Că e lucru dracului! Aia! Şi aşa-i uşor de dibuit! Asta este bine!
Diavolul alege de multe ori să fie evident. Apeşi un buton şi-ţi năvăleşte în casă. Dumnezeu este subtil, se aşează nu în tunet, nici în cutremur, nici în fulger, ci într-un susur de vînt.
Diavolul este scandalagiu, vocal, isteric, îşi marchează prezenţa.
Dumnezeu este tăcut, discret, şoptit, îşi face prezenţa şi în absenţă.
Dar gata cu meditaţia. Să trecem la treabă:
E lucrul Satanei şi comportamentul slujbaşilor de acolo, de la Securitate, este întocmai ca al Satanei: „Fă-o, tăică, că nu ştie nime…Na, ca-i făcut-o…..Ţi-am promis eu că nu te dau în gît?”.
Aia e! Te foloseşte şi te mototoleşte ca să te arunce la coş.
Pălăria
Scenă. Un singur act
Colaboratorul, informatorul, urcă gîfîind treptele instituţiei pe care n-o mai vizitase demultişor.
Nu s-au schimbat multe lucruri. Mozaicul frecat altă dată de soldaţi cu cremă de ghete este înlocuit de podea melaminată, fişetele grele din fier sînt înlocuite de computerele destul de curăţele. Cam acelaşi miros greu de draperii impregnate cu fum de ţigară. Au apărut nişte fîţe care fumează ca turcii în locul ordonanţelor în termen de altă dată. Feţele s-au mai schimbat, unii au murit, alţii s-au pensionat, alţii au fost pensionaţi, despre vreo doi se spune că „au fost sinucişi”, în rest cam toate la locul lor. Aceeaşi atmosferă de „muncă cu mijloace specifice”. Cîte un conţopist se plimbă cu cîte un dosar sau cîte o foaie în mînă numai aşa, ca să pară că are treabă.
Colaboratorul nostru (de fapt al lor) cere audienţă. Ştie procedurile. A rămas cu acelaşi reflex. Se uită în stînga în dreapta cu emoţii, măturînd holul în stînga şi în dreapta ca nu cumva să se întîlnească cu vreun confrate „luat” pe nevestite din casă sau de la piaţă şi adus pe-aici. De obicei ştia cînd erau aduşi, dar acum… acum s-au stricat toate lucrurile.
Aşteaptă ore întregi. Nu mai este ca altă dată. Altă dată avea prioritate, era chemat de urgenţă înăuntru şi aşteptat cu cafea bună, cum nu prea era nici prin shop-uri. Ehe, nici Securitatea nu mai e la fel.
În sfîrşit, vechea sa cunoştinţă îl primeşte. Rece.
„Da, spuneţi, despre ce este vorba?”
Timid, colaboratorul lor, bine educat, nu îndrăzneşte să se aşeze, pentru că nici vechea cunoştinţă nu se aşează. . Îşi întoarce pălăria între degete tot timpul. Este între revoltă nouă şi frica cea veche. Amar amestec. Greu de înghiţit.
„Domnu locotenent, ce este circul ăsta din presă, domnule, doar mi-aţi promis, mi-aţi spus atunci, că nu va şti nimeni, ce este cu telefoanele, doar m-aţi promis….ne-aţi promis, noi am făcut tot…. ”
Începuse hotărît, cu un ton ferm, care a degenerat spre sfîrşitul frazei într-un fel de miorlăială jalnică.
„Domnu colonel, îl corectează ferm cunoştinţa, nu locotenent, atunci eram locotenent, cade briciul vocii…Ce v-am promis, „tovarăşe” şi izbucneşte într-un rîs sacadat… Glumesc, domnu, ce v-am promis….?”
„Ştiţi, deconspirarea… ”
„Aha, eh, ştiţi s-au schimbat vremurile, nici dumneavoastră n-aţi mai trecut pe la noi, avem cadre tinere, de nădejde, ştiu engleză, ştiu să lucreze la computer, vedeţi şi dumneavoastră…. inchide uşa, Ginuţa, avem treabă cu domnul, dar nu-l reţinem mult…lăsaţi, nu vă necăjiţi, şi aşa acu vine pensia, copiii vă iubesc, nepoţii habar-n-au ce-i aia, ştiţi dvs…. Timpul trece…. nu vă necăjiţi. Ştiţi şi cu deconspirarea asta. Trebuie să jucăm şi jocul ăsta. Sînt sacrificii, ştiţi… trebuie… înţelegeţi. ”
Apropiindu-se de el ca să îl ia de subraţ, pentru a-l conduce afară…
„vă mai pot ajuta cu ceva?”
„Deci…?”
„Ginuţa, condu-l pe domnu…”
„Dar, domnu colonel… şi cu mine, cu mine, cu noi… cum rămîne?”
„Puteţi declara ce vreţi dumneavoastră, noi nu vom contrazice ce spuneţi. Ne pare rău, numai cadrele active sînt protejate de protocol….”
