Believe it or not, dar chestia de a mai sus am auzit-o cu urechiuşele astea două. Ce a urmat m-a făcut să îmi pun mînuşiţele la urechiuşe pentru că am auzit o trupiţă de rocăitori care încercau să ne facă să ne închinăm lui Dumnezeu în sunetul unor instrumente Gibson (a propos, chiar nu există un număr de telefon de urgenţă ca ăcela pentru protecţia copilului, să sunăm şi să spunem: veniţi repede, chitară abuzată!!!) chinuite, abuzate, stîltice. Unul tobăreţ bătea în pieile de vită de se răsuceau în vîlcele oasele sărmanilor viţei care fuseseră sacrificaţi pentru mici şi piele de tobă.
Trupele de rock creştine! Spuneţi-mi şi mie dacă nu ne merităm asta (nu agreez limbajul autorului şi se pare că stă prost şi cu informarea pe alocuri) dar..:
Dacă vă jucaţi cu radioul în timp ce așteptaţi la semafor și daţi pe 94,2 FM, unde locuiește postul Vocea Evangheliei, sigur vă veţi închina. Cîteodată, ai ocazia să prinzi cîte-o rockăreală cu Dumnezeu de ți se face părul măciucă. Riff-urile ca riff-urile, dar versurile sînt date dracului:
„Eu sînt al Tău, Tu ești al meu /
Tu ești Dumnezeul meu /
Nimic nu ne va despărţi /
Eu mereu te voi iubi“.
Se cam răsucește cenușa lui Freddie Mercury-n cutie. Mai ales de dimineață, pe stomacul gol, dacă prinzi vreo două d-astea, ai ziua binecuvîntată. Așa că ne‑am gîndit să aflăm ce e cu trupele de rock dumnezeiesc.
Citeşte mai departe (cu tristeţe şi frustrare) AICI.
Mi-e milă de fraţii Decean, pe care i-am cunoscut personal, dar, ascultîndu-le ultimele manisfestări şi producţii, nu pot să nu dau parţial dreptate acidului comentator. Despre Vitamina Cî am mai scris.
Ce-i de făcut? Pînă ne gîndim să rocăim în linişte.
Revin cu întrebarea pe care am pus-o de mai multe ori şi în dreptul filozofiei, muzicii… Există o filozofie creştină sau creştinii fac filozofie (bine sau rău), există muzică creştină sau creştini care cîntă (bine sau prost)?
Marius Cruceru 
RVE ar trebui sa dea dovada de mai mult profesionalism in selectarea pieselor emise pe post. Trupe vor fi cat va fi lumea, pise proaste la fel, dar un post de radio trebuie sa isi asume sarcina de a educa audienta in spiritul bunului gust si al calitatii… Totodata, liderii bisericii ar trebui sa aiba niste filtre care sa impiedice promovarea in Biserica, si pe aceasta „filiera” inspre exterior, a unor astfel de elemente. Nu vorbesc despre genul muzical sau despre calitatea muzicala a pieselor, cat despre calitatea versurilor, a mesajului… Ce anume transmit oamenii astia ca lideri de inchinare cata vreme ei fac dovada unui analfabetism biblic?
draga Ionut, a fost o problema, dar de domeniul trecutului, cu selecţia muzicală la RVE. Tocmai din această pricină cred că domnul respectiv este prost informat. Probabil a ascultat alt post. Mă îndoi că trupa Decenilor este la RVE, fie această staţie şi în Bucureşti.
Nu este 92,1 frecventa lui RVE?
Numai în ORadea, în fiecare oraş are altă frecvenţă.
Asa se intampla cand ne indepartam de invataturile parintilor si explicit invatatura Bibliei. Nici cea mai literala interpretare a Psalmului 150 nu poate da rocaiturile sau manelele ce se canta astazi in asa zisele Biserici Evanghelice. Unde sunt vechii psalmi pe care ii cantau protestanti, unde sunt frumoasele imnuri care inflacarau vietile sfitilor de odinioara. Daca n-am indepartat de inchinarea biblica toate acestea nu isi mai gasesc locul, pentru ca ori te inchini dupa biblie ori incerci sa te inchini dupa trendul lumi.
Vai, vai! :)))) Presimt ca vor urma uragane de comentarii la postarea asta. Suna bine „rocaiala”.
eu prezic (hm?) ca nu se va inflacara nimic la acest articol! 🙂
Da, şi eu prea-simt comentarii pentru că, din păcate, unii nu citesc cu atenţie şi îşi proiectează propriile confuzii (concluzii?): deci Marius Cruceru este anti-rock, clar, gata!….
Am vorbit nu de un stil, ci de CALITATEA muzicii, dar mai ales a VERSURILOR… asta mi se pare că a criticat şi kamikazul, nu? vouă cum vi se pare? Sau am citit eu cumva un alt articol?
Vorbirea şi comentariul degeaba se naşte din infracţiune hermenutică.
Iată şi dovezile.
Daca tot se face reforma justitiei se poate introduce si pedeapsa pentru „port ilegal de instrument muzical in public”. Cred ca nimeni nu e deranjat daca cineva, in camaruta lui, inainte sau dupa rugaciune se apuca sa-L laude pe Dumnezeu in felul lui, asa cum stie si poate. Asta e problema lui. Devine problema noastra doar atunci cind vine in fata cuiva care ar trebui sa decida daca e cazul sa auda si altii sau daca productia sonora propusa zideste pe cineva (in afara de rude si prieteni). Dar cine sa decida? Care sunt criteriile? Cum se poate ocoli un anume tip de nepotism din ce in ce mai prezent in unele adunari? Cum sa nu ranesti, jignesti, poticnesti etc, etc, (glandele acestea sunt foarte productive in multe medii crestine) pe cei care, din cele mai felurite motive, doresc sa apara si sa se produca in fata comunitatii. De aici pina la RVE, sau alte posturi cu aceasi tematica nu mai este decit un pas. Mi-am exprimat nedumerirea de nenumarate ori, in cele mai diverse ocazii, de fata cu personalitati dintre cele mai diverse, cultivate muzical, sau puse sus, chiar foarte sus, in felurite dregatorii, referitor la felul in care suna o mare parte din ceea ce se poate asculta la posturile evanghelice in materie de muzica. Cu siguranta ca Radio Trinitas duce o politica muzicala mult mai inteleapta si care, in timp va avea un rezultat mult mai apropiat de cel scontat de radiourile evanghelice. Dar aceasta e o alta discutie.
Dorin ar trebui sa te duci la Biblie si sigur vei gasi raspuns la intrwebarile tale, daca esti sincer, bineinteles.
Oamenii din Biblie de unde si-au luat muzica?
Pentru ce este muzica, pentru a te venera pe tine sau pe Dumnezeu? Sa nu-mi spui ca te inspira pentru ca eu iti voi spune ca daca lauda nu este indreptata ca o jertfa fara cusur spre Dumnezeu si apoi sa te miste pe tine, este egal cu zero, acolo nu-i Dumnezeu!!!
Poti imprumuta muzica sau versurile de la un popor pagan pentru a lauda pe Dumnezeul cel vesnic? Oamenii biblici au fost inspirati de Dumnezeu atunci cand au scris o cantare, d’aie dainuie pana azi. Rockul si crestin nu se leaga de fel.
1.Chiar sunt curios de unde si-au luat oamenii din Biblie muzica !!!
2.Nici chiar in Biblie nu se cinta doar pentru Dumnezeu A se vedea „discoteca” in care s-a intors Moise cu Tablele legii, sau ambianta sonora in care s-a petrecut arhicomentata scena a Dansului Salomeei, ori alte si alte exemple in care muzica este descrisa ca parte a altor activitati decit cele sacre si „corecte” d,p,d,v,Biblic. Asa ca nu pricep ce deranjeaza la aremarca faptul ca in suparator de mare parte a apartitiilor solistice din momentul cultural care precede vestirea Cuvintului in multe din adunarile evanghelice au loc niste „promovari” a unor productii si implicit personaje care in loc sa zideasca produc exact efectul invers, in pofida stradaniei celor de la butoane, a croitoresei care a creat vestimentatia sau a celor care au pus la dispozitie negativul si inca a multor altor vinovati (fara ghilimele).
Da Psalmii lui David si ai fiilor lui Core? Psalmii lui Moise? De unde au fost inspirati?
Cand ai spus discoteca nu ai exagerat, exact asa e si acum; muzica de discoteca si suzica sacra, inchinata Domnului. Mai greu e cu deosebirea lor. 🙂
Insist sa ma intreb si sa intreb pe oricine ar putea sa ma lumineze CUM SUNA MUZICA Psalmilor, al oricarui psalm dintre cei 150 ? Biblia si sursele adiacente au pastrat doar TEXTUL acestora.
Cit priveste deosebirea dintre urletele celor care cinta in discoteci si ale unor asazisi inchinatori diferenta e in majoritatea cazurilor data de textele pe care le emit (de la un anumit wataj in sus). Unii dinstre ascultatori reusesc sa auda sau mai bine spus sa inteleaga cuvintul Jesus, altii nici atit, Rationamentul unora care aud astfel de manifestari e simplu „daca se cinta in adunari o fi muzica de inchinare. Probabil ca eu nu pricep!” Am mai postat pe undeva afirmatia altora mai priceputi care sustineau ca muzica nu are conotatie religioasa sau laica decit in masura in care este alaturata unui text si unui comportament. Hai sa anlizam aceasta afirmatie.
draga Dorin, eram in mare necaz daca ni se pastrau partiturile… mare de tot.
