ziduri atunci cand vrei sa transmiti mesajul evangheliei. O spun din propria experienta.

    • Marius David zice:

      ufff, s-a scris enorm. Mă tem că nu am timă să încropesc o bigbliografie legată de acest subiect,
      voi căuta programa analitică a unui coleg pe Teologia Culturii, era un curs facultativ la noi la univrsitate. Poate găsim ceva acolo.

    • Cipri Moldovan zice:

      Un inceput ar putea fi „Dumnezeu si cultura”. E o culegere de eseuri editata de D. A. Carson si John Woodbridge. In Romania a aparut la editura Cartea Crestina, Oradea, 2006.
      In special primul eseu se ocupa cu descifrarea unei culturi, cu studiu de caz pe cultura contemporana

  11. lica zice:

    pune te rog si in limba romana articolul cu augustin

  12. Liviu zice:

    Un alt studiu de caz ar putea fi N Steinhardt: ”Convertirea culturii la Nicolae Steinhardt – cale de misiune crestina într-o lume secularizata”

    http://www.scribd.com/41304444-nicolae-steinhardt/d/48479807

  13. Pingback: Tradiţia iudeo-creştină versus ateism, răspunsul pentru nebun, Augustin – teologia şi cultura « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.