Licitația s-a încheiat: rezultatul final absolut suprinzător

Se pare că ideea cu licitația a fost una de mare succes. Azi dimineață la ora 1.00 a.m. ora României s-a încheiat acest foarte interesant experiment. Interesant și foarte eficient, cu rezultate absolut remarcabile și cu totul neașteptate.

Iată de unde a pornit totul. Citește AICI.

Iată cum au evoluat propunerile. Citește AICI.

După cum se vede, ultimul preț la care a ajuns chitara Admira este 1150 Ron, echivalentul a 374 USD, în ziua licitării, echivalentul a 378,64 USD azi sau 268,82 EURO, un preț absolut decent pentru chitara veche de 30 de ani, cu istoricul inclus.

Prețul maxim la care aș fi admis licitația ar fi fost echivalentul a 1500 Ron (493,88 USD sau 350,64 Euro). Aici aș fi oprit totul pentru că aș fi considerat că instrumentul este supraevaluat și cel care ar fi achiziționat chitara ar fi fost în pierdere, iar noi lipsiți de onestitate.

Cîștigătorul este cel care a licitat sub numele cristi.

Îl cunosc personal pe cristi, dar nu mi-a dat libertatea de a-i deconspira identitatea.

Am înțeles imediat și de ce. A făcut un gest foarte frumos și cu totul surprinzător.

După ce a cîștigat chitara, a cerut contul, a virat banii în contul domnului profesor Sabău și aici a venit bomba: a donat chitara din nou pentru ca domnul profesor să dispună după cum dorește de ea,  fie pentru a o dărui imediat celui care merită un astfel de instrument,după alegerea dînsului, fie să fie atribuită cîștigătorului unui concurs organizat în următoarele săptămîni.

După o consultare rapidă cu domnul profesor Sabău ne-am hotărît asupra unui potențial destinatar, urmînd ca luni, dacă vom găsi ceea ce căutăm la Reghin, să achiziționăm cel puțin încă două instrumente. În acest fel școala de chitară clasică de la Oradea se îmbogățește cu trei instrumente bune. Niciun student nu a rămas fără instrument de studiu. Două instrumente spaniole de student au fost donate deja în cursul verii de domnul Liviu Costea.

Am fost foarte impresionat de acest gest și toată povestea asta mi-a dat o bucurie nespusă și un optimism vecin cu entuziasmul deșănțat. De ce? Pentru că în ciuda crizei, uite că putem visa la mecenat autentic, fără strings atacched (ce bine se potrivește în contextul cu chitara această expresie!!!).

În ciuda crizei economice există încă persoane care discret, fără să facă mult zgomot împrejur, pot și doresc să susțină proiecte culturale și zidiri ale spiritului.

Încă o dată felicitări și mulțumiri lui cristi, mulțumiri pentru felul elegant în care s-a achitat de toate îndatoririle sale și sper ca sacrificiul dînsului să fie răsplătit altcumva de Altcineva.

Sper ca acest gest să fie începutul unui adevărat sistem de mecenat artistic în mediul evanghelic. Semne bune.. anul (școlar) are.

Vă voi ține la curent, dragi prieteni, cu urmarea acestei foarte interesante aventuri!

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Chitara, Muzica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Licitația s-a încheiat: rezultatul final absolut suprinzător

  1. alexandru zice:

    Cristi, Domnul sa iti binecuvanteze inima largita.

  2. petruburac zice:

    Ma bucur de aceasta veste. Ma bucur ca avem oameni ca si Cristi langa noi. Fii binecuvantat Cristi si tu Marius.

  3. Daniel zice:

    Uimitor! Fantastic!
    Slava Domnului!

  4. barthimeu zice:

    A.S.
    Scuze Marius, dar nu stiu unde sa incadrez acest …mesaj!

    Invitaţie la surpriza … “Decalog”!