Da, există o şcoală de gîndire între teoreticienii creştini care pretinde că muzica este neutră, numai versurile dau culoarea şi puterea religioasă
Probabil ca un evreu autentic ar putea raspunde la aceasta intrebare. Fratele Wurmbrand zicea intr-o predica ceva de genul ….
Cu textul si comportamentul care ar da o conotatie religioasa sau laica, ma abtin …. sunt prea „mica” sa pot analiza o asa afirmatie.
dar noi nu cantam in biserica absolut nici o cantare in ebraica pe muzica evreiasca….asta si pentru ca nu se stie sigur cum se canta la templu.
Wesley, in timpul trezirii spirituale din regatul britanic, a luat melodiile de crasma si a pus mesaj evanghelic in ele pentru ca oamenii fara carte sa le poata canta mult mai usor. cu asta ce facem?
Am eu nişte idei, Ciprian…. Şi aşa se pare că îi arestează pe Guţă şi pe Minune, dacă mă strîng puţin de nas şi mă ridic pe vîrfuri imit perfect vocelele lor, boierule…. am şi versurile.
draga Naomi, Dorin ştie despre ce vorbeşte, crede-mă pe cuvînt.
Nu-i cazul în cazul lui să îi ţinem predicuţe despre ce spui.
Asta este tare: port ilegal de instrument muzical în public. De reţinut! 🙂
Pedeapsa: domiciliu obligatoriu pentru cîntat: duşul!
Decat sa ne rocaim mai bine ne pocaim!!!
n-am auzit inca vreo marturisire cum ca cineva s-ar fi intors la Dumnezeu cu sinceritate in urma vreunui concert de rock „crestin”; dar stiu si de ce nu se intampla asta: pentru ca nu prea exista cuvinte in melodiile alea si chiar daca exista, ele nu pot fi auzite de instrumentatia pornita la decibeli exagerati . Hai sa fim seriosi….cine poate fi cercetat sincer pe fondul unei astfel de muzici ???? …si cand spun SINCER,nu ma refer la o stare sentimentala de moment care este precum focul de paie …nu,nu; ma refer la o hotarare sfanta si serioasa pe care o poti avea doar constientizat fiind de Duhul lui Hristos.
ce facem cu cei care a facut acel gest de paie pe cand se cantau imnuri sau cand se cantau cantari corale? adica, cum se poate ca si la imnuri sa existe mantuiri false?
cu siguranţă, dar cînd se smiorcăiau nasurile pe la romanţele maneloase de prin anii 80?
Faptul că cineva umple o batistă de lacrimi şi alte materiale scurgătoare în timpul unei cîntări cu 23 de strofe, nu înseamnă că s-a mîntuit numai pentru că şi-a scurs glandele lacrimale şi s-a emoţionat nevoie mare.
La fel cum au plîns unii la PAtimile lu Melu Agibsonului. Lacrimi, baptiste unse şi cam atît.
Slavă Domnului că n-a aşezat mîntuirea în vecinătatea locului unde se strecoară stilurile muzicale.
eZact!
ba, eu am auzit şi nu despre stilurile muzicale este vorba aici.
@Estela…uite aici un link cu o piesa care pe mine ma misca duhovniceste zic, de fiecare data cind o aud. Are tot ce i trebe, versuri si muzica. Chiar daca nu impartasim genul, cei de la Kamikaze nu ar avea ce spune de data asta. Scuze pentru lungimea postului:
We’re content to pitch our tent
When the glory’s evident
Seldom do we know the glory came and went
Moving can seem dangerous
In this stranger’s pilgrimage
Knowing that you can’t stand still, you cross the bridge
(Chorus)
There’s a higher place to go, beyond belief, beyond belief
Where we reach the next plateau, beyond belief, beyond belief
And from faith to faith we grow
Towards the center of the flow
Where He beckons us to go, beyond belief, beyond belief
Leap of faith without a net
Makes us want to hedge our bet
Waters never part until our feet get wet
There’s a deeper place to go
Where the road seems hard to hoe
He who has begun this work won’t let it go
And it takes so long to see the change
But we look around and it seems so strange
We have come so far but the journey’s long
And we once were weak but now we’re strong
Si mesajul clipului este excelent.
Mulţumesc că ai postat acest videoclip.
Titlul articolului se inspiră, bănuiesc, tot dintr-o piesă a celor de la Petra. Iată versurile:
Ps. 18
Moving through the shadows of uncertainty
Clinging to the words You said
Through my loneliness and fear
I long to feel you near
But I hear another voice inside my head
But then the darkness is broken into
By inescapable light from You
I’m never standing alone
You Are my Rock
My Fortress, my Shield
You Are my Rock
Let Your Strength be revealed
My Rock, my Comfort, my Peace
My Salvation, my Refuge, my God
You Are my Rock
Through the desperate night
My soul cries out to You
Longing just to hear Your Voice
In the quiet solitude
I sense your magnitude
And feel the Strength
That makes my heart rejoice
You Are the Anchor securing me
I’ll never drift on the shifting sea
You Are the Eye of the storm
Through all loneliness
This world could ever bring
I’ll take my refuge
In the Shadow of Your Wing
Poate puţini ştiu că grupul Petra s-a reunit în acest an în formula „clasică” ce de dinainte de 1986. Mai multe detalii aici: http://www.classicpetra.com/
da, ştiu cîntecul, aşa cum spuneam, am crescut cu Petra.
nu laei făceam referire ci la „nişte închipuiţi” care se credeau rocăitoare autentice, şi aici nu fac deloc dezacord.
Putinstiutorule, ce vremuri, cu Petra (din pacate casete piratate la vremea aia) am crescut… 🙂
stateam cu baietii si analizam pe rind ce fac pe fiecare sectie, ritm, bass etc.
acum mi-am mai schimbat gusturile…
@Marius…nici nu ma asteptat sa nu-ti fi schimbat gusturile de la Petra! 🙂
Am petrecut anul trecut 3 zile in preajma lui John Schlitt cind a venit la Cluj. Fain OM! Si apropos de calitate, dupa concertul unplugged al lui John in sala de mese a unui hotel de linga Cluj, a venit sefa de sala la John si l-a felicitat spunindu-i ca in viata ei nu a auzit o asa voce.
da, oamenii de calitate, cei pricepuți în lucrul lor sînt și oameni smeriți. Ce urît arată un om talentat, dar îngîmfat.
daca nu ai auzit, inseamna ca esti prost informata (scuza-mi expresia).
cine poate fi cercetat? cel ce o asculta.
Desigur, din nou ingustimea iese la ”lumina”. Noi romanii, numai noi avem muzica de inchinare si numa’ noi stim sa ne incinam. Fratilor, terminati cu snobisme de astea. Acasa ascultati probabil MTV (un mizerabil de post) dar in biserica e buna doar ”mandolina”.
Faptul ca apreciezi un anumit gen muzical este pentru ca ai crescut in o anumita cultura (subcultura) bisericeasca sau de alte feluri.
Sunt plecat pentru cativa ani in Africa, va invit sa veniti aici si sa vedeti bucuria astiora cand se inchina, cu daravane, tobe facute din bidoane de apa…. Probabil in viziunea dumneavoastra sunt toti pierduti ”saracii”. Ritmurile sunt mai apropiate de muzica asa numita ”rock crestin”, deci sigur sunt pierduti.
Frate Marius sunt socat ca ramanem tot la acelasi nivel de discutii de ani de zile…
Si de ce trebuie sa adoptam si noi acest gen de muzica, numai pentru ca ei se bucura?
Nu trebuie adoptat, draga. Cine-o zis sa-l adopti? Dar nici sa spui despre ei ca nu se inchina corect, ca Dumnezeu nu primeste inchinarea lor, ca nu-i place genul de muzica, etc.
Dle Cristi, ma bucur s-aud cum se bucura si inchina crestinii in Africa. Multumesc c-ati impartasit.
Saptamana trecuta mi-a zis cineva ca in China, in anumite biserici, oamenii canta doar mimand din buze, ca sa nu fie auziti, din cauza prigoanei. Si noi aici c-avem libertatea sa ne inchinam si in strada, tot comentam ca ala nu canta bine, ca n-are voce, ca n-are ce cauta in fata in sa cante, ca stilul muzical nu place Domnului, etc., in loc sa multumim Domnului ca ne putem exprima liber credinta.
eLioR, spune-mi, te rog… atunci de ce s-au apucat misionarii să-i imbrace pe afrianii pe care i-au găsit încotoşmănaţi cu ditamai frunza în faţa locului în care dînşii ţineau laptopurile… şi doar atît.
De ce nu i-au lăsat aşa?
De ce, dragă, i-au învăţat să se spele pe dinţi şi să bea apă filtrată?
Păi nu le-au violentat cultura butoiului mamicii lor?
Ce-aţi citit, dragii mei despre misiune şi misiologie transculturală, metaculturală, diaculturală şi difereneţele dintre acestea?
Ei, asta-mi place mie enorm la români. Nu oina este sportul nostru naţional, ci aflarea în treabă, vorba lui Petre Ţuţea. Na, c-am devenit şi eu ţuţer.
