De ce Facebook şi Biserica ne întristează deopotrivă?

Autorul articolului de AICI găseşte o paralelă foarte interesantă între ce face şi ce conţine Facebook (ne arată momentele fericite, urcuşurile, mai puţin coborîşurile şi căderile). La fel se întîmplă în bisericile noastre mai nou. Enunţăm o escatologie deja realizată, o celebrare înainte de vreme. Păcatul şi căderea sînt uitate, iar Domnul este dator să ne ţină fericiţi şi zîmbitori, doldora de evenimente fericite precum pe Facebook.

By showcasing the most witty, joyful, bullet-pointed versions of people’s lives, and inviting constant comparisons in which we tend to see ourselves as the losers, Facebook appears to exploit an Achilles’ heel of human nature,” Copeland writes. “And women-an especially unhappy bunch of late-may be especially vulnerable to keeping up with what they imagine is the happiness of the Joneses.”

Our worship songs are typically celebrative, in both lyrical content and musical expression. In the last generation, a mournful song about crucifixion was pepped up with a jingly-sounding chorus, “It was there by faith I received my sight, and now I am happy all the day!”

….

Nobody is as happy as he seems on Facebook. And no one is as “spiritual” as he seems in what we deem as “spiritual” enough for Christian worship. Maybe what we need in our churches is more tears, more failure, more confession of sin, more prayers of desperation that are too deep for words.

Mulţumesc lui E.G. pentru semnalare.

Citiţi AICI restul articolului.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Dezbatere, In-text-esant. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la De ce Facebook şi Biserica ne întristează deopotrivă?

  1. valeria zice:

    ar trebui sa se scrie o postare cu titlul : ” de ce ne intristeaza bloggerii ? ” … pen’ca-si dau cu parerea despre tot 🙂

    • daniel zice:

      valeria,
      frumos zis:)

      nu stiu de ce noi pocaitii, cum apare ceva nou repede zicem nu este bun , este de la diavolul,
      aduceti va aminte cand a aparut televizorul sau internetul, celularele …. etc….
      biserica sare si zice ca este de la diavolul .

      nu nu cred ca facebookul este o prostie , nu cred ca tv este o prostie. ….
      cred ca banii nu sunt pacat si un lucru rau , dar cred ca dragostea de banii este rea. la fel poti sa aplici toate lucrurile.

      • Sanyi zice:

        Ai dreptate, nici dracul nu este rau dar sa nu ai de a face cu el.
        Cam asa este internetul, televizorul, celularul, facebookul, bautura, tigarile si multe alte lucruri care ne provoaca mult rau, atat pe plan spiritual cat si pe plan fizic.
        Fac doar un mic rezumat.
        Internetul este bun atunci cand il folosim in interes de serviciu, sa trimitem o scrisoare sau vrem sa cautam ceva anume, insa pentru copii nostri este un pericol cat se poate de mare si nu numai pentru copii ci si pentru noi adultii. Este o sabie cu doua taisuri, pe care nu o manevrezi cu foarte mare atentie internetul te poate ucide.
        TV, ce bun gasesti in programele de la TV? Chir la amiaza mare vezi reclame cu femei goale, nu mai spun de filme si seriale TV, pornografie si dezmat, divort si infidelitate la or ce pas.
        La ce bun e facebookul? Da, are un rol foarte important, comunicare intre sutele de prieteni, multi dintre ei nici nu le sti daca sunt barbati sau femei, prin intermediul facebookului poti sa-ti gasesti perechea din celalalt colt a-l lumii.
        Ne mai intrebam ca de ce copii nostrii nu prea dau pe la biserica, de ce se imbraca asa cum se imbraca atunci cand se duc in „Casa Domnului”, ne mai intrebam ca de ce nu sunt spirituali? Sunt multe motive pentru care pocainta a ajuns acolo unde este astazi.

      • mihu zice:

        „nu stiu de ce noi pocaitii, cum apare ceva nou repede zicem nu este bun , este de la diavolul”
        Scuza-ma, Daniel, dar domnul Marius Cruceru n-a zis nimic ca Facebookul este de la diavolul! Tu asa ai citit?

        Stii in ce pericol vad eu pe cei ce chiar gandesc asa: „nu cred ca facebookul este o prostie , nu cred ca tv este o prostie. ….cred ca banii nu sunt pacat si un lucru rau”? (iti zic ca poate chiar vad bine) Exista riscul sa mergem pe varianta „cat de departe pot sa merg fara sa pacatuiesc?”.

        • Marius David zice:

          Păi să fi văzut cum s-au anunţat tinerii ca să vină sîmbătă la Aleşd. A fost sala plină.S-.au anunţat cu FAcebook-ul. Iată că poate fi găsită o utilitate duhovnicească şi acestui instrument.

    • ACIDUZZU zice:

      Lipsa de comunicare… de aceea sunt tristi si ne intristeaza….

    • Marius David zice:

      cine-i blogăr pe acilea?Eu nu mă sîmţăsc!
      Eu sînt cu totul altceva decît blogăr, la fel şi domnul care a scris originalemte articolul.
      este altceva şi se ocupă cu ce ştie.
      Scriem şi noi aşa ca să gîndim cu voce tare.