„Bun, şi cum pot deveni cadru activ… ”
„Domnu, v-am spus, efectivele sînt complete, ne pare rău … trebuie să mergem înainte, nu ne mai interesează obiectivul şi sectorul pe care „l-aţi lucrat” dumneavoastră… şi avem alte metode de lucru acum. Vă rog!”
Colaboratorul lor iese dezorientat. Toamna a venit mai devreme. Dintr-o dată s-a răcit. Săptămînile trecute erau temperaturi foarte mari. A pierdut mult calciu din pricina transpiraţiilor abundente. Poate din cauza asta ameţeşte acum. Se clatină şi se aşează pe banca din faţa instituţiei. Au înlocuit-o pe cea masivă, grea din fontă, pe care s-a prăbuşit şi a stat patru ore, prima dată cînd a venit pe aici…Acum este una suplă, din ţeavă pătrată, rece. Mai rece ca aia veche. Stă, îşi sprijină capul în mîini. O doamnă care croşetează macrameu se uită de cîteva ori lung la el şi, într-un tîrziu întreabă:
„Vă e rău, domnu?”
„Nnn, nu!”
„M-aţi speriat, sînteţi galben. Nu vă doare braţul stîng? că aşa l-a durut pe bărbatu-miu înainte de infract, fie-i ţărîna uşoară, că bun om a fost… ” şi începe să vorbească tot mai ascuţit într-un început de plîns….
„Nu, lăsaţi-mă doamnă-n pace…”
S-a scuturat, s-a ridicat, conştient că fusese bădăran, că doar era bine crescut…A încercat să alerge după autobuz, dar vîntul i-a zburat pălăria de fetru şi i-a tăvălit-o vreo cîţiva metri printre frunze şi noroi.
A ridicat-o înciudat, şi că a pierdut autobuzul, dar şi că s-a lipit mîzga şi găinaţii de porumbei de pălărie. Era veche, dar bună, material bun….A scuipat puţin pe ea ca s-o cureţe.
„Ptiu, aşa rămîne, pătată, nenorocita…”
Marius Cruceru 
verosimil.
totul este ficţiune, Dănuţ, dar vorba esteţilor antici despre Homer: Homer spunea un neadevăr credibil, verosimil. A greşi în literatură înseamnă să spui chiar un adevăr într-un mod necredibil.
S-o semnăm, şi s-o dăm anonimă…
Exact asa face si satan(a)- apropoo, cum este corect, satan sau satana?
Sa nu uitam ca au fost persoane care au fost constranse sa devina colaboratori ai securitatii. Nu stiu daca noi crestinii ar fi bine sa-i criticam( Rascumpararea memoriei), imi miroase a barfa, dvs nu?
Dar ati citit-o(Rascumpararea memoriei)?
Nuuu… inca. Dar ceea ce am citit despre ea pe bloguri imi este suficient sa banuiesc ce efecte va declansa asupra imaginii Bisericii.Se va isca un scandal monstuos, cea ce nu da bine la cei ce slugesc Domnului. E parerea mea.
Ce nu inteleg eu …. daca Domnul ne iarta pacatele si nu-si mai aduce de-aminte de ele, noi de ce le mai scoatem sa le bucinam. Asta ne face mai buni, mai evlaviosi? Care este tinta noastra? Oare nu lumea face asa iar noi ne-am amestecat atat de mult cu treburile ei incat nu mai avem discernere?! Cartea fratelui nostru va aduce oameni la mantuire? Daca da imi retrag cuvintele si ma pocaiesc. Cui face bine cartea aceasta?
Mai am intrebari fara raspuns dar ma opresc aici.
„ce efecte va declansa asupra imaginii Bisericii”
Biserica nu va avea de suferit pentrucă Biserica e a lui Cristos. Îţi aduc aminte ce zicea Mântuitorul: „…voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” Matei 16:18b
Da…e foarte posibil să aibe cultul penticostal de suferit, poate totuşi nu, dar Biserica nu va avea de suferit.
Aşa că dragă şi scumpă Naomi, nu-ţi fă prea multe griji din pricina aceasta…
Cum putem sta linistiti cand fratii nostrii sunt intr-un „razboi prostesc” din care multi vor avea de suferit? Cum mai putem noi spune ca suntem madulare uni altora daca stam nepasatori?
Cum? Spune, draga si scumpule frate Cornel!
Eu nu ţi-am spus să stai nepăsătoare ci să stai liniştită, să ai pace în suflet. Îţi aduc aminte dragă Naomi, că Mântuitorul spunea că a venit în lume nu să aducă pace ci sabie…înţelegi tu cuvintele acestea?
Draga frate Cornel, sa ai pace in mijlocul necazului e un har(l-am trait), sa ai pace cand fratele meu este la marginea prapastiei este nepasare.
Ceea ce a spus Mantuitorul ca a venit sa aduca razboi nu pace, nu are legatura cu ciondranelile si rautatile noastre.