Încă ceva, eLioR, nu era vorba despre stil. Repet: NU-I VORBA DESPRE STIL În postarea mea, este vorba de CALITATE
C A L I T A T E….. CAAAAAALIIIIIIITAAAAAATEEEEE! 🙂
Percutia este baza universului lor sonor. Este specificul lor. Noi avem un alt specific al sonoritatilor, alte traditii de relationare sonora. In curind ne vei propune sa mincam viermi pentru ca in nu stiu care cultura e un semn de mare distinctie sa oferi asaceva unui oaspete. Ar fi bine sa ne cunoastem mediul in care nedesfasuram activitatea misionara si sa nu o violentam prin importuri neindeminatice
Probabil din universul tau sonor face parte muzica populara romaneasca, muzica populara germana, muzica ruseasca de armata, marsurile funebre, si teoria muzicala redusa la fa# si do#. Ah, si sa nu uit…. muzica de petrecere a evului mediu, de pe la curtea imparatilor din vest. La care acum ii spune clasica.
Mie imi pare rau, dar nu poti pune limite, si sa afirmi ca doar asemena genuri zidesc. Intai de toate, conceptul de muzica crestina/necrestina e o clasificare anti-logica. Nu cred ca poti cataloga muzica in functie de… versuri?! Daca vrei versuri, n-ai decat sa citesti poezii. Muzica e sunet. Si daca n-ai sinapsele pregatite pentru niste riffuri pur si simplu nu asculti si gata. Pentru ca nu poti intelege asa ceva.
Iar daca e vorba de importuri, te-as ruga sa te gandesti timp de vreo doua luni, la toate cantarile cantate in majoritatea bisericilor neoprotestante. Care pe langa ca sunt traduse, sunt si interpretate prost si fara nici un fel de adaptare la „universul nostru sonor”. Dar probabil sunt bune, nu? Ca sunt de la fratii nostri americani.
Uwe cred ca l ai „catalogat” prea repede pe domnul Dorin…
Mea culpa, intentionam sa-i raspund lui naomi. Ce-a scris dorin am intepretat raportand la ce zicea naomi. Preconceptiile astea…
şi eu cred la fel, dar nu-i aşa că-i superb dialogul în orb.
Este un bun test dacă reuşim să ascultăm argumentele celuilalt sau, pe seama presupoziţiilor, îi preinterpretăm spusele şi ne ascultăm tot pe noi în oglindă.
Zîmbesc în colţul gurii, pentru că eu ştiu cu cine stai de vorbă şi cui îi dai lecţii despre diversitatea muzicală 🙂
Este una dintre puţinele plăceri pe care le am ca moderator! 🙂
Nu era intentia mea. Am recunoscut ca am gresit click-ul. Nu dau lectii nimanui, am incercat sa reprezint in cuvinte o idee.
nicio problema, se primeşte!
🙂
Draga Uwe As putea incepe o discutie cam lunga si periculoasa pentru unii. Prefer sa comentez doar ultimul paragraf din postarea ta. Nu cred ca ai citit vre-o afirmatie, din partea mea cum ca apreciez acea aparte a muzicii la care te referi. Nu ai de unde sa stii, dar pentru a te orienta un pic o sa-ti spun ca in momentul in care m-am botezat eram de aproape 20 de ani absolventul Conservatorului de muzica din Cluj, provin dintr-o familie in care de la virsta de 3 ani am fost dus (de nevoie) la opera romana unde tatal meu avea serviciu. Cind am mai crescut am facut parte mai mult timp din corul de copii al acestei institutii (care in jurul scenei are si culise). Aveam deja niste antecedente in muzica, tocmai ma mutasem la Filarmonica din Arad de la Filarmonica din Sibiu unde am dirijat vre-o 12 stagiuni si facusem cor cu amatorii la cca 11 intreprinderi si institutii in cadrul celebrului festival Cantare Romaniei. fusesem membru in vre-o 400 de jurii de concursuri muzicale si nu am fost niciodata la nici o adunare de neoprotestanti. In toti cei cca 40 de ani petrecuti pina la botez nu am incercat decit de 2-3 ori sa citesc Biblia dar nu am rezistat decit cel mult 3 versete. Aveam cistigate o multime de concursuri de diverse feluri si imi pregateam doctoratul in estetica muzicala. Daca te intereseaza restul post sa continui dar in alt context.
Cer scuze pentru ca am iesit prea mult din tematica subiectului
Nu stiu… tocmai iti spusesem ca am gresit un click. Ti-am raspuns tie in loc sa-i raspund ei. Imi pare rau, imi cer scuze. Dar daca preferati toti sa faceti abstractie de asta si sa ma ironizati, simtiti-va liberi. Accept.
nu, stai liniştit, uwe, totul este în regulă!
Dacă l-ai fi cunoscut personal pe Dorin ai fi aşezat rîndurile lui în contextul unui om extrem de smerit pentru realizările sale pe plan muzical şi nu numai.
Uwe, eu cred ca muzica nu e numai sunet, desi sunetul face parte din muzica. eu cred ca VERSURILE sunt si ele importante, pentru ca ele transmit un mesaj (nu ca suntetul nu ar transmite). si cred ca trebuie sa fie un un echilibru intre sunet (adica linie melodica) si versuri!
asta e problema pe la noi, importam numa muzica, adica melodia ca ne place, nu mai conteaza versurile. asta s-a intamplat prin bisericile noastre, s-au tradus din cultura evanghelica americana cantari, care de altfel sunt superbe, in limba roamana si au iesit jalnic, si vina o au in primul rand traducatorii, ca au crezut ca daca e frumos ca ei, o sa mearga si la noi, ei nu prea o mers ( ca sa nu vb de traducerea gramaticala corecta)
Da, mai precis un anume trib de eschimoşi îţi oferă carnea de urs polar viermuită. Este o delicatesă.
După care, conform obiceiurilor, eşti invitat să împarţi patul cu soţia lui. Este cea mai mare cinste care se face musafirului.
Deci … să fim relevanţi? Hmmm… unde ne oprim?
draga Cristi, da de unde ai tras tu „confuziile” astea? Din postarea mea? Doamne fereşte!
Nivelul discuţiilor îl întreţin oameni ca tine, dragă Cristi.
Nu ştii cu cine vorbeşti, nu-mi ştii preferinţele muzicale, dar presupui faptul că sînt doar un îndrăgostit de mandoline şi că am trimis în iad pe toţi rocăitorii.
Greşit!
Nu ştii ce muzică produc, nu ştii ce cînt, n-ai idee cît de persecutat am fost pentru Psalmul 116, care a fost categorisit ca muzică rock.
Am amendat muzica proastă şi versurile aiurite.
Muzica proastă găseşti în toate genurile muzicale. Discutam calitatea, nu clasificarile. Puţină atenţie, dragul meu!
Si eu presimt un val de comentarii si stiu deja pozitia de aparare cu muzica rocaitoare. Totusi ma bucur nespus de pozitia dumneavoastra frate Marius, astept postari cu mai multe detalii ca sa poata invata si altii.
Eu cred ca de multe ori pana si termenul de „muzică creştină ” e putin gresit folosit, astfel am denumit-o „muzică creştinească”, ca sa sune diferit la urechile celor ce ma aud. Si in functie de unele particularitati … melodia este mai crestineasca sau mai putin crestineasca. Problema pe care o traim .. este ca avem muzica ce este cantata de unii crestini (nu stim de multe ori daca sunt cu adevarat crestini in inima lor) si imediat muzica lor devine „muzica crestina”. De ce? Pentru ca are versuri „crestine”, si este cantata de „crestini”. E corect?
E ca si cum as lua un caine salbatic din munti, il aduc la oras, si cainele devine instantaneu civilizat, doar pentru ca l-am mutat in curtea mea de orasean.
Deci la fel de imposibil este ca muzica salbatica din lume sa fie adusa in adunarile crestine si sa ne asteptam sa se „imblanzeasca”, sa ne zideasca, sa slujeasca lui Dumnezeu.
Eventual putem imblanzi chitarile acelea electrice, chitarile bas, tobele, vocile…si daca nu avem imblanzitori priceputi ..renuntam la dansele.
Si inca o parere de-a mea. Ce pune omul in inima, ce stocheaza acolo, aceea va da mai departe. „Omul bun scoate lucruri bune din visteria inimii lui, iar omul rau scoate lucruri rele din visteria inimii lui”. Un om care iubeste din toata inima pe Dumnezeu, … da mai departe din ce are in inima, adica pe Dumnezeu. Problema este: „Cat de bine cunoastem pe Dumnezeu?”, si apoi „Cat de mult iubim pe Dumnezeu?”. Doar cand un muzician crestin va cauta mai intai Imparatia lui Dumnezeu , atunci situatia va fi mai buna.
nu cred ca rock ul e problema ci modul in care se face rock, calitatea …. stiu de o trupa de instrumentisti crestini din vest care in plin avant heavy metal in anii ’80 rupeau clasamentele de gen. cand e facuta cum trebuie muzica impresioneaza nu numai in biserica sau pe langa.
ador comentariile voastre pe aceasta tema! 🙂
un fan
o intrebare: pop putem baga in biserica?
Muzica pop creştina este absurda şi conţine cel puţin doua contradictii: prima fiind ca muzica, ca atare, nu poate fi nici crestina, nici pagana. Ea este o formă libera, obiectiva, careia trebuie sa-i recunoaştem neutralitatea ideologică.
A doua contradictie consta în faptul ca muzica pop crestina nu se preocupa de crestinizarea formelor ei de exprimare muzicală adesea bazate pe o filozofie pagană, chiar ateista.
Muzica pop se preocupa mai mult sa-si aduca mesajul catre lume in limbajul lumii: Obiectivul ei este deci în esenţă misionar.
Evanghelia este sau nu compatibila cu muzica rock?
