Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Cred că aici aveți dreptate, însă cred totuși că fuga e bună. Și mă gândesc să fugim de Biserică și de tot sistemul ei din spate, care parcă miroase a comunism și securitate. Unde să fugim? Unde putem să îl găsim pe Domnul, pentru că în Biserică nu prea se mai găsește.
Cât despre clip, acesta este o prostie americană….dacă veți verifica numele autorului și siteul acelei bisericii, veți găsi exact acele lucruri despre care el zbiară să fugim…
la care biserică mergi tu, enos, de-ţi miroase a comunism şi securitate? Doamne fereşte!
Şi dacă este aşa? Unde fugi? Ai vreun club spiritual la care poţi fugi în afară de Biserică.
Sine Ecclesia nulla salus…sau Extra Ecclesiam nulla Salus în afara Bisericii, spunea Ciprian.
Este ceva adevăr în asta, nu poţi fi mîntuit în afara Trupului lui Cristos pentru că nu poţi vieţui astfel.
nu are relevanță la ce biserică, eu mă refeream în general la cultele protestante, în special la cele 3. de ceva timp observ că majoritatea conducătorilor bisericii preferă să își țină membrii cu un nivel de cunoaștere a Domnului cât mai jos. în general se preferă predicarea folosind tehnici de manipulare și a pune presiune pe mințile lor decât a-i lăsa liberi și a le permite intimitate cu Domnul. sistemul acesta își are începuturile în comunism, iar acum este dus la apogeu în era aceasta minunată numită capitalism. dar, din nou, este opinia mea și probabil că în fața unui renumit profesor de mare universitate sunt decât un ciudat cu mintea bolnavă.
nu preferă, Enos, acesta este nivelul lor, este fără intenţie.
Stai liniştit cu ironiile gratuite, eu nu dau diagnostice gen „minte bolnavă” deşi uneori am fost ispitit. Nu-i specialitatea mea.
enos, chiar ai gasit acele lucruri despre care zbiara sa fugim? Mie mi se pare ca se predica bine pe acolo, fara spectacole. Sper sa nu fie adevarat ce ai zis, ci doar o parere de a ta.
Fuga…e de mai multe feluri. 🙂
Acest ”Run, Run!” atat de imperativ e mai mult petru a sublinia necesitatea separarii. Daca Biserica, Trupul lui Hristos s-ar delimita de tot ce e infierat in acest mesaj, nu ar trebui sa se goleasca adunarile. Ci sa se umple. DACA, ar izgoni ce nu e bun de acolo. 🙂
Fuga noastra…inspre Hristos, in ce alta parte?
Alaxandra, şi Cristos este Capul Bisericii. Ghinion, tot acolo ne întoarcem! 🙂
@ Am rîs cu toţii de fuga lui disperată, dar acela era unul dintre cele mai dramatice momente ale filmului.
disperarea cand apare? cand lupti pt un tel (sa luam telurile realizabile nu pe cele utopice) si in ciuda eforturilor tale disperate, nu reusesti sa il atingi, in acel moment te poate atinge disperarea. disperarea nu neaparat este rea in sine, este un moment psihologic care te poate ajuta fie sa schimbi paradima, fie sa schimbi anturajul, fie sa schimbi telul.
daca odata ai coexistat intr-un anturaj crestin in care toti aveau valori inalte spirituale, toti erau oameni infierbantati spre Adevar, dar viata, elementul geografic te-a condus spre o regiune unde anturajul care ti se ofera este format din oameni fara teluri inalte, cu o temperatura scazuta in cautarea adevarului poti ajunge intr-o disperare. de ce? ce poti face? sa te rogi, sa te rogi asta poti face, pana cand Dumnezeu iti va spune – ok continua asa, sau ok, am inteles, dar acestia nu sunt oamenii pe care vreau sa ii intalnesti, sau ….. .
ca sa fii omul care ramane pe baricada luptei spirituale trebuie sa fii un om puternic spiritual, un om de care valurile sa lovesc si se sfarama. ce faci daca esti intr-un moment de cumpana spirituala, sau intr-un moment cand esti lovit greu de viata si pt a continua ai avea nevoie de cineva sa iti aduci vasele si Dumnezeu sa ti le umple cu untdelemn, iar acel om nu mai apare?
un om deznadajduit de moment nu trebuie privit negativ si hulit, luat in deradere ca s-ar putea sa aiba potential mai mare decat tine care te crezi puternic si ferit de vant si de furtuna.
empatia cu cel in suferinta aici e marea problema la noi- adica tradus in termeni biblici dragostea fata de aproape 🙂
nu era cazul lui Forest, Romuluss, el fugea pur şi simplu. Îţi aminteşti scena în care ajunge la marginea oceanului şi se opreşte dintr-o dată…. este una dintre cele mai tari scene ale filmului.
TToţi erau în căutarea sensului…
filmul e bogat in substraturi – la inceput nu mi-a placut, dar l-am analizat mai tarziu.
comentariul l-am facut gandindu-ma la lumea neoprotestanta, care ne este a 2-a mama 🙂 (prima este cea genealogica)
lumea protestantă a doua mamă? … vai de mama noastră
Fr. Marius, nu credeti ca mesajul se refera mai degraba de a fugi de pacat si de a te complace in pacat, de a condamna pacatul si de a-l confrunta in viata ta si in viata celor din jurul tau??