Îţi respect punctul de vedere, dar nu ţi-l împărtăşesc…remarc că nu ai înţeles despre ce vorbeam…
Naomi, dar a discuta despre o carte fara ca macar sa o fi citit in prealabil mi se pare o lipsa de maturitate. Banuiti si trageti concluziile adecvate dupa ce ati citi-o. Analizati stilul scrierii, ganditi asupra rolului ei in penticostalism (si necesitatea, daca este cazul, in celelalte culte).
Ce ati citit pe bloguri este suficient sa va duca in eroare. E ca si cum ati citi despre Isus doar pe bloguri, fara a deschide Biblia (poate nu e cel mai bun exemplu).
Este o carte istorie. Nu e neaparat sa mantuiasca, dar rolul ei poate fi acela de „a-i ajuta” pe informatori sa se intoarca la Hristos, iar pe noi sa nu repetam greselile istoriei. Nu a reusit nimeni pana acum sa darame Biserica lui Hristos, nici comunismul, nici vreo scriere. Da, Dumnezeu iarta pacatele, dar zice undeva si de marturisirea lor. Public, chiar. (daca Dumnezeu iarta pacatele de ce a fost nevoie ca Pavel sa il mustre pe Petru cand a fost „fatarnic”?). Eu cred ca pacatele noastre au (si) consecinte aici pe pamant, fiind nevoie de o plata a lor.
Iar intrebarile fara raspuns nu le lasati sa mearga spre o manelizare fara numar. Opriti-va pentru o clipa si studiati istoria (RM este (si) o carte de istorie). Poate veti putea invata pe altii din ea si astfel ajutati la mantuire lor, impiedicandu-i sa apuce pe drumul celor ce isi toarna fratii (drumul lepadarii de Hristos).
Biblia ne indeamna sa luam aminte la vorbire. A vorbi degeaba este inutil, chiar pacatos.
PS: multi cresti de la Hristos pana in prezent au fost constansi sa faca multe lucruri, dar au rezistat prin Duhul Sfant. (daca tot vorbim de carte si citit incercati Nobletea Suferintei de Sabina Wrumbrand.)
Frate Vali, eu nu am criticat cartea ci am judecat dupa efectele negative pe care le-a starnit aparitia acestei carti.
Frate Vali,
Sunt de acord cu ceea ce spuneţi dumneavoastră şi până nu vom citi şi analiza bine cartea vom face comentarii mai degrabă subiective.
Sabina şi Richard Wurmbrand sunt doi soţi de la care avem foarte multe de învăţat. Sunt încredinţat că nu greşesc spunând că aceşti doi soţi au făcut precum Apostolul Pavel, călcând pe urmele lui şi astfel pe cele ale Mântuitorului. Călcarea lor a fost atât de profundă încât Cristos era pretutindeni iar ei, ascunşi în dragostea Lui.
@”Ce nu inteleg eu …. daca Domnul ne iarta pacatele si nu-si mai aduce de-aminte de ele, noi de ce le mai scoatem sa le bucinam.”
Lucrurile stau cu totul altfel Naomi,
Conducatorii poporului Domnului care s-au compromis colaborand cu Satana (Securitatea ceausista) au slujit in afara conditiilor impuse de Scriptura (vezi cerintele din Noul Testament pentru presbiteri si diaconi) deci in mod ilegitim divin.
In afara de asta, conceptul ca Domnul iarta pe moment toate pacatele nu este intru totul corect Scriptural deoarece exista cazuri cand Domnul nu doreste sa asculte rugaciunile iar in altele tine in cont nelegiuire unui om toata viata (asta nu inseamna ca nu il iarta la final ci ca cel in cauza va suporta consecintele unor anume pacate toata viata).
Ar fi usor sa-ti prezint Cuvintele Scripturii cu privire la ceea ce-ti scriu dar mai folositor ar fi sa le gasesti tu iar eu sa confirm ulterior daca m-am referit la cele gasite de tine sau la altele.
In afara de asta e vorba despre credibilitate, informatiile circula repede acum, multi si-au cercetat propriile dosare si au vazut cine era informatorii deci oricum imaginea celor mai multi dintre ei e compromisa, asta este o mare bariera pentru cei din lume..pana Bisrica nu-si curata propria arie nu are credibilitate suficienta.
Cu privire la acest aspect iata ce spune Domnul:
„caci din pricina voastra (e vorba de cei inclusi in Romani 2:1-3 si Romani) 2:17-24 este hulit Numele Lui Dumnezeu”
Msai sunt si alte aspecte ei, conducatorii poporului Domnului prin prisma atributiilor si a cursului vietii sunt adusi uneori sa judece sa elimine anume membrii ai bisericii pentru pacate insa cum se poate condamna un pacat al altuia si exclus cand tu insuti nu ai fost exclus pentru acele foarte grave pacate de colaborare cu Satana?
Unde e caderea morala? autoritatea de a face asa? nu spune Scriptura:” tu, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? ” citeste tot Romani 2:1-24
Iar in anume cazuri Domnul insusi spune ca pentru anume situatii nu asculta rugaciunea de mijlocire chiar al celor mai dedicati slujitori ai Sai.