Muzica rock este generatoare de reactii fizice – fara a mai vorbi de hipnoza şi de efecte extatice .
hipnoza? adica ritmul tobelor care te baga in transa … exista o teorie in psihologie care spune ca nu poti fi hipnotizat daca nu vrei cu adevarat.
ai spus ca muzica este neutra, atunci de ce spui mai tarziu ca muzica rock are efect hipnotic pe un ton prin care se intelege ca nu esti de acord cu ea. daca e neutra, poate fi folosita oriunde.
tocmai asta e ideea: nu poate. muzica nu e neutra. asa cum am mai zis: daca e neutra poate fi folosita in orice mediu.
in schimb, muzica produce stari. nu toti rockerii se dau cu capul de pereti si sunt violenti pentru ca asculta rock. muzica e o completare a unei tablou mai larg, al unei filosofii de viata, sau mai simplu, al unui sir de idei care se concretizeaza intr-o atitudine.
aceeasi idee e valabila si pentru manelisti, nu toti sunt violenti, desi doresc multora moartea, mai ales a dusmanilor…chestii pe care le si aplica uneori.
muzica pop pare cea mai inocenta dintre toate, dar, poate fi cea mai daunatoare: senzualitatea si sexualitatea este mult mai usor de transmis pe ritmuri pop decat pe ritmuri rock.
cred ca in lumea evanghelica se face o mare eroare de gandire. noi legam rockul de sexualitate, iar de muzica pop nu se leaga nimeni. motivul? decibelii. tot ce poate fi mai rau e atribuit muzicii rock datorita „imaginii” si violentei. unii dintre cei mai hazlii si profunzi prieteni ai mei sunt rockeri. printre cei mai lipsiti de minte sunt cei care aderau la stiluri muzicale blande, cum ar fi pop-ul.
sa facem un mic exercitiu de reamintire: puteti numi un videoclip rock pe care l-ati vazut la televizor in ultimele doua luni in care sa vedeti un mesaj sexual explicit sau o imagine explicita?
puteti numi un videoclip pop in care senzualitatea este evidenta?
aceste intrebari se pun in contextul in care: orice om, din orice mediu poate deveni un dezaxat. nu vorbim de exagerari, ci de norma…daca exista asa ceva.
inca ceva:
-afirmatii generale de genul: muzica pop isi duce mesajul catre lume pe limbajul lumii, e greu de analizat.
exista si vreun exemplu? sau o explicatie de genul: in ce consta acest mesaj?
deci, muzica nu e neutra! nu putem baga in biserica orice! dar daca bagam ceva sau scoatem ceva, macar sa oferim o explicatie mai buna decat idei generale.
Naomi dragă, când vrei să îţi spui părerea într-un comentariu, înseamnă că îţi spui părerea ta, argumentezi cu ideile tale, nu că le copiezi de pe o altă pagină de internet, pretinzând că sunt ale tale.
Ai luat de aici: http://www.theophilos.3x.ro/Biblioteca/Carti/ONLINE/Muzica%20rock/9.%20Muzica%20rock%20crestina.html
Dacă vrei să dai un citat, ştii cum se face. Până să dăm lecţii şi predici altora, să învăţăm prima dată să fim oneşti cu noi înşine.
exact, da, trebuie indicată sursa oricărei idei!
Mulţumim, Camix!
Sînt sigur că naomi va înţelege, nu o face cu rea voinţă. ESte în plin proces de învăţare.
da: pop-up! 🙂
sau pop-corn.
da, există bucăţi muzicale în timpul audiţiei cărora poţi să mănînci pop-corn fără probleme.. şi din cauza lungimii şi pentru că nu se prea întîmplă nimic … pe ecran
elegant spus:”baga”
am folosit „baga” pentru ca am asistat la cateva intentii ale „liderilor” de la tineret (era in urma cu vreo 6-7 ani) care literalmente au incercat sa „bage” batai din palme si baterii si chitara electrica. m-a deranjat motivul: sa atragem tinerii! dupa 4 ani toti cei atrasi cu „inchinarea cu scopul de a atrage tineri” au plecat…au ramas restul. 🙂
de aceea am folosit „baga”.
de ce spuneti ” comentariile voastre” si e reply la mine!:) eu nu nu am nimic de „castigat” la tema asta, nu mai fac parte din nici o biserica neoprotestanta.
Dar vad ca-ti pasa !!!
imi pasa in masura in care imi pasa ce se intampla si cu evolutia muzicii folclorice in Ro (sau spatiul balcanic) sau evolutia jazzului sau etc. imi place sa ascut muzica de orice fel, orice gen si de acea am pus si eu un comment. daca nu mai frecventez o biserica neoprotestanta nu inseamna ca nu mai ascult muzica cu caracter crestin.
mi a placut commentul dumneavoastra de mai sus legat de universul sonor al celor din Africa, asta e si parerea mea.
nu cred ca rock ul isi are locul in biserica la inchinare dar nu cred ca trebuie condamnat genul in sine asta am vrut sa spun in primul comment.
corect, aici te susţin, GS.
mai ales că ai făcut efortul de a înţege despre ce este vorba, după care ai comentat.
da, asta este o veste bună! 🙂
greseala de deschis comentarii. dar nu era la comentariul dvs. sorry.
GS, cred că era un plural de politeţe îngemănat cu o ironie de simpatie pentru terminaţia numelui… cu trimitere la personajul din Tolkien.
unde? cand? cum? !!! Tolkien legat de ce?
„ironia soartei” (ce expresie ciudata!) tocmai ascultam Ramble on al zeppelinilor (o piesa care imi place enorm de mult) si aduce aminte la sfarsit de Tolkien cand multi stiau cine e.
erata „multi nu stiau”…. cred ca am inteles despre ce comentariu e vb!!!! dar inca nu m am prins de unde apare Tolkien!
Sustin.
Daca articolul nu e scris doar pentru rating (ar fi si asta posibil) si nu se bazeaza pe respingerea stilului doar pentru ca fr. Marius nu are apetenta pentru genul in cauza, atunci…
Zic sa lucram la calitate. Sa nu mai schingiuim instrumentele si sa umblam serios la versuri. Sa le scriem cu aplecare, si daca nu suntem capabili, sa apelam la profesionisti intr-ale cuvintelor.
Asa ar fi mai bine?
P.S. Eu sunt genul clasic. Dar nu va pot spune ce inchinare sincera si frumoasa am vazut la concerul Delirious din Romania, unde am avut ocazia sa merg. Inchinare din partea miilor de tineri prezenti la Sala Polivalenta.
De ce nu am putea aprecia slujirea si inchinarea mai originala, atata vreme cat competentele tehnice sunt perfectionate?
Mi se pare gresit sa judecam inchinarea celorlalti si sa le impunem propria traditie. Fie ei in Africa, sau la Bucuresti.
P.P.S. In biserica din Vicov, a fost la fel de frumos si de inaltator. Ei acolo nu folosesc deloc instrumente. Mai clasic-evanghelic-romanesc de atat e greu sa gasesti.
Alaxandra, cui îi pasă de rating? Doamne!
1. Ai sugerat că m-ar interesa ratingul sau topurile. Eşti în eroare!
2. Ai sugerat cumva că n-am apetenţă pentru vreun gen de muzică? Eşti în eroare! 🙂 Cei care mă cunosc ştiu cam ce fel de muzică cînd şi cam ce fel de muzică ascult.
3. Dar mă bucur că ai ajuns totuşi la inima postării: da, CALITATEA era în discuţie, nu genul muzical. Nu asta am spus? Să nu mai abuzăm instrumentele şi să ne gîndim de două ori cînd compunem cuvintele?
4. Unde ţi s-a părut că aş dori să impun închinarea mea altora în tot ce am scris în această prea scurtă postare pentru atît de multe concluzii pe care le-au tras alţii în locul meu?
La 1. si 2. am folosit reducerea la absurd. 😀 Nu am vrut sa fiu dura, dar ma indoiam ca cineva ar putea lua in serios asemenea afirmatii despre dvs.
Sau mai stii…?
La 3 am mers pe logica pe care o cunosc, cunoscandu-va din scriitura. Dvs. nu ma cunoasteti la fel de bine pe cat va intuiesc eu, de aici confuzia.
La 4 raspundeam celorlalti comentatori care se gasesc prea iute in ipostaza fariseului vis-a-vis de vames si inchinarea lui din templu.
da, multumesc de lamuriri
oooofffff, ce uşurare, în sfîrşit după cîteva comentarii cineva înţelege despre ce este vorba.
Mulţumesc, GS!
bleah! s`a ajuns la comentarii sterile in care comparatiile cu niste caini de la munte ce trebuie (sic!) imblanziti la oras devin de`a dreptul ridicole. inteleg ca nu agreati un gen de muzica sau altul, dar tendinta de anatemizare a celor care cred in puterea muzicii in diversele ei forme imbraca forme paranoice! cand mai si garnisiti subreda argumentatie cu niste versete biblice ce se potrivesc ca nuca`n perete cu subiectul disputat, ma ingrozesc in limitele bunei cuviinte. fratele Iosif Ton avea din cand un cand un indemn: „largi`va orizontul, fratilor!”
corect, dar orizontul largit presupune si riscuri. deci, as zice: largiti-l cu grija!
sa`l largim fara prea multe colturi!
pai din comentariul meu nu reiese ca nu-s de acord sa largim orizontul, ci doar ca nu putem sa ne asteptam ca muzica galagioasa (iarasi zic, salbatica) sa aduca aceleasi efecte precum ar aduce o muzica potrivita, imblanzita.
