Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Mie mi se pare a fi un juramat, un fel de a spune AMIN in felul lor.
„Potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, semnul Crucii se face după cum urmează: degetul mare si primele două degete ale mâinii drepte sunt unite la vârfuri, iar celelalte degete strânse în palmă. Apoi ne atingem fruntea, pieptul, umărul drept şi cel stâng şi ne plecăm uşor. De cei ce se însemnează cu toate cele cinci degete, sau de cei ce se apleacă înainte să săvârşească Crucea, sau doar îşi vântura mâna prin aer sau în faţa pieptului, sau isi saruta dejetul mare, Sf. Ioan Gură de Aur grăieşte: „Diavolii se bucură de aceste gesturi nebuneşti”. Pe de altă parte, semnul Crucii, făcut cum se cuvine, cu credinţă si evlavie, îi îngrozeşte pe diavoli, micşorează suferinţele pricinuite de păcate şi pogoară harul dumnezeiesc. ”
Copyright © 2010 St Mary Romanian Orthodox Church
Nu te lega de Formula 1, OK?! 🙂
Ai dreptate, e citeodata plictisitoare dar in ultimii 2-3 ani se fac eforturi serioase sa nu mai fie chiar asa o procesiune, si chiar s-a reusit.
ca tot vorbim de ignoranta, oare e totuna ca pui dupa o propozitie semnul ! inainte de semnul ?, sau conteaza ordinea? ca io nu stiu…
Ce şi-n Formula 1 fac la fel?
Formula 1 e din fericire un sport mult mai solicitant fizic decat fotbalul. Saracii si sa vrea sa-si faca cruce, n-ar avea spatiu in monopost. Dar trebuie sa recunosc un lucru…. dupa ce ani de zile nu ratam o singura cursa pe sezon, acum vreo 3 ani am inceput sa adorm in timpul lor, iar anul trecut si anul asta n-am vazut nici una. Chiar daca a devenit mai putin plictisitoare. Am unele indicii ca asta nu se datoreaza unor factori intrinseci… 🙂 Adevarul e ca s-a diluat cam mult farmecul.
@Putinstiutoru’: lasa tu! formula 1 😛 las-o de tot … eu am lasat-o acum 2 ani. De cand Bernie (Bunicu’) Ecclestone s-a bagat mare atotstiutor sa modifice el regulile, ciudat, s-a cam dus F1 .. si se va mai duce … dar fara multi care sa-i priveasca. PS: Miki Michiduta a reusit sa ma faca sa nu ma mai uit la Tv la F1.
Iar, la subiect, nu ma uit la Tv la fotbal, exceptii ar fi 1-2 meciuri ale nationalei .. singurile care le prinde 😀 imi place sa-l joc nu sa-l privesc, asa de dragul miscarii.
Am dat saptamana trecuta din greseala peste acest clip. Mi s-a parut nostim. Daca tot sunt arte martiale atunci sa fie biblice 🙂
Hmda!
Da, apropo de formula 1, ca sa devina mai putin plictisitoare trebuie sa recurga la solutia disperata de a se mai busi reciproc din cand in cand. De fapt, toata smecheria e ca firmele respective participa la un „mutual money laundering scheme”.
Ca si raspuns la intrebarea cu „destu”, oferit de Enciclopedia Catolica, click pe: http://books.google.com/books?id=in8qAAAAMAAJ&pg=PA785&lpg=PA785&dq=kiss+hand+after+sign+of+the+cross&source=web&ots=1kB8wT9QxW&sig=nmQ63CmAaa-LdFNr-Ufn0clOHOs#v=onepage&q=kiss%20hand%20after%20sign%20of%20the%20cross&f=false
chestia cu sarutatul degetului dupa facerea semnului cruci este de provinienta romano-catolica. Dar ce conotatie are la ei nu stiu nici eu.
As zice ca-i mai degraba de provenienta mediteraneana/levantina: am vazut gestul atat la romano-catolicii din bazinul mediteranean, cat si la ortodocsii arabi.