Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Eşti inteligent, dar nu eşti înţelept.”
Puteti sa explicati?
Naomi , sunt PREA MULTE cazurile ( mai bine zis , masele ) din lumea inteligenţei unde cele două noţiuni nu numai că nu se presupun , ci sunt chiar în contradicţie. Inteligenţa omenească dă cu bîta în înţelepciune şi o tot alungă , încît cea alungată nici nu se mai poate observa ( nici cu ocheanul ).
În general, lumea confundă inteligenţa cu înţelepciunea , dar nu le distinge sursele sau izvoarele lor diferite.
Ce zici de următoarele relaţii :
– inteligenţă – cunoştinţă
– înţelepciune – conştiinţă
Cel care devine înţelept este persoana care în exerciţiul CUNoştinţelor sale ( inteligente) ajunge să întrebuinţeze şi funcţiunile CONştiinţei sale (înţelepte). Asta înseamnă că , neapărat , înţelepciunea Îl presupune pe Dumnezeu , deoarece CONştiinţa este bunul Lui Dumnezeu dat oamenilor.
Am cunoscut mulţi oameni inteligenţi , dar foarte nebuni , nebuni de legat ! fiindcă L-au scos total din cugetul lor pe Dumnezeul înţelepciunii.
Deci , inteligenţa este mult inferioară înţelepciunii.
Inteligenţa are ea , aşa , un fel de algoritm al ei , adică se bizuie pe o anumită logică a ştiinţei , dar înţelepciunea începe , cam , tocmai de pe acolo , de unde se termină logica.
De exemplu , un tip foarte inteligent construieşte un joc sofisticat pentru computer , unde personajele se omoară lesnicios unele pe altele. După ce l-a construit , vine bucuros acasă şi nerăbdător să i-l ofere fiului său în vîrstă de 5 anişori. Acesta se joacă , împuşcă oameni , se obişnuieşte cu acţiunea de împuşcare , iar la un moment dat ia pistolul şi-l împuşcă pe tatăl său ( jucîndu-se…)
Tipul era inteligent ( ştia cum se poate construi un astfel de joc ) , dar rezultatul dezastruos a fost cauzat tocmai de lipsa înţelepciunii tatălui inteligent.
Înţelegi ?
Tot în moarte veşnică vor ajunge şi ceilalţi inteligenţi , dar care L-au dat afară din cugetul lor pe Dumnezeu. Asta e nebunie curată !
Biblia arată că nebunul zice în inima lui : nu este Dumnezeu. Iar frica de Domnul este începutul înţelepciunii.
Aşadar , înţelepciune are doar omul care L-a primit în viaţa lui pe Dumnezeu.
Însă , pe acest subiect „inteligenţă-înţelepciune” se pot face analize şi discuţii ample. Este inepuizabil.
„Cel care devine înţelept este persoana care în exerciţiul CUNoştinţelor sale ( inteligente) ajunge să întrebuinţeze şi funcţiunile CONştiinţei sale (înţelepte). Asta înseamnă că , neapărat , înţelepciunea Îl presupune pe Dumnezeu , deoarece CONştiinţa este bunul Lui Dumnezeu dat oamenilor.”
Asta-i definitia, raspunsul care m-a scos din ceata 🙂
Multumesc si pentru restu’
Degeaba are omul inteligenta in domeniul informaticii, e un bun ITist … ori e un geniu al matematicii, ori al literaturii, ori al fizicii daca nu are intelepciunea sa recunoasca sursa binecuvantarilor lui: Dumnezeu. Omul inteligent are deseori impulsul de a crede ca totul se datoreaza lui, datorita faptului ca a studiat din greu … dar fara mila lui Dumnezeu, putea ajunge ca un dobitoc fara minte … La asta cred eu ca se refera prin ‘esti inteligent, dar nu intelept’ …
….. trebuie sa fi intelept ca sa poti fi inteligent si inteligent daca vrei sa fi intelept. Este?
Nu.
Am formulat un răspuns mai sus , la prima ta întrebare , însă comentariul meu continuă să stea în aşteptare.
Multumesc!
Iar o sa fiu eu de vina pentru comenturile intrate in asteptare; am comentat prea mult, uf si inchid calculatorul 😦
Gindeam odata ca inteligent este cel care stie sa foloseasca la maxim materia cerebrala.
Intelept este cel care asi foloseste materia cerebrala cu frica de Domnul.
Intelepciunea este mai sus decat inteligenta dar nu se poate obtine decat prin aceasta.
frumos spus, Gigi,
Exodul 35:31
L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere, şi ştiinţă, pentru tot felul de lucrări.
Exodul 36:1
Beţaleel, Oholiab, şi toţi bărbaţii iscusiţi în care pusese Domnul înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă lucrările rânduite pentru slujba sfântului locaş, au făcut totul după cum poruncise Domnul. 1 Imparati 4:29
Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere, şi cunoştinţe multe ca nisipul de pe ţărmul mării.
1Imp 3.12;
1 Imparati 4:30
Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea Egiptenilor.
Gen 25.6; Fapt 7.22;
1 Imparati 4:34
Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.