Eu sunt de acord cu multe instrumente, .. numai ca nu recomand salbaticia in muzica crestineasca si apoi sa ne asteptam la efecte de cercetare, de intristare in directia pocaintei, sau de bucurie in muzica rock. Poate ma insel in unele privinte, dar nu incerc sa insel pe nimeni, e doar parerea mea. Imi cer scuze daca n-a fost potrivita analogia cu cainele de la munte!
Sigur, dacă tot îl lărgesc… pînă unde pot trage cu ochiul? 🙂
Dragă Ciprian, unii chiar au orizontul larg… în muzică pretind că eu cel puţin am orizontul foarte larg, mult prea larg. cel puţin pentru unii (să vă convingeţi ascultînd sonofesra crăciunului de pe http://www.tineretiris.ro, folk, muzică orientală, muzică folclorică, rock….manele, sau Festivalul Cristia, recitalul din PSalmi)…
Unii au un orizont larg… alţi doar lărgit cu forţa… adică un pic crăcănat şi gata. Acela se numeşte snobism în traducere liberă.
Dacă am urît ceva la viaţa mea este mîncare de cartofi fără carne şi snobismul, plus alte vreo 18 lucruri în adăugare 🙂
Va fac eu o mancare de cartofi fara carne care o sa va placa:) mai ales daca orizontul culinar va este la fel de larg ca si cel muzical. Amestecati saracie cu putina fantezie si … Gata! Pofta buna!!!
Dani, la un moment dat am avut
felul 1, supă de cartofi,
felul 2, piure de cartofi,
felul 3 plăcintă de cartofi,
M+am simţit cartofor… pardon… cartofag…
Pingback: Nu se închină ca mine… vameșul ăsta!
In primul rind Scriptura NU vorbeste despre muzica fratilor,,
ci despre CINTARE,
o cintare Noua!
de asta s-a ajuns aici. pt.ca multi vor muzica,,cintata de altii…Noi trebuie sa-I citam Domnului o Cinatre Noua.Noi toti, nu formatii…unde spunea Pavel ceva despre formatii muzicale? sa stam si sa ascultam(orice)? lauda pasiva?
Despre muzica rock s-a vorbit destul, chiar de acei care au fost mari rockeri si s-au pocait; nu e din Duh; ce e fara Duh, e fara de Dumnezeu.
Cintam, rocaim, behaim,,,ca asta ne-a mai ramas>ca sa fie tacimul intreg.
Mai avem ceva DIFERIT de a da altora? de a-i face sa-L doreasca pe Hristos?
Oamenii care vin sunt satui de lume,cauta ceva diferit, dar nu-i nimic ca le-o dam noi..ca avem destula.
„Nu-mi place la voi , ca e galagie, nu pot sa ma rog” spunea prietena unei surori care fusese in biserica.
ce trist!
Da, la Trinitas respecta auditoriul; la fel la Vocea ortodoxiei Brasov, ma suparau baptistii cu cintece lor(nu cintari –ci– cintece) abia asteptam voceaortodoxiei, iti inducea o stare de liniste si meditatie.
VAi,Vai, Vai!(de noi)
e o perspectiva eronata: cred ca ideea ta de diferentiere intre muzica si cantare e fortata. totusi, sustin ideea de cantare in comun.
nu ne-au ramas doar rocaituri si grohaieli. acestea sunt doar o forma de manifestare extrema. la fel de penibila e si punerea in scena a unor videoclipuri „crestine” cu indivizi ce se misca atat de fals iar cuvintele sunt atat de penibile de nu iti vine sa crezi: dar totul este pe o melodie lina…
din pacate, asa cum am mai spus, pentru cei mai multi nu conteaza nici macar cuvintele, ci doar decibelii: daca e calma inseamna automat ca e bun si e pocaiesc. e penibil, dar asta e.
Muzica crestina romaneasca (in mare parte) = imitatie nereusita a ceea ce este in afara+ caliatate indoielnica a muzicii+ texte culese de la „gradinita” de o superficialitate inspaimntatoare care fac apel doar la feeling. Ma intreb de ce Chris Tomlin poate sa compuna minunatii ca Indescribable sau How Great is our God sau de superba „Sinner Saved By Grace” interpretata de The Gaither Vocal Band. Presupun ca e vorba de ceva mai mult decat cunostinte muzicale si talent.
Cunosc putini compozitori romani de mare valoare care sa fi compus muzica liturgica. Este insa vina mea ca sunt prea de curind in mediul crestin, iar la scolile pe care le-am urmat s-a invatat prea putin (de loc) despre aceasta parte a creatiei muzicale, in general. M Moldoveanu, Nelu Muresan si Puiu Caciora sunt doar citiva dintre compozitorii de valoare care „se canta” in bisericile neoprotestante dar muzica denumita”crestina” au scris si Vidu, Cucu, Lipovan, Musicescu, Kiriac, pentru liturghia ortodoxa iar din cea destinata greco-catolicilor Liturghia lui Valentin Timaru poate fi apreciata ca fiind de mare calitate.
In ceea ce priveste repertoriile diverselor departamente muzicale din bisericile neoprotestante ele intr-adevar sunt profund influentate de creatiile „de import”. Asta nu e un delict doar ca nu exista nici un echilibru intre „promovarea” creatiilor romanesti (venite dintr-o arie culturala specifica, modala si nemensurata, rubata) si cea de sorginte vest europeana (tonala si mensurata, incadrabila doar in doua tipuri de mentalitate metrica: vals sau mars). Poate ca ar fi interesant sa urmarim insa un alt fenomen foarte interesant reprezentat de marea schizofonie (ca sa folosesc un cuvint invatat de curind) impusa de dorinta conducerilor bisericilor de a impaca si capra si varza in materie de cintare. Ma adresez celor cu cunostinte mai amanuntite in istoria bisericii spre a-i intreba daca a existat vre-odata in istoria bisericii o atit de mare ruptura intre muzica preferata de adulti si cea pe care cineva isi imagineaza ca o cer tinerii. Nu cred ca in biserica primara sau in cele istorice se poate urmari o astfel de disputa. Daca ea a existat undeva sunt curios cum a fost rezolvata. Astazi oricum conditiile sunt ceva mai complexe.Toti credinciosii au la indemina tot felul de aparaturi, tot mai ieftine ca pret dar mai sofisticate ca rezultat al functionarii lor. Apetenta pentru utilizarea lor o au in special tinerii. Se mai constata si un „ajutor” nu intotdeauna dezinteresat al unor adevarate retele de marketing cultural, de multe ori de tip aproape mafiot. Dar in general nu se nu beneficiaza de ceva mult mai banal, de ceva care ar putea fi numit „bun simt” cultural si implicit muzical, ca sa nu vorbim de cultura sau macar de rudimente de educatie muzicala sanatoasa. ( faptul ca unii stiu sa minuiasca „clape”sau sa ciupeasca corzi, ori sa loveasca in oarece scula de percutie, nu inseamna educatie muzicala. Iar daca Dumnezeu a inzestrat pe cineva cu o voce nativa aceasta mai poate fi educata, expresivizata, pregatita spre a comunica si altora ceea ce este in suflet nu numai „ingitlej”. Respiratia poate fi controlata la fel ca si pronuntia sau dinamica sunetelor emise.) Daca se mai „contorizeaza” si pregatirea teologica sau starea spirituala rezultatul, de ingrijorator de multe ori , este unul deplorabil. Dar cine sta sa cugete la asta. Principiul de promovare a cintatului in public in biserici este acela al unei democratii totale caci doar Dumnezeu cunoaste inima celui care I se inchina prin cintare. Si daca e dintr-o inima curata Domnul e bun si primeste oricum…….
din cate stiu eu, biserica primara nu s-a chinuit foarte mult nici cu stilul de cantare sau cu disputa dintre generatii pentru persecutia pagana nu le dadea mult spatiu de miscare. totusi, inchinarea trebuie sa fi fost diferata de la regiune la regiune. probabil ca datorita lipsurilor si a prigoanei, problema muzicii in biserica nu era principala.
oricum, dupa 313 politica inchinarii s-a dezvoltat si a atins praguri de profesionalism foarte inalte. de altfel, nu degeaba s-au opus reformatorii inchinarii din biserica catolica: existau doua lumi, cea a clerului si a liturghiei, si cea a enoriasului care ramanea mereu izbit de grandoarea primeia.
ai făcut o observaţie foarte buna, Ciprian, în NT avem prea puţine indicaţii de melos liturgic, practic Apocalipsa este cea mai bogată în astfel de indicaţii şi au de-a face cu alt set de probleme decît închinarea practică a bisericii
excelent comentariu!
draga Marius, cred ca ai mare dreptate, pina acum nu am reusit sa ascult prea mult melos original, imitatii in spatele carora recunosti cu usurinta o formatie sau alta.
Ce parere aveti de asta?
Este o trupa foarte buna, care are aproape tot ce ii trebuie, voi comenta in vreo doua zile una dintre piesele lor tari.
repet, discutam calitatea
E deosebita trupa asta! Calitatea impresionanta, au originalitatea lor.. desi seamana putin cu unele trupe din anii ’90.
La care trupa te referi? la Downhere?Sînt buni, vocalistul îl imită pe Freddie Mercury.. Sper că numai la voce!
………preluat de pe Kamicazeonline, comentarii
ah, bine ca ai pus sursa!
Daca se poate canta muzica rock in biserica, atunci mi se pare cat se poate de corect sa fie permisa si interpretarea manelelor (care oricum se intalnesc din pacate) si, de ce nu?!, hip-hop.ul si rap.ul de cartier. Sa lasam astfel toate genurile conform principiului „daca e din suflet, e primit”.