Atentie! nu e vorba de mantuire ci de judecatile Sale aduse peste un loc sau peste anume oameni..cunosti desigur sintagma scripturala „mantuit ca prin foc”
despre asta e vorba..intelegi.?
hausaufgabe:
gasesti referintele biblice la care am apelat pentru acest comentariu?
Despre consecintele pacatului infaptuit, aveti dreptate (ex.David) – 🙂 nu Cruceru – a trebuit sa plateasca. Dar omul s-a cait si mai ales a ramas incontinuare imparat.
Petru s-a lepadat de Domnul Isus, dar s-a cait si a ramas ucenicul Domnului. Iuda este adevarat ca s-a spanzurat, dar cred ca si el s-a cait si din cauza remuscarii s-a spanzurat si poate pentru ca asa trebuia sa fie ca sa se implineasca Scriptura.
Deci acesti oameni de unde stim noi ca nu s-au cait si Dumnezeu i-a iertat?! Sau sugerati ca asta le este pedeapsa (si sa nu uitam ca aici intra si familiile lor, chiar daca scrie ca copii nu vor suferi din pricina pacatelor parintilor lor) sa fie pusi in piata si loviti cu pietre?! Mantuiti ca prin foc? De unde stim ca este judecata lui Dumnezeu si nu a oamenilor? Asta-i!
Eu scriu Satan, pentru a evita confuzia Satana – sutana.
🙂
Dumnnezeu
Daaa …. Dumnezeu. 🙂
corect!
În ultimul timp ați tot folosit cuvîntul „infract” (pe Twitter, Facebook, postări mai vechi) 🙂 există și alte boli de care poți muri la fel de repede. Chiar dacă ești cardiac, poți să nu mori de inimă.
Da, sigur, se poate muri în foarte multe feluri, fibrialţia ventriculară este cea mai simpatică, un adevărat spectacol al lui Dumnezeu, este o chestie fascinantă cu electricitatea inimii.
Interesant finalul… dar, spre deosebire de palarie, poate ca vantul constrangerii si noroiul compromisului puteau fi evitate de om.
puteau, n-au fost!
Naomi, cum ti se pare faptul ca Hristos a scris celor sapte biserici fara sa -I pese ca spunindu-le pacatele unii se vor poticni?Nu s=a ferit sa o faca.
Curatirea intii si apoi zidirea deasupra.
Si la baptisti a fost la fel, ca la penticostali cu desconspirarea; numai ca unii si azi au ramas si-si dau in petec.
Cei activi inca sunt protejati de protocol; care or fi aceia ?. 🙂
Hmmm!
1.Aici este vorba despre alceva, despre pacatele trecute poate chiar iertate de catre Dumnezeu(dar nu si de uni).
2.Dumnezeu nu da nume si inainte lauda Biserica pentru faptele ei bune.
3.Dumezeu mustra dand sfaturi de pocainta.
Este o comaratie radicala.
Ar trebui sa se gandeasca cei ce acuza la ce a spus Domnul Isus celor care au prins femeia in preacurvie: „Cine-i fara pacat sa dea primul cu piatra!”
Dupa mine, oricine incearca sa isi pastreze demnitatea stergind trecutul cu un scuipat…ca si nenea cu palaria – este o victima. Nu cei care au fost tradati sint adevaratele victime … ci cei care „sint ca pleava care o spulbera vintul” si care „nu pot tinea capul sus in ziua judecatii”.
Stiu ca „Rascumpararea memoriei” isi are drepturile ei…
Dar ma gindesc la adevarata …Rascumparare…si la o Carte veche unde am fost toti trecuti cu numele…
Dumnezeu ne va judeca pe toti.
Privind din unghiul lumii, da aveti dreptate, cartea isi are drepturile ei, dar privind prin ochiul cresinului mi se pare o rautate.
Stiti din postarea fratelui Marius cine ne bucina pe uliti pacatul si este adevarat!
Dupa ce infaptuim pacatul, Satan, spune tuturor: iata ce a facut cutarica.
Cartea aceasta poate fi o bila alba la ceea ce va urma, la prigoana noastra.
Naomi draga, citeste scrisoarea fratelui Paul Negrut cu privire la fratii care au vindut pe frati.
Fr.Paul este un om a lui Dumnezeu care nu s-a compromis.
Oamenii publici trebuie sa-si ceara iertare in mod public; altfel cum vor stii altii ca s-au pocait?
Nu este vorba decit de cererea de iertare a lor, pentru a nu ajunge la Marea Judecata; cei din lume stiu ca u exista colaboratori in toate cultele; avem noi dreptul sa-i ascundem, mintind?
e o sansa pe care trebuie sa o foloseasca,insasi legea lustratiei spune ca nu mai ai voie sa ocupi functii publice daca ai colaborat.Fiii veacului sunt mai intelepti decit fiii Imparatiei zicea Domnul.