Ciudata viata asta, plina de fugi si nefugi. Cred ca cine ajunge sa desavirseasca aceasta arta de a sti cind sa fuga si cind sa stea, a rezolvat multe din dilemele vietii. De exemplu, in vechime, evreilor li se cerea sa stea departe de popoarele (si mai ales de femeile lor) care se inchinau la idoli. De ce? Daca Dumnezeu era cu ei si dorea sa ca ei sa fie un punct de reper moral in regiune, nu era mai normal sa le spuna sa nu fuga „de la” ci sa fuga „spre” ei pentru a-i ajuta sa-L cunoasca pe El?
Azi ni se spune pe toate caile ca nu putem face afaceri fara credite din banca? Fugim „spre” banca sa aratam ca suntem macho sau fugim „de la” banca pentru ca dorim (mai mult) sa fim liberi?
Oricit de incarcat emotional ar fi videoclipul si oricit de siropos, pentru mine a insemnat un semnal de alarma si a readus in discutie vesnica dilema, cind sa fug si cind sa stau?
Problema devine si mai complicata cind esti intr-o comunitate in care lucrurile nu sunt cum ar trebui. Ce faci? Cum iti cintaresti argumentele? Stai pentru a incerca sa schimbi ceva, sau fugi spre locuri mai caldute unde te simti mai bine si nu ai nimic de facut?
Da, Putinstiutorule, asa cum spui, cel mai greu este sa decidem de cine si cind si cum fugim… Foarte greu.
Sa invat unde construieste Dumnezeu si unde darima El… sa fac diferenta dintre acestea
sensul lui #Run asta e mai mult cu sensul -> ex. e Fuga lui Iosif de langa sotia lui Potifar. Fuga din fata necuratiei sau de necuratie. Eu ca si pocait de rand, nu ca si interpretor filosofic pricep simplu acest mesaj. Ma indeamna sa nu stau langa pacat, ci sa fug de el, sa nu stau sa discut cu el, ci sa fug spre singura mea scapare, Cristos. Nu simt dezbinare, ci inteleg unire cu sfintii, sa fug de cei intinati spre trupul curat a lui Cristos.
Da, se poate și așa… dar să nu uităm că aici este vorba de BISERICĂ!!!!
nu ne putem juca așa de ușor cu conceptele.
Frate Marius, la un moment dat predicatorul Carter Conlon spune despre pompierii care fugeau inspre cladirile ce urmau sa se darame si spuneau la ceilalti sa fuga. Si mai spunea ca bine ar fi ca simtul datoriei crestinului sa fie macar ca al acelor cativa pompieri. Sa fugim de confortul si binele nostru pamantesc, si sa fugim inspre a ajuta pe altii sa gaseasca calea spre viata, spre Dumnezeu.
Am auzit ca romanii au ajuns pe topul 3 in Europa in directia concubinajului. Noi ar trebui sa fugim de concubinaj, si in acelasi timp sa fugim spre cei care traiesc in concubinaj sau care sunt pe aproape si sa-i avertizam de consecintele dorintelor lor, si sa le spunem calea de iesire de acolo, vestea buna, Evanghelia, despre Domnul Isus, ..sa fim o marturie.
Pingback: Run, Forest, Run …. Reloaded | Marius Cruceru
De fapt viata noastra e o fuga continua si epuizanta. Suntem secolul RUN, generatia RUN
„Există biserici care sînt “adunări ale demonilor” şi în care nu se predică Scripturile, în care se fac glume de la amvon şi bisericile adevărate? Hmmm!”
Foarte interesant..asta se intreaba un prof. de la Univ Emanuel ?!..poate doar ironic
eu votez cu un ABSOLUT DA ..
eu nu pot decat sa imi doresc ca un astfel de mesaj sa produca separare si fragmentare..mai intai in viata mea si apoi in bisericile noastre.
totusi nu am inteles la ce ‘gauri teologice’ va referiti?
iar comentatorul enos nu a priceput nimic (daca frunzarim ramanem tot ignoranti, doar un pic mai convinsi in ignoranta noastra si poate si mai fanatici )..il sfatuim sa mai asculte vreo 10-20 predici de-ale lui David Wilkerson si sa studieze un pic lucrarea lui si poate se lamureste
Păi alea nu sînt biserici, Paul,
să nu confundăm cluburile religioase, baptistotecile sau penticostalotecile cu bisericle. să fim serioși.
Ce și unde se CONSTITUIE biserica, indiferent de loc și structură liturgică, iată o întrebare bună de discutat cu un prof. la Emanuel 🙂
Accept provocarea…
să îmi spui întîi ce înțelegi tu prin Biserică… scoatem din discuție găștile, dărdălașele, grupusculele care se joacă de-a liturghia și alte colective și adunături care numai comuniune și adunare a Domnului nu reprezintă…
Deci?
aici este o completare excelenta la clipul de mai sus
pe youtube este si restul mesajului
All, toate generalizările sînt periculoase, îninclusiv aceasta.. nu îmi amintesc cine a spus-o, dar a spus-o bine.
Bună retorică, dar să fim atenți la cuvintele TOTUL, TOATE, mai ales cînd vorbim de acest fel de lucuri.
aici nu vorbim de cafenele, ci de BISERICĂ.