Mi-a placut foarte mult ideea unei pedepse pentru port ilegal de instrument! Chiar ar trebui introdusa. Nu toata suflarea care poseda un instrument muzical ar trebui sa isi faca aparitia in public!
Pe de alta parte, versurile sunt importante, si in ideea celor afirmate mai sus cred ca ar trebui introdusa o pedeapsa si pentru „port ilegal de stilou”, sau mai bine zis (ca sa fie in ton cu vremurile)…”port ilegal de OFFICE WORD”…
Port ilegal de office exista deja.
De acord ca nu instrumentul il face pe proprietar apt de a canta in public. Dar, cineva are dreptul sa cante in public, cand vrea si daca vrea. Asa e acum. Problema cred ca e la societatea permisiva si, in special, la tipul de biserica permisiva, fara vreun filtru oarecare.
In acelasi timp, faptul ca cineva are scoala de muzica, nu-i da dreptul sa cante in Biserica. Sau ii da?
Cine ar putea sa stabileasca daca eu de exemplu, port ilegal instrument muzica, sau nu? Si, din ce punct de vedere. In plus, mai sunt si alte variabile care intervin, precum: bunul simt, capacitatea de a distinge intre diversele situatii si de a te opri la timp etc.
Si eu ma lupt sa intelg cat de corect este principiul acesta, ca daca un tanar are diplome in muzica, si are calificare, este apt sa conduca inchinarea, .. fara sa conteze ce relatie are cu Dumnezeu.
cine identifica relatia unui om cu Dumnezeu? oare nu asa zisa relatie a vreunui mare dirijor implicat in tot felul de lucrari cu tinerii si nu numai, sta la baza unor rupturi in biserici? aceeasi idee e valabila si pentru pastori?
despre unii spunem ca sunt spirituali si ca au o relatie atat de frumoasa cu Domnul, spunem ca lucrarea o dovedeste, iar dupa o vreme ceva se intampla iar pastorul/conducatorul corului decide sa plece. o parte din biserica ii va tine partea, pe cand cealalta nu.
cum stim cine are relatie corecta cu Dumnezeu? faptele sa fie dovada ultima? ma indoiesc. totusi, noi nu putem merge dincolo de ele. intrebarea ramane.
Cred ca motivarea divizarilor („ruperilor” e mai corect) bisericilor pusa pe seama apetentei unora sau altora la un fel sau altul de muzica este simplista si poate chiar daunatoare. Traiesc intr-un oras „plin” de biserici neoprotestante 18 baptiste 19 penticostale, 5 adentiste, 6 carismatice etc.etc) Din pacate fiecare dintre ele are, in istoria ei mai veche sau mai recenta, cel putin o „divizare”. Nu-s eu un cunoscator foarte avizat al istoriei fiecareia dar nu stiu ca macar una dintre diviz[ri sa fi pornit din cauza muzicii promovate de un dirijor prea mare sau destept.
Insa poate fi pus in discutie un alt aspect al problemei care are si implicatii cu privire la muzica ce poate fi auzita in anumite biserici.
„Marea chemare” este de a ajuta pe oameni sa se intoarca la Dumnezeu. Evanghelizarea personala este una dintre procedee, alta, mult mai frecventa este convingerea celor „necredinciosi” de a veni la biserica unde se spera ca sa se va produce ceea ce trebuie. Iar aici cel care crede ca se va intilni daca nu cu Dumnezeu macar cu ceva care sa-l indrume catre El se intilneste cu un frumos program artistic in care se pot intilni de toate: de la poezii de minimum 20 de strofe pina la formatie rock, trecind prin momente in care toata lumea cinta, sau doar corul, sau doar un credincios ori un duet (a se citi cu accentul ca in cuvintul vuet, desi continutul nu este decit arareori similar). Si avem senzatia ca vom fi „eficienti”. Chiar daca se va produce intoarcerea la Dumnezeu va fi rezultatul unui miracol, nicidecum a cintarii formatiei de rock, ori cit de crestina s-ar declara ea. Dar discutia de pe forum este extrem de indirjita si inversunata. Culmea este ca, dupa limbaj, majoritatea participantilor sunt deja crestini, deci ei vin la biserci pentru….. (aici este o alta discutie). Si probabil cei care doresc rock si in biserica nu doar in afara ei, nu se simt suficient de bine, nu au confortul necesar cresterii spirituale. Asa ca problema trebuie atent studiata, si profund abordata, democratia trebuie sa-si spuna si aici cuvintul si majoritatea trebuie sa hotarasca tovarasi! Ca daca nu e cum vrem noi, ne luam un lider si ne indreptam spre o alta locatie in care sa „facem” a alta biserica cum ne place noua.
Oare de Sus cum se vede toata aceasta fojgaiala ?
chiar ieri mă gîndeam, Ascultarea,
Ce bine este că Dumnezeu a creat fiinţa umană cu această minunată capacitate de a cînta.
Ce rău este cînd chiar oricine se foloseşte de aceată capacitate…
ce spui de interpretarea muzicii concrete în biserică? Am nişte instrumente acasă, ciocane, pickhammer, bormaşină, mi-ar trebui un kalaşnikov şi vreo două tunuri de 100 de mm, dar cred că sînt ilegale…:)
nu… port ilegal de mouse şi tastatură…
Pai asta se desfasoara tot timpul Ascultati cum suna adunarea inainte ca pastorul sa faca ceva ca congregatia sa observe ca prezidiul a ajuns la amvon. Apoi ascultati cum suna sala cind e rugata sa se scoale in picioare pentru ascultarea cuvintului sau si mai zgomotos, de-a dreptul mitraliant, cind se da liber la asezare. Daca suntem atenti si la altceva decit suntem obisnuiti vom auzi productia sonora a celor de pina la 2 ani, soaptele vecinilor (comentarii) zgomotul telefoanelor si evident scirtiitul usilor deschise si inchise din varii motive. Tuse, stranuturi, dresuri de glas, vagi smiorcaituri, chiar in timpul rugaciunii etc. Impreuna cu eventualele microfonii si alte accidente se creaza o pinza sonora extrem de concreta care se mai compune si cu ceea ce razbate din exterioruol lacasului de inchinare(vecini, vehicule, voci, certuri,) E destul de concret? Nu e nevoie de mai mult, doar de distribuirea atentiei auditive si catre alte cotloane pe care ne straduim din rasputeri sa le surdinam ca sa putem auzi ceea ce e relevant. Evident ca baietii de la butoane ne ajuta copios asa ca nu avem de ales: auzim CE TREBUIE, sau ce cred ei ca trebuie ;i mai ales CUM cred ca e bine, corect, Dar ma intreb, in tot sosul acesta de sunete cum se mai poate auzi SOAPTA Duhului Sfant?
Nici eu nu am inteles niciodata conceptul de rock crestin.Il iubesc pe Dumnezeu si din cand in cand ascult si muzica rock.Dar nu as putea sa vad cu ochi buni legatura dintre cele doua…
nu trebuie să vezi neapărat cu ochi buni, numai să vezi,
fenomenul există şi este interesant, merită analizat, ceea ce facem… aşa cum ne pricepem!
se pedepseste prin lege…daca esti prins:)
Dred ca una din marile probleme ale calitatii muzicii crestine este dorinta noastra de afirmare. Daca cei care canta ar fi constienti de dorinta asta( poate sunt) si in acelas timp sa inceapa sa arda inspre a scapa de aceasta dorinta fireasca, pamanteasca… si sa ciuleasca urechea la nazuintele Domnului, prin asta s-ar face deja o triere importanta in ce priveste calitatea. Si probabil ca si dragostea criticilor ar creste 😛
Ups!
Sper ca nu am scris din aceeasi dorinta de afirmare.:P
ARE ROST INTREBAREA ASTA DESPRE MUZICA?
Rock-ul e rock, muzica inchinata Satanei
Puneti zid de despartire fratilor fugiti de lucrurile rele.
Ce e rau e rau nu cred ca merita sa vedem daca mai face si ceneva rau.
Stati in lumina
Cu siguranta ca este mult rock de proasta calitate dar putem oare afirma ca rock-ul esete o muzica inchinata Satanei?
Din care carte a Bibliei ati luat aceasta invatatura?
Care gen de muzica trebuie sa fie cantat de crestini? Care gen de muzica ii place lui Dumnezeu?
Nazistii ascultau seara muzica simfonica, corala, imnuri (va suna familiar?) apoi dimineata comiteau cele mai oribile crime? Puteem spune ca aceste genuri de muzica sunt satanice? Mie nu/mi place rap-ul sau jazz-ul si nu sunt un rocker dar ar trebui oare sa condamn aceste genuri de muzica?
Majoritatea bisericilor sunt pline de sfinti care nu gasesc nicio bucurie in inchinare, parca sunt la priveghi. Si-a lasat oare amprenta anii de sufernita a crestinilor persecutati in comunism?
Am tot auzit de la cei de varsta a treia ca tobele si ghitara sunt de la diavolul. Inchinarea evreilor era mult mai vie (si mai zgomotoasa) decat este acum in multe locasuri triste de inchinare.
Psalmul 149:3
Să laude Numele Lui cu jocuri, să-L laude cu toba şi cu harpa
Isaia 35:10
Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!
good point, mai ales cel cu naziştii.