Am impresia ca doar eu vad altfel lucrurile de aceea am sa ma abtin de la comentarii pana am sa citesc cartea
Bine ati revenit cu bucurie,”la noi”,nu stim care e mai mare?. 🙂
e bine ca ne mai taiati din comentariile”cu greseli”…ne-am simtit cam liberi de orice constrigere.. 🙂
greşelile de spirit sînt mai grave decît cele gramaticale,
ura, amărăciunea, acreala, invidia, scîrba sînt mai grave
Amin!
Bine aţi revenit frate Marius….o întrebare: ce impresie v-a făcut cartea fratelui Vasilică Croitor „Răscumpărarea memoriei”??? Aţi citit-o?? Ce impresie v-a lăsat…??
N-am citit-o şi s-ar putea să nu o citesc. Îmi amărăsc sufletul degeaba… sau o voi citi după ce va trece valul. Acum încerc să mă abţin de la orice fel de comentarii referitoare la situaţiile create de carte.
Pe unii dintre cei pomeniţi acolo îi cunosc. Bunicul din partea mamei este din biserica penticostală.
Toată aprecierea pentru munca lui Vasilică Croitor şi felicitări! Nu ştiu cartea, dar felicit demersul.
Naomi, surioara draga!
Bunatatea ta cea multa te face sa vorbesti prostii…
Chiar daca ti se rupe sufletul de grija celor desconspirati,
Chiar daca spiritul tau matern si protector te-ndeamna sa arati acea dragoste care “acopere” totul – in cazul de fata n-ar trebui sa-ti dai cu parerea pina nu citesti cartea!
RM nu e o carte de birfe, cum crezi tu.
Scopul ei nu e demascarea informatorilor.
Cartea pe care o critici, e o carte de istorie:
O istorie adevarata si dureroasa, istoria noastra sub comunism.
O istorie care nu ascunde faptul ca am avut si Iude in mijlocul nostru.
Dar nu ca Iuda cel din Scriptura.
Acela s-a cait.
Acela a regretat amarnic inainte de-a se spinzura.
Iudele noastre n-au simtit nevoia sa se pocaiasca pentru ca si-au vindut fratii. Unele au fost chiar mindre pentru „serviciile” aduse patriei socialiste.
Cind vei citi cartea, le vei vedea, ingrozita, semnaturile pe chitantele cu argintii capatati de la Securitate…
Iudele noastre, chiar si moarte, au inca adoratori.
Au urmasi care le curata cu piosenie gainatul de pe statui.
Au gineri care inca le cinta osanale…
Mai bine roaga-te, Naomi, ca cei care inca sint in viata, sa se pocaiasca.
Tata lui Marius a primit harul si taria s-o faca, chiar daca era constient ca va plati cu viata!
Acum nu mai au de ce sa se teama. Viata aceasta nu mai le este in pericol.
Dar cea eterna, Da!
Am promis ca nu mai comentez pana nu citesc cartea, ok? 🙂
ok, citeşte-o!
spor! 🙂
Multumesc si indrazniti si dvs.
E usor a vorbi despre ce au facut altii. Te-as vedea eu pe tine ce-ai fi facut in locul lor. Ori crezi ca esti asa de tare in credinta si ca nu te-ai fi lepadat cu niciun chip. Uita-te la Petru cum s-a lepadat. F putini sunt cei care au rezistat presiunilor securitatii. Vin unii si spun ca n-au facut liceu si facultate din cauza c-au fost pocaiti, si se cred victime ale sistemului. Jenant. Daca ii comparam de exemplu cu Richard W.
Nu ai de unde stii la ce presiuni au fost supusi. Nu le iau apararea, Doamne fereste. Singura lor vina este ca nu au avut curajul sa marturiseasca public colaborarea lor, pe langa scuzele cerute in particular cui trebuie. Nu ai de unde stii cine s-a pocait de ce-a facut si cine nu. Se va intampla sa fie (re)judecati oameni care s-au pocait de mult de faptele lor.
Amicul tau Iuda a regretat cam degeaba.
Ce buni sunteti voi ca le dati sansa acestor oameni sa se pocaiasca de ce-au facut! A iesit cumva la pensie Dumnzeu si nu stiu eu?
Dl Vasilica Croitor si altii au impresia ca se scrie istoria bisericii penticostale. Imi vine sa rad. Istoria n-o fac informatorii ci o face Duhul Sfant, de care multi sunt straini. Dumnezeu cunoaste pe fiecare. Nu va e teama ca nu scapa nimeni nepedepsit.
„R”, Dac-ai fi citit cartea, ti-ai fi dat seama ca ma refeream la doi dintre cei mai mari lideri ai cultului penticostal care-au colaborat voiosi cu Securitatea – nici vorba de presiune, santaj sau alte metode de „convingere”.
