Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
excelent, multumim
Multumim, sunt f. bune astfel de „linkomandari”!…
Creştini sub influenţa unui spirit străin ? nu cred.
Eventual , creştini decăzuţi , iar în această condiţie putîndu-se afla sub influenţa oricărui alt spirit străin.
Ca să fii condus de altcineva , trebuie , mai întîi , să fii ieşit de sub autoritatea Cuiva.
Ceea ce , însă , e foarte interesant de analizat constă tocmai în modurile (sau posibilităţile) şi cauzele care stau la baza acestora , prin care poţi ieşi de sub autoritatea Lui Dumnezeu.
Există , oare , unele cauze vinovate , iar altele mai puţin vinovate ?
De exemplu , care e vina naivului ce pică în rătăcire ?!
Există cădere sau rătăcire creştină din culpă ? ( asta presupune lipsa intenţiei ).
Ne mulţumeşte răspunsul : „vă rătăciţi pentru că nu cunoaşteţi Scripturile” ?
Dar liderul spiritual , cunoscător de Scripturi , poate cădea din culpă ?
Sau rătăcirea liderului (învăţătorului) creştin presupune , în mod neapărat , ca formă de vinovăţie , INTENŢIA , fie ea şi sub forma indirectă sau depăşită ? Adică , o declinare intenţionată a Învăţăturii Lui Dumnezeu urmată de acţiuni corelative cu acelaşi rang de declinare ?
– intenţia directă – înseamnă că prevezi un anumit rezultat al faptelor tale , cunoşti clar ceea ce faci şi urmăreşti producerea acelui rezultat ;
– intenţia indirectă ( sau eventuală) – presupune că persoana prevede rezultatul periculos al faptei sale , şi deşi nu-l urmăreşte , acceptă posibilitatea producerii lui;
– intenţia depăşită ( sau praeterintenţia ) – care există atunci cînd fapta săvîrşită cu intenţie de o persoană a produs ŞI UN ALT REZULTAT pe care aceasta fie că nu l-a prevăzut , deşi trebuia şi putea să-l prevadă , fie l-a prevăzut însă a socotit fără temei că el nu se va produce.
Oare , atunci cînd începi o acţiune de ZĂNGĂNIRE A NUMELUI LUI DUMNEZEU , în circumstanţe specializate , create tocmai pentru promovarea unui nou tip inventat de „întoarcere la Dumnezeu” , însă nu prin argumentul meritului Lui Cristos pentru ce a făcut El pe cruce , ci prin situaţia specială şi „merituoasă” a unor meseriaşi „de a produce anumite vindecări” , deci , oare această acţiune nu se produce în modul cel mai LUCID de către promotorii ei ?
Cine a mai văzut vindecări pe bandă rulantă , la comanda omului , în serie , prin intimidarea sufletelor slabe fie cu cîte-o umbră , fie cu zgomotul produs de diverse borboloseli ?
Acest tip de chemare şi „convertire la Dumnezeu” ( „veniţi la Domnul , că automatic veţi fi vindecaţi” ) , oare nu este un fel de parandărăt al omului care-L plăteşte astfel pe Dumnezeu , cu preţul convertirii sale , pentru respectiva vindecare ? Adică , omul vine la Dumnezeu , plătindu-I astfel Lui Dumnezeu cu preţul convertirii sale ( preţul = convertirea).
Bine , dar unii vor spune că există situaţii cînd un om se poate întoarce la Dumnezeu tocmai datorită unui fapt miraculos care se întîmplă în viaţa sa.
Da , însă MIRACOLUL acela personal reprezintă tocmai MIJLOCUL PE CARE L-A ALES DUMNEZEU DE A ACŢIONA în viaţa unui om , şi nicidecum nu rezidă în comanda omului şi nici în vreun trend sau fashion spiritual adus la modă de vreun aşa-zis nonconformist.
Modelul vindecărilor Lui Dumnezeu nu se aseamănă şi nu se asociază deloc cu MODA vindecărilor unor „manechinuiţi” scoşi pe podiumurile lumii de vreun designer (dizainăr) spiritual meseriaş , care , defapt , vrea să-şi etaleze garderoba sa spirituală !
Acestea sunt „vindecări” care nu-L lasă pe Dumnezeu să vindece. E o însuşire , prin fraudă , a imaginii de vindecători. Numele Lui Dumnezeu devine numai zornăiala locului cu pricina.
Iată că hipnoza bate intelectul slab , iar „vorbirea în limbi” împăienjeneşte inteligenţa spirituală a unor creştini !