Ce bine ar fi, zamzam, ca lucrurile să fie atît de simple, din păcate lumea este un pic mai complexa,
vorba lui Colin Gunton către un seminarist
you are right in your small world, but the world is bigger…
Ciprian,
ai dreptate…nu decibelii conteaza , desi zgomotul intr-o incapere inchisa e suparator, la fel cum toba imi da dureri de cap; acasa , pe dealuri (ca David) putem cinta cum ne place noua si inimii, dar in lacasul de inchinare trebuie sa o facem cu multa cumpatare, sau pur si simplu:cu Duhul prezent in noi, cu rugaciune pentru ceea ce dam Domnului;
ce cred eu e ca daca am cinta precum cinta un popor numit „popor a lui Dumnezeu” ar rasuna maiestuos, sublim, inviorator, incintator de frumos…incit nimeni, absolut nimeni sa nu poata zice MINUNAT!
Ce am invatat eu de la Marius, Ioana si Dorin dintr-un articol precedent, e ca pe linga calitatea muzicii (rock, pop, manea, imn, etc) cintata in biserica, e extrem de important ca, atunci cind alegem un gen de muzica pe care dorim sa-l cintam intr-o biserica, acesta sa zideasca (slujeasca), comunitatea respectiva. Mi se pare ca gresim in 2 aspecte: nu prea avem calitate in muzica (si asta e scopul postarii prezente) si daca o avem cumva, o cam dam in bara la partea cu slujirea/zidirea comunitatii unde o cintam pe muzica. 🙂
ideea cu zidirea e destul de ambigua si extrem de greu de argumentat. pe unii ii zideste rockul. se simt atat de motivati sa treaca peste necazuri incat unii isi iau viata in maini si trec peste multe necazuri. pe altii ii linisteste.
ce inseamna a zidi biserica? cele doua idei de mai sus, sau alte „chestii”?
@Ciprian….sa zicem ca fac parte dintr-o trupa, care ca si gen ma incadrez undeva in genul pop-rock. Sa zicem ca am un repertoriu bogat, format din piese rapide sau tehnice, piese lente si piese mai dinamice dar comestibile. Trupa este invitata sa cinte la o seara de tineri intr-o biserica. Pai liderul trupei e OBLIGAT sa stea de vorba cu organizatorul si sa ceara detalii despre acea biserica, despre modul de inchinare prin muzica, cit e de deschisa lumea spre cintatul cu tobe sau cu chitare electrice samd.
Daca in urma discutiei rezulta ca e o biserica destul de conservatoare atunci ca si lider al trupei as veni cu chitara acustica in loc de chitara electrica, la partea de percutie as veni cu baterie de tobe si as bate cu perii sau as renunta la tobe si as veni cu congosuri, si as alege un repertoriu adecvat. Exemplele pot continua dar ai prins ideea.
excelenta sinteza a punctelor principale din discuţie.
Bună tuturor,
1. Muzică creștină sau creștini care cântă? (o întrebare ajutătoare ar putea fi cred: Muzică populară sau țărani care cântă?) Depinde cum definim termenii însă părerea mea este că pentru început ar fi bine să avem creștini adevărați care cântă (mai ales în rândul nostru al tinerilor).
2. Despre CALITATE: cred că maturitatea spirituală, educația și bunul simț/politețea ar rezolva în mare măsură problema calității reprezentațiilor muzicale creștine sau a creștinilor care dau reprezentații muzicale. Doar dezvolt ideea cu bunul simț/politețea: cred că orice expunere în public necesită un standard minim de calitate din respect pentru public: expunerea noastră vestimentară publică, expunerea noastră verbală publică, expunerea prezenței noastre, și expunerea muzicală (evident). Din politețe pentru cei care mă văd și aud, cel puțin, nu pot să mă îmbrac oricum, să vorbesc oricum (cu mâinile în buzunar sau cu spatele la public), să le cânt oricum și/sau orice, etc. TRebuie să închei pentru co copilașul meu de 4 luni nu se oprește din tușit……
categoriile „populară” şi „creştină” sînt diferite… eşti de acord?
da, sînt de acrod, calitatea s-ar rezolva şi cu acelea, dar în primul rînd cu EDUCAŢIE, poporul moare din lipsă de cunoştinţă… educaţia gusturilor, educaţia receptorului, dar din două perspective,
ca cineva să poată aprecia muzica trebuie să facă şi audiţii, pentru cultivarea simţurilor muzicale, dar, cred eu, trebuie neapărat să înveţe la un instrument muzical, dacă se poate, la mai multe, în acest fel se poate cultiva o altfel de receptare, cel puţin auditorul poate înţelege ce se întîmplă la emitor.
In opinia mea nu exista rock crestin, muzica crestina sau categorisiri de genul acesta. (Apropo nu am auzit pe nimeni spunand: ascult jazz crestin). Exista muzica pe care o canta crestinii, muzica pe care o canta calugarii si asa mai departe. Din pacate generatia „JesusFreak” pierde din vedere anumite chestiuni cum ar fi, ca e important ce canti si cum canti. (Sa nu fiu inteles gresit, imi place sa ascult muzica de aproape toate genurile, de la „rockaiala” pana la jazz fusion). Perceptia majoritatii despre „rock crestin” e aproximativ la fel ca si perceptia despre ce inseamna „JesusFreak”. In sensul acesta am intrebat cativa freaks, ce inseamna JesusFreak si am primit raspunsuri categorice: „Pai, inseamna Isus ciudat”, „Inseamna sa faci diferenta, bro”, „Inseamna sa fii asa mai ciudat, nu ca toti taranii”. Cam tot asa sta treaba asta si cu imnurile rock ale fartatilor.
uite, mi-ai dat o idee.. eu cînt deja jazz creştin… de vreo 25 de ani 🙂
dar nu ştiam cum să-l numesc.
Unde te pot asculta cantand jazz „crestin”? Ma refer la o locatie www 🙂
Jazz creștin? Nu există… Cîntăreți creștini care cîntă jazz… hmmm, am audiat ceva înregistrări cu MArius Radu care a cîntat TRiunghiuri albe cu Liviu Butoi și Tiberian parcă, dar www-uri? poate ajuta cineva?
Pompe funebre,
fii bun si prezinta-tev asa cum esti. 🙂
ori venisi sa ne inmormintezi?
sigur pe muzica rock nu dorim. 🙂
Am vazut un videoclip cu un fost rocker, da e o muzica stanica.
Ceea ce cred eu este foarte simplu: exista oameni care cinta muzica ce-I place
Domnului; care pe un crestin nu-l poate face decit sa se bucure sau sa asculte pregatit deja predica; si muzica care nu place Domnului; care iti umple ficatul, pancreasul si stomacul, pina da peste, de nu-ti mai trebuie nici predica, nici a;ltceva, decit sa fugi la aer curat. 🙂
Cel mai simplu om care are Duhul iti poate cinta ce place Domnului, si nu altceva;
nu se spune ca sunt doi domni?
Apoi sigur ca „unul” are genurile lui muzicale si reuseste pe unii sa-i incinte.
Oare fugiti de poftele din lume nu merge si in muzica?. 🙂
S-auzim de bine. 🙂
Elisa, tu spui ca muzica rock e satanica.
eu te intreb: DOAR muzica rock e satanica?
ehe, bună întrebare, eu cred că toată muzica proastă, toată nenorocirea asta de abundenţă de mediocritate este satanică,
satanică este lacomia de a scoate al 32-lea volum cu melodii care seamănă între ele, cu versuri de doi bani, bătaie de joc,
şi asta este satanic.
! ce are lipsa de creativitate si originalitate cu satanismul ? da, pofta de bani e satanica si imbraca cele mai subtile forme. nu trebuie sa o pui neaparat pe note!
lipsa de creativitate este o urmare a păcatului… satanismul este una, influența diavolului asupra noastră este cu totul alta, eu nu mă refeream la mișcările satanice, ci la influența diavolului asupra noastră.
Iată un exemplu, cînd o tînără pură, frumoasă cu o frumusețe originală, dăruită de Creator, vrea să fie ca una dintre modelele pe care le admiră și atunci se stîlcește supunîndu-se regulilor xerox/ului, curat lucru drăcesc. Lui Dumnezeu îi place diversitatea, uită-te în natură, diavolul crează copii și pervertește.
Exagerati cand spuneti ca o formatie crestina (banuiesc ca v-ati gandit la Speranta) scrie sub influenta diavolului doar pt ca nu toata lumea este la fel de culta ca dvs. Sa stiti ca multi de-astia lipsiti de creativitate, citez, sunt ziditi si incurajati de cantarile acestea scrise sub influenta diavolului si cantate de niste oameni fara scoli de muzica sau conservatoare.
draga elior, nu știi la ce m-am gîndit,
nu îmi pune gînduri în cap, nici cuvinte în gură, nu am spus ceea ce sugerezi că am spus,
mai citește o dată, te rog!
da, știu oameni care sînt zidiți și încurajați de niște versuri ridicole și de muzică împrumutate din folklorul americănesc….
nu cred că este cazul să rămînă în aceeași stare, nu crezi?
Fraţilor, eu zis să spunem că toată muzica şi toate instrumentele sunt satanice. Doar totul a început cu descendentul lui Cain, Iubal. El a fost de la „ăl rău”. Rezultă: muzica este de la diavol.
ORICE GENERALIZARE ESTE PERICULOASĂ. CHIAR ŞI ACEASTA.- Dumas tatăl
Nu tot rockul e rău. Da o mare, foarte mare parte din el este rău, dar nu punem totul într-o oală. Instrumentele sunt neutre. O chitară electrică poate fi folosită în scopuri draconice, dar poate fi folosită şi în scopuri bune când este utilizată cu o atitudine şi o îndemânare potrivită, „sugrumându-i” decibelii în limita decenţei şi aplicând multe alte criterii.