„Ce-as fi facut eu in locul lor?”… Asta e o poveste cam lunga…
Dar nu voi reda aici experientele mele cu Securitatea si cu puscariile romanesti (astept sa ies la pensie, sa scriu si eu o carte…caci e la moda!). Dar poti sa fii sigur ca stiu ce-nseamna sa treci prin miinile lor si nu condamn absolut pe nimeni care-a devenit informator din cauza vreunor presiuni fizice. In cartea RM, Vasilica Croitor spune ca dupa anii ’60 Securitatea nu mai folosea bataia sau violenta fizica ca mijloc de recrutare a informatorilor. Ce stiu eu (din proprie experienta) e ca bataia se folosea ca si metoda de”interogatie” in anumite cazuri dupa care se trecea la tortura pina cind se obtineau informatiile dorite (am avut doi colegi de celula care au fost torturati de „meseriasi” – asta era la inceputul anilor ’80).
Ei bine, eu nu cred ca informatorii cultului penticostal sau baptist au colaborat cu sistemul comunist din cauza vreunor presiuni fizice (probabil ca sint exceptii, dar putine).
Dar, indiferent de motivul colaborarii, nu pot sa inteleg incrincenarea unora care se opun din rasputeri aducerii adevarului la suprafata; care, in loc sa cerceteze daca mesajul RM e unul adevarat, necesar si benefic, ataca pe mesager si pe suporterii lui – si asta fara macar sa fi citit cartea cu pricina!!…
P.S. Zici ca „Istoria n-o fac informatorii ci o face Duhul Sfant”.
Istoria umana – inclusiv istoria bisericii – include multe episoade nu prea glorioase si pacate de tot felul: tradari si vinzari de frati, inselaciuni, minciuni, etc. Astea nu sint facute de Duhul Sfint. Dar sint parte din Istorie.
Daca tu crezi ca nu e bine sa ne stim istoria… OK, dar eu unul sint de parere contrara.
Si nu, nu mi-e teama ca cineva o sa scape nepedepsit. Fiindca aia nu e treaba mea.
Mi-e mai degraba teama ca inca e timp de har si eu insumi sa nu profit de aceasta vreme de indurare ca sa ma pocaiesc.
Eu am primit in ’89 o palma peste fatza de la un securist, in timp ce-mi punea intrebari. Lovitura a fost grea si dureroasa. Dar n-am sa scriu o carte despre o palma… Violenta fizica s-a folosit oricand, impotriva oricui…
Adama – Long time, no see… (desi, in treacat fie spus, am continuat sa te vizitez).
N-as fi vrut neaparat sa reiau dialogul cu tine pe tematica asta sumbra (si fara rime!…).
Bineinteles, glumeam cu scrisul unei carti. Aia e o treaba serioasa, facuta de cineva care are talent, timp, bani, chemare si certitudinea ca cele scrise vor fi folositoare pentru semeni si vor aduce glorie lui Dumnezeu.
Nu stiam ca ai avut de-a face cu Securitatea (I was under the impression that you’re about half my age!).
Da, palmele Securitatii au fost grele. Dar nu violenta fizica a fost arma lor cea mai de temut. Pentru mine, teroarea cea mai cumplita a fost sa fiu re-anchetat, inainte de-a-mi sfirsi cei trei ani de puscarie, de catre C.I.-isti respectuosi si diplomati. Zic “teroare”, fiindca stiam ce vor, si orideciteori eram scos din celula pentru “interviu” mi-era teama ca ma voi incrimina, pe mine si pe altii.
Faptul ca n-am facut-o, e doar harul lui Dumnezeu, si nu abilitatea mea “de-a ocoli adevarul, fara a spune minciuni”. Am vazut asta mai ales atunci cind mi-au aratat adresele a doi misionari straini si alte informatii compromitatoare, scrise de mina mea si descusute din fundul dublu al gentii cu care am fost arestat; ei aveau dovezile,dar eu nu stiam ca mi le-au gasit…
De aceea zic, a fost doar harul lui Dumnezeu ca mi-au dat drumul…
P.S. Si daca totusi o sa scriu cindva o cartulie de “Amintiri din puscarie… si alte aventuri” – va fi doar pentru copiii mei; m-au facut sa “promit” ca nu mor pina nu-mi scriu memoriile!
Si sint constient ca, nefiind „cineva”, nu prea o sa se gaseasca amatori care sa-mi (ras)cumpere memoriile…
draga Alex, şi eu am avut aceeaşi impresie şi o cunosc pe A.Dama personal, am făcut gafa… iertabilă de o doamnă să întreb dacă fiică-sa este soră-sa. 🙂
Frate Alex, va apreciez sinceritatea si curajul de a marturisi. Pana maine mii de ochii vor scana dosarele securitatii sa se conviga daca nu cumva…
Poate ar fi bine totusi sa va scrieti memoriile pentru a vedea si altii ce dificil si greu a fost sa va pastrati curat
Daca nu sunt prea indiscreta, pt ce ai facut puscarie (3 ani?)?
nu A.Dama a făcut, Alex Pop. Citeşte cu atenţie că ne bagi în boale.