  2. Lifesaver zice:

    Ce ma intristeaza in legatura cu site-urile de socializare, blogurile sau feisbucul este ca ofera posibilitatea, printre altele, a calomnierii nepedepsibile. Reputatii sunt distruse, adesea sub masca anonimatului, si in plus distrug comunicarea barbateasca „feistufeis”. Nu neg ca ar trebui sa fim „conectati” si noi, pocaitii, dar numai in masura in care suntem capabili sa stapanim „conexiunile”. Altfel pocainta noastra nici macar virtuala nu va mai fi!

    • ACIDUZZU zice:

      @Lifesaver:
      „Nu neg ca ar trebui sa fim “conectati” si noi, pocaitii, dar numai in masura in care suntem capabili sa stapanim “conexiunile”. Altfel pocainta noastra nici macar virtuala nu va mai fi!”

      Aceasta afirmatie, fie ca recunoastem sau nu este dureros de adevarata !
      Ea ma face sa ma gandesc la povestioara lui Tolstoi: „Cocorii si cocostarcul”, adica…”cu cocorii te-am prins, tot cu cocorii te voi pedepsi !”

      Cat despre pocainta virtuala, ea exista doar ca o autoamagire constienta asociata cu sentimentul de culpabilitate daca, asa cum ai spus, nu stapanim conexiunile si mai ales apetitul vulcanic si neinfranat al golirii buzunarelor de pietre…
      Atunci, blogul se transforma pe nesimtite intr-un maidan, intr-o agora a lapidarii, oricum s-ar executa aceasta ! Sub privegherea din umbra sau cu acceptiunea tacita a amfitrionului…

  3. Lifesaver zice:

    Gand la gand…

  4. radusamuel zice:

    „Find a need and fill it!” e sloganul prin care Mark Zuckerberg isi justifica succesul sau cu Facebook. Cu toate astea chiar aveam nevoie? Adica nu neg utilitatea programului, dar una e sa-ti fie util si alta sa ai nevoie. Si nici n-ar fi asa de grav daca nu am cauta cu tot dinadinsul sa ne alimentam dependenta de a fi altcineva decat suntem de fapt (sau poate chiar aceia murdari de acolo suntem). Am auzit recent si la noi in biserica o predica despre Facebook. Desi biblic vorbind nu e greu sa vezi inutilitatea teoretica a unei astfel de predici pentru un auditoriu ce depaseste varsta de 12-14 ani, inteleg totusi ca in ea s-au regasit 80% dintre tineri. Asta sa ne fie nivelul? „Isn’t there another need that we don’t care to fill?” Asta de la nivel personal pana la cei ce ne predica. Dar nu ne pasa. Ma gandeam ca poate infiintam pe viitor un „Facebook Baptist Church”, pentru ca oricum ne „intalnim” mai des acolo decat la biserica, si citim mai degraba sute de „comenturi” decat o pagina de Biblie…

    „…dar nimic sa nu puna stapanire pe tine….”

    Binecuvantari vesnice,
    radusamuel

  5. Pingback: “Ce caută un popă pe facebook?” | Marius Cruceru

  6. Pingback: Ce caută un popă pe facebook | BISERICA PRO

  7. Ioan Alexandru G zice:

    Am ratat acest articol in 2011. Ma bucur ca l-am parcurs acum, cu tot cu comentarii.
    Am observat si eu aceasta tendinta de a lipi eticheta de „blogari” unor oameni care au profesii, meserii, vocatii sau chiar slujbe in biserica locala.
    Un pastor tanar al unei biserici anunta la tineret” Ne bucuram ca in mijlocul nostru se afla si fratele blogger” Fals frate pastor!
    Invatati dragi pastori ca oamenii care va sunt membrii in biserici si frati nu sunt bloggeri, Ci sunt cu totul altceva- sunt poate profesori,ingineri,…tati, soti, Insa nu ii mai definiti prin bloggeri.
    Stiu de ce apeleaza la aceasta formula ..pentru ca prea adesea se simt acuzati,amenintati de postarile unora. Ce sa-i faci? E greu sa fi persoana publica unde marturia ta este vizibila tuturor.

    A doua problema semnalata de mine cu Biserica si facebookul este urmatoarea.
    Va intreb pe d-voastra fr. Marius.
    Daca eu as fi enoriasul unui tanar pastor care vad ca pe parcursul unei saptamani sta majoritatea timpului sau pe retelele de socializare,..ce impact,ce influenta si marturie eficienta poate avea asupra lucrarii si slujirii sale? Implicit asupra mea?

    Sa oferim si un exemplu concret:
    Pai la 8 dimineata ii place nu stiu ce eveniment can-can, pe la 9 da like la un prieten de-al sau, apoi la 10 continua cu nu stiu ce reteta de slăbit, pe la 11 cu recomandarea unui youtube, apoi la 12 este actualizat cu informatiile de la stiri de la o televiziune, si apoi lista poate continua.

    Pro, contra? Pe ce baricadă vă situati?
    In slujba Lui
    un -neblogger.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.