Intr-un razboi total intre bine si rau, exista ceva neutru?
bine zis, cruceru II ! 🙂 unii asemuiesc gatul chitarei cu prelungirea cozii necuratului, apara`ne pe toti de generalitati!
da, asta este de reținut, apără/ne, Doamne, de generalități care ascund lipsa gîndirii.
Ciprian,
nu e parerea mea ca rockul e muzica satanica; baietii mei(care au o alta virsta decit a mea. :)))) discutau depre muzica rock , ca este satanica;
clipurile cu Michael J. vazute cu desfasuratorul(sau incetinitorul..) aratau cruci intoarse si capete de draci; rockerul acre s-a pocait si a facut acel videoclip dadea explicatii pertinente despre ce inseamna muzica rock;
eu cred ca muzica care te indeamna la sex si violenta e de la domnul intunerecului.
Parerea mea e ca noi avem prea mult timp pentru a privi la cele rele, far macar sa le
condamnam; mai degraba ii facem pe fratii nostrii inapoiati.
O muzica zbuciumata nu -ti descalta sufletul pentru a se pregati de primirea Cuvintului.
Sunt mii de cintari frumoase; sa zic duhovnicesti? sau inspirate de Dumnezeu, ce avem cu ele? de ce nu mai plac?
pentru ca in noi este duhul acestei lumi, care ne-a ocupat pe nesimtite sufletul, incit nici nu mai facem diferenta intre cele doua feluri de muzica: lumeasca si bisericeasca.
Multumesc Domnului ca in biserica unde ma inchin nu se cinta lumeste.
Adica :lumeste, asta inseamna a cinta orice in templul de inchinare.
huh, aici apar cateva probleme:
tu spui:
-muzica, aici vorbim de orice muzica de la pop la doom, nu?, care te indeamna la sex si violenta este satanica.
eu te intreb:
-cand spui ca „indeamna la sex si violenta” te referi la la CUVINTE (versuri) sau la instrumentatie (la melodie)?
-daca vorbim despre indemnuri clare la sex si la violenta prin CUVINTE, da, sunt condamnabile versurile si formatia.
-totusi, nu poti spune ca un gen muzical, prin natura sa, indeamna la specific la sex si la violenta.
-formatiile de rock nu au doar versuri dubioase, sau explicite, ci au si mesaje constructive (sunt o groaza de exemple), sau mesaje filosofice (o alta groaza de exemple), sau cu o incarcatura poetica uimitoare (o alta alta groaza de exemple).
-formatiile pop, sau cantaretii pop, pot fi extrem de lascivi (vezi Aguilera, Spears) atat prin versuri cat si prin videoclipuri.
Concluzia:
-nu genul muzica este cel care indeamna EXPLICIT la violenta sau sexualitate, ci cuvintele IMPREUNA cu genul IMPREUNA cu atmosfera/localul in care se asculta (discoteca sau altele).
-e drept, fiecare gen muzical trezeste anumite trairi in om, dar nu se poate spune ca daca cineva asculta heavy metal instrumental se va duce si va face prapad prin oras cu tunu’.
-ciudat, cei mai multi fac sex pe muzica lenta, nu pe muzica vio-lenta. 🙂
inca ceva,
-eu intreb in stanga si in dreapta de ce nu se mai canta in biserici si melodii din Harfa Evangheliei.
-am harul ca la bisericuta din Les, unele dintre surori sa cante tocmai aceste cantari. e minunat!
si inca ceva:
tu spui:
„O muzica zbuciumata nu -ti descalta sufletul pentru a se pregati de primirea Cuvintului.”
-aceasta afirmatie este sentimentala, e prea putin rationala.
-eu nu cred ca inchinarea si slujirea lui Dumnezeu trebuie facuta numai cu o inima blanda, linistita, suava, calda si impaciuitoare.
-cred insa ca inchinarea se face si cu mintea, iar mintea nu trebuie sa fie neaparat linistita si suava si calda si impaciuitoare.
-mintea si inima lucreaza impreauna in inchinare.
-eu cred ca trebuie sa fim sinceri cu Domnul:
-daca ne doare si suferim si suntem maniosi, asa sa vorbim cu El, pentru ca oricum stie cum suntem iar prefacatoria noastra nu ne ajuta deloc. degeaba ne chinuim sa venim cu vorbe dulci cand inima e zbuciumata pentru ca ne mintim si ne inselam pe noi insine. Domnul Ne cunoaste zbaterea si sunt ferm convins ca nu e un zeu mofturos care nu vrea sa aiba in fata numai slujitori cu zambete false pe buze.
-Dumnezeu e mereu sincer cu noi. De aceea cred ca Iov este exemplul elocvent al inchinarii sincere:
-daca ne doare, sa Ii spunem
-daca plangem sa Ii spunem
-daca suntem franti asa sa venim inaintea Lui
-daca nu intelegem anumite lucruri si suntem frustrati
asa sa ii spunem.
nu vi se pare ca e mai normal asa?
Deci iubesc replicile tale pline de intelepciune! Te binecuvantez in Numele Domnului!
–Ciprian,
pai, asta o facem acasa..unde le lasam prin rugaciune pe toate, plecind la inchinare;
acolo nu putem fi miniosi, nici nu asteptam ca altii sa ne ia suferinta: nimeni, doar absolut nimeni n-o poate face asa ca Domnul.
–nu plec de-acasa cu idei preconcepute; dar adevarat e ca muzica imi poate lua o eventuala povara; dar imi si poate pune una, chiar daca nu am avut-o, ascultind nu stiu ce aiureli.
–cind a fost fr Marius la Caransebes, mi-a spus ca a ascultat muzica cu ficatul si pancreasul, venise o familie, doua fete cu tatal lor…a fost oribil!
dupa care a urmat predica foarte buna…a fost bine? Nu!
–nu inteleg de ce trebuie sa vina trupe d-astea de doi bani jumate?cind biserica are
cintareti destui printre frati.
–la noi se cinta dupa cartea neagra,,,,nimic altceva…cred ca „e ceva interdictie”, chiar ma gindeam sa-i intreb de ce nu cintam si din alte carti de cintari; sunt atitea.
Corul mare si cel barbatesc cinta cintari frumoase, conducatoarea de cor e prof. de muzica; nu e nimic rau de spus, absolut nimic, slavim pe Domnul ptr.asta.
–In final, cred ca in biserica, ca si la rugaciune, trebuie sa ne aducem bine aminte
in fata Cui (stam)cintam; Ii cintam Cuiva Caruia trebuie sa-I aducem toata cinstea, tot respectul, evlavia, dragostea, slava……sau ba?
–iti multumesc ca nu esti suparat pe mine din postarea cu siguranta mintuirii(parca asa era titlul)
Fii binecuvintat!
Cum as putea fi suparat? Mi-am asumat toate reactiile din partea tututor.
Ai explicat, comentariul de mai sus, foarte placut, iar cu afirmatia:
„In final, cred ca in biserica, ca si la rugaciune, trebuie sa ne aducem bine aminte
in fata Cui (stam)cintam; Ii cintam Cuiva Caruia trebuie sa-I aducem toata cinstea, tot respectul, evlavia, dragostea, slava”
ai spus tot ce trebuie sa fie in inchinarea bisericii.
am fost un mare iubitor de muzica rap, techno,dance si nelipsit din discoteci,dar de cind DOMNUL ma luminat le-am lasat pe toate.pot spune ca intre ce ascultam odinioara si ce aud astazi in biserici nu este mare diferenta.traim timpul lepadarii de credinta in care oamenii cred ca DUMNEZEU se schimba potrivit cu mersul veacului acestuia.lipsa mare de UNGERE a facut ca lauda si inchinarea sa se transforme intr-un spectacol ieftin inainteaLUI DUMNEZEU.muzica de lauda nuar trebui sa aibe nimic in comun cu muzica veacului acestuia ,de aceea cei ce sunt calauziti de DUHUL SFINTnu sunt in criza de inspiratie ca sa apeleze la rock,rap ,techno,etc.mai oameni buni credeti ca MINTUITORUL sau apostolii ar fi sarit ca smintitii pe diferite ritmuri muzicale cum se intimpla astazi in atitea biserici?haideti sa nu ne mai inselam singuri crezind ca ce ne place noua place si DOMNULUI.
Stimate Florin, Multumesc pentru mărturia dvs.
Am un singur comentariu. Cei luminați în totalitate de Domnul încep să fie cu respect și asupra oricărui adevăr care este în lume.
Gramatica, literele, adevărurile matematice, geometrice et c. și acestea sînt adevăruri ale lui Dumnezeu. din acesta pricină, scrierea corectă din punct de vedere gramatical poate fi o mică laudă adusă Domnului. Cu simpatie! 😉
DOMNUL iubeste si pe cei mai nestiutori,analfabeti care nu stiu sa scrie gramatical.Scuze,nu am avut ce face si nimerii in elita scolita a sfintilor care se pare ca au fost gidilati cu ceva pe la urechi. Se pare ca nu putem vorbi ca de la egal la egal si acum voi care invatati pe alttii doar nu o sa luati invatatura de la niste prosti.Sunt unii care pe canale tv si radio crestine dau invatauri despre metode contraceptive[ce ratacire]de parca crestinii ar trebui sa apeleze la asa ceva.In fine fiecare va face mai departe cei convine fie ca imbraca o masca a pocaintei baptiste, penticostale,evangheliste etc.Intentia mea nu este sa supar ,ci doar sa-mi spun in mod direct punctul de vedere. cu respect.