Nu, A.DAma, unii au scăpat de violenţă fizică şi de palme. Eu am avut numai o îmbrîncire şi un ghiont de la miliţian, dacă îmi aduc bine aminte la procesul lui Costică Sfatcu, de anchetat m-a anchetat o securistă, o maioreasă.
Alex Pop,
Eram adolescenta… Nu, n-am fost inchisa, doar interogata. Au fost chemati si parintii. La un timp dupa. Au fost si alte abuzuri. Verbale. Dar palma aceea ar fi greu sa o uit. Am vazut stele verzi. La propriu.
Nu stiu ce varsta ai tu, ca sa spun ca as fi pe la jumatate… Teoretic, sunt pe la amiaza vietii. Ca, practic, numai Cel de Sus stie cate zile ne-a numarat in Catastif. Oare o fi in rime Cartea Numelor si Zilelor?:)
Eu iti doresc sa scrii cartea aceea si pentru publicul larg, nu doar pentru copiii tai. Daca ai nevoie de cineva cunoscator de gramatica romaneasca, atata gramatica mai stiu cat sa o parcurg si sa o las fara hibe (mari).:)
Think about it!
Alex,
mai greu este cind Domnul te pedepseste ca pe Nebucadnetar; asa cum s-a intimplat in cultul nostru; dar in loc sa se cheme la post si rugaciune pentru cel pedepsit astfel, se cauta alti vinovati;nici azi nu se face public.
Oare nu e voerba intii de toate de vesnicia omului?
Il putem ajuta, chiar daca a staruit in minciuna si dupa revolutie? poate ca da..poate ca Domnul ar mai incerca ceea ce a facut timp de 20 de ani…sa-i dea putinta sa se caiasca.
Cind Domnul da o pedeapsa toti trebuie sa invatam sa ne pocaim de cele rele;mai ales de mindrie;iar datoria celor care stiu este sa foloseasca acest lucru spre mintuirea tuturor.
Zic „amin” la ce-ai spus, Elisa.
Intr-adevar, a te pocai de mindrie e tare, tare greu…
Si pocainta fara cainta nu exista.
mie îmi spui? 🙂
Oricum, penticostali ne -au depasit , la conventia lor au luat pozitie fata de trecut si fata de pastorii compromisi ,lucru pe care baptistii nu vor sa i-l faca. Noi avem acum oameni care au slujit sistemul la un nivel mult mai ridicat decit NP si impotriva carora nu sa luat nici o pozitie , ba mai mult sunt laudati pe internet si sunt lasati sa vorbeasca pe la amvoane. Ma tot intreb unde e intelepciunea pastorilor baptisti. Intrebarea mea e pina cind vom lasa Via sa o rime mistretul.
Pana om prinde mistretul 🙂
sa le mai dam timp sa se pocaiasca? au avut 20 de ani la dispozitie! daca nu au fost stare sa isi marturiseasca caderea, demascarea este cea mai buna varianta. nu de alta, dar unii pozeaza in sfintisori si dau lectii de moralitate pe la amvoane.
Dar ce intelegi prin pocainta? Daca nu si-au marturisit public colaborarea inseamna obligatoriu ca nu s-au pocait de faptele lor? Te crezi Dumnezeu de le dai timp sa se pocaiasca? : ))
Foarte bine daca dau lectii de moralitate. Da si tu. Cum zice proverbul ala: fa ce zice pastorul si nu ce face pastorul.
pai spune tu ce inseamna pocainta! eu zic ca incepe cu o marturisire. da, unele fapte de genul acesta care aduc atingere unei intregi comunitati trebuiesc facute publice. delationistii, vanzatorii de frati, sa aiba minimul bun simt de a`si cere public iertare.
da, Michael, dar tocmai zilele astea mă gîndeam cu un alt pastor: păcatul colaborării este unul, să facem cîte un volum pentru fiecare dintre păcatele liderilor evanghelici, la volumul curvie, abuz sexual etc., cred că am avea destul de mult material, nu ştiu cum stăm la furt.
Lunile trecute am descoperit cum e advărat proverbul: azi furi un ou, mîine furi o casă de închinăciune, un astffel de hoţ a furat casa de închinăciune cu totul şi a pus-o pe fundaţia lui.
Ce părere ai? Nu ne-ar trebui cîte un volum de răscumpărarea memoriilor şi pentru acest fel de păcate, acoperite, nerecunoscute?
michael,
unora nici Domnul nu le mai da timpul acesta..ai dreptate,
dupa douazeci de ani incasunt cei care „invirt”rotile istoriei
bazindu-se tot pe minciuna si mindrie…se considera
„mai speciali’ unii decit altii….
….iar daca unul a primit o pedeapsa grea dintre ei, sunt ajutati de „prieteni de la Secu inca, tot predicatori, ba inca americani. 🙂
…ceea ce s-a intimplat la Sibiu intrece orice inchipuire…perplexitatea te cuprinde..
Pina nu vom face ca si penticostalii..raminem baptistii vremurilor apuse, unde NIMIC nu s-a schimbat.
La sfintire se poate ajunge si prin smerenie si prin sabie..