    Cu mai mult de trei decade în urmă,un prieten mentor englez (Trevor) ne spunea că noi ar trebui să fim dechişi la a fi surprinşi zilnic de Dumnezeu!
    Nu anticipam nici pe departe că la începutul acestei superbe toamne,într-un însorit Sabat, Dumnezeu avea să mă surprindă, cu un “lanţ de surprize”.
    Ca o paranteză, rog insistent pe cei ce vor avea pacienţa sa lectureze rândurile de mai jos, să nu se lase “duşi” cu gândul la alte… “Surprize… Surprize” ale ştim noi cărei Zâne !
    O primă surpriză a constituit-o întâlnirea cu fratele şi prieteneul meu în Cristos, unul dintre puţinii creatori de artă evanghelici cu impact “înăuntru” şi “înafară”, şi anume cu Liviu Mocan ; cel care la fizionomie,de la o oarecare depărtare ,seamănă surprinzător de mult cu nimeni altul decăt cu…atenţie: ţineţi-vă bine…Osama ben Laden !
    Această surpriză a fost cu atât mai plăcută, cu cât ea a “prins contur” în leagănul uneia dintre din fortăreţele editoriale evanghelice (Grand Rapids,MI respectiv Zondervan). Da,un Grand Rapids în care amprenta europeană în general, dar cea olandeză în speţă, te întâmpină la fiecare…colţ de stradă (aproape) al down town-ului printr-un indicator cu …van Andel, Devoos…
    Tocmai în “inima” acestui down town cosmopolitan, am fost plăcut surprins ca în “babilonia” celor peste 1700 expozanţi care au participat la anualul ARTPRIZE, să întâlnesc pe o uşoară culme, aproape de Gerald Ford Presidential Museum ( un plasament deloc întâmplător), “gruparea degetelor lui Dumnezeu-Decalogul”.
    Nu sunt nici pe departe un critic de artă… Dar n-am putut trece indiferent pe lângă “nişte” detalii … Unul prim, a fost modestia artistului în relaţie cu vizitatorii: a fost singurul artist care a “vegheat” lângă opera sa pe toată durata festivalului.Şansa admiratorilor de a vedea un astfel de duet artist-lucrare, a fost unica! Mai mult, creatorul de artă, deosebindu-se radical de ceilalţi “competitori”, nu a arătat cu degetul înspre sine (adică nu şi-a făcut reclamă propriei lucrări pentru ca să adune semnături cât mai multe pentru a ajunge la “vârful “ celor 250,000 usd), ci înspre …Creatorul Decalogului. Asta „l-a costat” pe Liviu…!
    Dar dincolo de detaliile legate de artist,locaţie ş.m.a, detaliile surprinzătoare au fost în legătură cu opera în sine. Ceea a fost stârnit în primul rând în ochii vizitatorului (care scrie), a fost simţul observaţiei urmat de o provocare la o hermeneutică… plastică.
    „Înlăuntrul” degetelor Decalogului,linii şi forme blânde,fără asperităţi, cu o linie uşor concavă, transmiţătoare de intimitate, căldură, protecţie şi binecuvântare… Căci ce altceva asigură ascultarea de Voia Lui dacă nu tocmai acestea? Spaţii largi…aerisite între „Degetele Legii”, tocmai pentru a ne face să înţelegem că Decalogul nu ne „sugurmă”, nu ne anihilează libertatea de-a decide în fiecare moment să …le părăsim, să nu mai ascultăm …Vârful Degetelor Decalogului, orientat înspre unde altundeva daca nu spre Dătătorul lor, prin profilul lanceolat, aduce ceva din forţa de penetrare a Voiei Lui respectiv din perfecţiunea Ei.La baza lor, fiecare din cele 10 „degete” avea parcă ceva din podul palmei… un fel de şezătoare, pe care să te poţi odihni în/de vâltoarea cotidianului… să ai şansa de-a te uită în sus…
    Dincolo însă, adică „înafara” degetelor Decalogului, persepctiva e una diferită…”Dosul” acestor degete , prin rugozităţile şi mai ales prin ascuţişul formei, se doreau a transmite retinei vizittorului un semnal diferit… Decizia de-a ieşi din căuşul palmelor lui Dumnezeu prin neascultare nu poate rămânea…nepedepsită. Ce m-a frapat, mai ales seara, în bătaia reflectoarelor, a fost jocul acestor asperităţi ale dorsalului degetelor respectiv incisivitatea tăişului lor convex, asemenea unei săbii a lui Damocles.
    Şi în fine, dar nu în ultimul rând ca importanţă, am fost deosebit de plăcut surprins, să descopăr impactul evanghelistic deosebit al unei atât de nepreţuite forme de comunicare non-verbală, precum cea prin arta plastică. Nu tu stridenţe…nu tu jargoane…nu tu vorbării lacrimigene…nu tu manipulări prin ridicări de mână… Şi totuşi oamenii veneau şi întrebau..reflectau …şi mergeau, cred eu, cu o sămânţă semănată…
    Cred că surprizele pe care Decalogul artistic a lui Liviu le va aduce pentru un an de zile de acum încolo, timp în care studenţii (dar nu numai) de la Calvin Theological Institute din Grand Rapids vor putea să Îl admire , nu vor întârzia să apară!
    Aşadar, iată încă o faţ(et)ă a …României Evanghelice!
    Aşa să ne ajute/surprindă Dumnezeu!

    • Marius David zice:

      BArthimeu, cu totul de acord cu ce spui,
      şi eu îl apreciez pe Liviu pentru ce face şi sînt umilit şi smerit că mă consideră prietenul lui, chiar dacă nu merit titlul… mă dau şi eu pe lîngă el 🙂
      Dincolo de glumă, Liviu poate muri liniştit, adică poate să îşi pună steagul, ştie el despre ce vorbesc. şi-a făcut treaba cu Decalogul, ni-l vom aminti multă vreme, chiar şi în strănepoţiii noştri.

  5. Pingback: Concurs de chitară clasică cu premii substanţiale la Universitatea Emanuel din Oradea | Marius Cruceru

  6. Pingback: Noul Pegas a fost adjudecat la licitație. Rezultat surpriză! | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.