1Imp 10.1; 2Cron 9.1-23;
1 Imparati 5:12
Domnul a dat înţelepciune lui Solomon, cum îi făgăduise. Între Hiram şi Solomon a fost pace, şi au făcut legământ împreună. Psalmii 51:6
Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!
Isaia 47:10
Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: ,Nimeni nu mă vede!’ Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ,Eu şi numai eu.’ Daniel 2:20
Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea.
Ps 113.2; Ps 115.18; Ier 32.19;
Daniel 2:21
El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! Daniel 2:23
Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere, şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!”. 1 Corinteni 1:21
Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia 1 Corinteni 1:22
Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune;
Mat 12.38; Mat 16.1; Marc 8.11; Luc 11.16; Ioan 4.48;
1 Corinteni 1:24
dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
Rom 1.4-16; 1Cor 1.18; Col 2.3;
1 Corinteni 1:30
Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,
1Cor 1.24; Ier 23.5-6; Rom 4.25; 2Cor 5.21; Ioan 17.19; Efes 1.7;
1 Corinteni 2:1
Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. 1 Corinteni 2:5
pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
2Cor 4.7; 2Cor 6.7;
1 Corinteni 2:6
Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi, este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi.
1Cor 14.20; Efes 4.13; Filip 3.15; Evr 5.14; 1Cor 1.20; 1Cor 3.19; 1Cor 2.1-13; 2Cor 1.12; Iac 3.15; 1Cor 1.28;
1 Corinteni 2:7
Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
Rom 16.25-26; Efes 3.5-9; Col 1.26; 2Tim 1.9;
1 Corinteni 2:13
Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
2Pet 1.16; 1Cor 1.17; 1Cor 2.4;
1 Corinteni 3:19
Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.”
1Cor 1.20; 1Cor 2.6; Iov 5.13;
1 Corinteni 12:8
De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh;
1Cor 2.6-7; 1Cor 1.5; 1Cor 13.2; 2Cor 8.7;
2 Corinteni 1:12
Lauda noastră este mărturia, pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.
2Cor 2.17; 2Cor 4.2; 1Cor 2.4-13;
2 Corinteni 6:6
prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută,
Efeseni 1:8
pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
Efeseni 1:17
Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
Ioan 20.17; Col 1.9;
Efeseni 3:10
pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu,
1Pet 1.12; Rom 8.38; Efes 1.21; Col 1.6; 1Pet 3.22; 1Cor 2.7; 1Tim 3.16;
Coloseni 1:9
De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;
Efes 1.15-16; Col 1.3-4; 1Cor 1.5; Rom 12.2; Efes 1.8;
Coloseni 1:28
Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus.
Fapt 20.20-31; 2Cor 11.2; Efes 5.27; Col 1.22;
Coloseni 2:23
au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de nici un preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.
1Tim 4.8; Col 2.18;
Coloseni 3:16
Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.
1Cor 14.26; Efes 5.19; Col 4.6;
Coloseni 4:5
Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.
Efes 5.15; 1Tes 4.12; Efes 5.16;
2 Timotei 3:15
din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.
Ioan 5.39;
2 Timotei 3:16
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
2Pet 1.20-21; Rom 15.4;
Iacov 1:5
Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
Imi imaginez ca…
Inteligenta este ca o gaura in zidul unei cetati, prin care poti sa vezi clar…o portiune din privelistea de dincolo de zid.
Intelepciunea este cind te-ai lasat ridicat de Dumnezeu sus pe zid…si vezi totul.
Din nefericire nici covertirea nu aduce instantaneu adevarata intelepciune.Am oabservat ca cei mai multi devenim intelepti doar odata cu trecerea anilor ,in urma esecurilor si de multe ori nici atunci.Inteleptirea la fel ca si mintuirea cred e ca este un proces care dureaza toata viata.Ferice de cei care au avut si au parte de un sfatuitor duhovnicesc si intelept si a carui autoritate spirituala o recunosc si o accepta.Marea buba a vremurilor in care traim este ca cei intelepti sunt tot mai rari sau n au timp de a face ucenici.A doua la fel de mare este faptul ca s tare putini cei care mai recunosc ce nevoie au de sfatuire ,invatare si mustrare chiar.Multor tineri (si nu numai ) ,li se pare ca nu mai au ce invata de la nimeni,ei stiu tot si in orice domeniu.Rezultatul? Ce vedem si auzim ,mediocritate.Pasi spre inteleptire ? 1. Sa recunosc cit de neintelept sunt. 2.Sa incep sa ma rog expres pt a o capata.3.Sa caut un frate a carui intelepciune am inceput sa o percep si sa l rog sa ma ajute cu experienta lui.4 .Sa nu ma cred NICIODATA prea intelept.Daca ati sti de cite ori gindindu ma la greselile din trecut imi spun :daca as fi avut atunci mintea de acum…nu ca acum sunt foarte intelept ,dar am rupt o gramada de „praguri „cu dind cu capul in ele si tot mai am de invatat.As putea scrie un adevarat ghid de „asa , NU!” .Inchei cu o zicere din bobor: inteleptul invata din greselile altora celalalt ,nici din ale lui.Sanatate!
ilie sutu…absolut adevarat …Da-ne Doamne intelepciunea romanului de pe urma…