Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Neapărat mă înscriu, e şi doamna Sorina Plăcintă printre membri! Dacă semnează şi doamna Udrea, o oblig şi pe soacră-mea să se înscrie, că n-are decât 81 şi manifestul e generos cu bătrânii care vor să intre în politică. Mai mulţi membri în familie, mai multe şanse în politica creşti-libero-damocrată (şi socio, uitasem).
🙂
iată semințele unui nou partid.
cine știe, să fim optimiști ca americanii, poate că acesta este partidul, poate că acesta este omul… 🙂
Dacă intrăm toţi în politică, atunci pe cine mai fură politicienii noştri?
Cât despre faptul că politica înseamnă căutarea binelui comun nu pot decât să interpretez acest „comun” la fel cum interpretează calviniştii „lume” sau „orice” în Ioan 3:16: e vorba de binele cercului închis de politicieni. Acest bine este doar pentru cei „aleşi”, adică aceia care se află la putere.
nu politica e buba, ci omul.
păi factorul uman este problema peste tot, nu-i așa.
Biserica ar fi perfectă și ea, fără pată și zbîrcitură… dacă n-ar fi compusă din oameni! 😉
asa spun si eu.
am tot vrut sa o scriu, dar nu mi-a venit prilejul.
eu am o parere buna despre politica.
nu cred ca afirmatii de genul: ma tin departe de politica pentru ca nu e buna de nimic, sau: politica e rea, sunt drepte.
politica poate fi o unealta eficienta in ajustarea problemelor sociale. omul o transforma intr-o unealta de ocara.
cand se fac afirmatii de genul celor de mai sus, se uita, sau se ascunde voit factorul uman, ca si cum, politica in esenta ei ar fi ea iar omul nu o poate indrepta. adevarul simplu si clar este ca omul o transforma in bine sau in rau.
daca e adevarat ca ,,omul sfinteste locul,, … poate ca are valabilitate in toate domeniile.