Explicaţia despre Duhul Sfînt nu e greu de înţeles , însă trebuie să vrei , să accepţi înţelegerea ei simplă.
Semnul vorbirii în limbi nu a fost pentru credincioşi , ci pentru necredincioşii poporului iudeu , care trebuiau SĂ ÎNŢELEAGĂ în acea vreme că darul Duhului Sfînt S-a vărsat ŞI PESTE NEAMURI. De aceea , în Fapte 10:47 , Petru a zis : „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia , care au primit Duhul Sfînt ca şi noi?”.
Altfel , devine scop în sine , motiv de mîndrie spirituală , dar şi de chinuire a pretendenţilor ce nu pot ajunge la „vorbirea în limbi”.
Aşa se ajunge la „re”adormirea „treziţilor” adormiţi demult.
@ Gabriel „Altfel , devine scop în sine , motiv de mîndrie spirituală dar şi de chinuire a pretendenţilor ce nu pot ajunge la “vorbirea în limbi”.
partial adevarat. daca e sa mergem pana la capat cu firul acestei logici, faptul ca nu avem toti aceeasi masura de umplere cu Duhul ar putea fi ori un motiv de mandrie ori unul de frustrare.
cei ce doresc sa vorbeasca cu orice pret in limbi si nu pot, iata o dilema de care nu se pot debarasa unii!
„De exemplu , care e vina naivului ce pică în rătăcire ?!”
este simplu! o casa curata din care lipseste insa plinatatea Duhului.
„Duhul necurat, cand a iesit dintr-un om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, si n-o gaseste.
44. Atunci zice: „Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit. Si, cand vine in ea, o gaseste goala, maturata si impodobita.
45. Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el: intra in casa, locuiesc acolo, si starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai.”- Matei 12
ce mi`a sarit chiar acum in ochi este cuvantul „impodobita” oare ce`o fi insemnand?
Nu inteleg de ce trebuie sa se eticheteze credinta dupa numele cultului. De ce baptisti, sau oricare cult, trebuie sa creada dupa o regula ca sa se poata numi baptist, penticostal, carismatic ….. csnsmd. Daca fiecare cult are o lege nuantata biblic, sustinuta sus si tare „asta e cea buna”, prefer sa cu apartin niciunui cult. Nu sunt nici baptista nici penticostala nici carismatica ci eu sunt COPILUL LUI DUMNEZEU.
Nu sunt deacord nici cu faptul ca penticostali sunt carismatici.
Daca credem ca putem sa punem numai oameni „cu adevarat implinitori ai Cuvantului”, sub numele unui cult, ne inselam. Unde este grau va fi intotdeuna si neghina si Domnul Isus ne invata ca nu este bine sa smulgem neghina ci sa o lasam pana la sfarsit. Graul nu va fi contaminat, poate putin pipernicit, dar se va tine seama de conditiile in care a crescut.
Si alte pareri:
Gabriel,
foarte bine ai explicat , pentru multi va fi o binecuvintare.
Domnul sa te umple cu bucurii ceresti!
excepțional!
am savurat, într-un foc, vreo 3 articole pe tramvai
mai am!
să mai treacă ceva timp și dați-le și pe celelalte
mai are rost? Numai ne otrăvim degeaba.
Frate Marius, sa nu mai puneti si alte „Linkomandări” pane le termin si eu pe astea, va rog
@ Elisa
Elisa , îţi mulţumesc frumos pentru binecuvîntarea minunată şi copleşitoare pe care mi-ai trimis-o ! Mîine vreau să-ţi scriu ceva despre importanţa , semnificaţia , conţinutul şi efectul practic-real al unei bine-cuvîntări.
Datorită caracterului ei miraculos ( fiindcă e din Dumnezeire , dar şi secondată de Însuşi Dumnezeu) îţi trimit şi eu din inimă următoarea bine-cuvîntare : Dumnezeul mîntuirii să-ţi păzească sufletul de orice cădere , să te înconjoare cu prietenia , dragostea şi îndurarea Lui , să-ţi fixeze în minte , imuabil , gîndul că El este pentru totdeauna nădejdea ta , iar secretul fericirii din Iacov 1:25 să fie o stare permanentă a vieţii tale !
Cu mult drag !
@ Elisa
Ţi-am promis ieri că azi îţi voi scrie ceva despre binecuvîntare. Îmi cer scuze că azi nu am avut dinamica spirituală necesară scrierii , dar , cu siguranţă , mîine îmi voi împlini promisiunea !
Confirmă-mi , te rog , că eşti pe recepţie !