( de cele mai multe ori noi alegem varianta..)
@R,
1. in cazul lui Petru, distanta temporala dintre comiterea lepadarii si regrete a fost de circa 20 minute -2 ore (intervalul de timp posibil dintre cele trei tagaduiri) pe cand, in cazul pastorilor colaboratori au trecut 20 de ani
de cand puteau fara frica sa recunoasca caderile, caci de fapt e vorba de un set de compromisuri facut in ani, fiecare raport, nota informativa sau informatie transmisa oral securitatii
constituie, in sine, un act de lepadare de Domnul. E vorba de o multitudine de lepadari manifestata in ani si de cvasidelictespirituale pe principul dominoului, a lantului slabiciunilor, un pacat duce la altul mai dihai care-l naste pe al treilea si mai si,
si tot asa..ca in cazul avalanselor.
2. mai mult decat atat, colaborarea cu Securitatea a fracturat partasia reala din biserica, ceea ce se numea partasie intre colaboratori si fratii sinceri era o fatarnicie, o minciuna,
acest lucru a afectat sanatatea spirituala a bisericilor in ani de zile lucru deosebit de grav caci e de fapt un atentat la Trupul Domnului, un atac perfid din interior la mireasa Lui, un viol asupra puritatii miresei
3. colaborarea lor cu Securiatea a condus si la prelungirea sistemului blestemat comunist ceausist (acum functioneaza sistemul comunist-basescist – o compilatie hidos-uracioasa, intre comunism si fascism)
prin neasigurarea unei opozitii spirituale puternice fata de raul cangrenizat, mestastaziat al comunismului dar si prin consecintele de tipul pacatului lui Acan (unul singur, printr-un singur compromis a adus nenorocirea peste intreg poporul)
4. e vorba si de demnitatea umana incalcata grosolan de acesti pastori corupti, iata in cel putin un caz un astfel de pastor a fost aplaudat la scena deschisa in biserica pentru
semnarea angajamentului de colaborare cu securitatea, iar un director al RVE a contribuit decisiv la aceasta nedemna manifestare de neintelepciune si intinare a valorilor adevarului, prin cuvintele
” fratilor este un act de patriotism sa semnezi un astfel de angajament de colaborare..”. Cat de tare sa fii compromis ca sa faci astfel de lucruri? sau sa le accepti..Petru a primit oare aplauze de la ucenici pentru ca s-a lepadat..?
negresit nu..o astfel de manifestare atesta existenta unei alienari profunde de la Adevar.
5.nici macar bunul simt, rusinea, buna crestere nu au functionat..macar asa de rusine de propria persoana trebuia sa recunoasca compromisul..sau sa se lase de el mult mai devreme acesti pastori
caci ei, in tot acest timp mancau, se imbracau, isi cresteau copii se plimbau prin tara din banii celor multi si saraci pe care ii vindeau vrasmasului, direct sau indirect
6. e adevarat ca e greu sa fii erou si cu atat mai greu sa fii erou martir dar sa semnezi un pact de alianta cu Satana in timp ce predici Sfintenia, de multe ori cu mana in buzunar (chipurile ca semn de lejeritate in exprimare)si sa vorbesti despre fidelitate, adevar, iubire, suferinta, dedicare in timp ce saptamanal sau lunar dai raporturi scrise sau informatii orale securitatii depsre proprii membrii peste care esti pus ca supravegetor spiritual nu ca informator satanic .. e ceva cumplit
7.unii sunt atat de invartosati la inima incat nici atunci cand le apar in media dovezile colaborarii nu recunosc, ba inca bagatelizeaza grava realitate..
lucrurile sunt grave deosebit de grave..cu consecinte pe masura..
din astfel de crunte realitati toti pierd..cine castiga..?
1. se pierde partasia reala
2. pacea
3. bucuria
4. esenta crestinismulu i- si anume iubirea dovedita, nu declarata
5. unii pierd motivatia si cad, ajung prin lume coesiti de pacate
6. altii familia
7. iar altii mantuirea chiar..sau nu ajung la ea.
Nu e de gluma..nici de ignorat ci de rezolvat
Ps.
pana la urma (citeste si tu Naomi) ce inseamna acesta curatire a bisericii
decat indepartarea pastorilor corupti din slujire?
doar atat..
1. li se retrage carnetul de pastor
2. sunt pusi la disciplina sau exclusi dupa caz..in scopul indreptarii dupa cum spune Scriptura
3. sunt reprimiti dupa ce dau dovada de pocainta sincera si indreptare si incearca sa repare ce se mai poate repara si acolo unde se poate
ca dovada a bunei credinte din prezent
iar apoi sunt reprimiti ca membrii in biserica..
asa cum sunt majoritatea, membrii simpli.
Cine le doreste pierirea..? Daca exista vreunul acela nu-i de la Domnul..se doreste doar vindecarea bisericii.
Atat. cand se va face asta biserica se va vindeca.
isi va recastiga marturia pierduta.
iar aceia care stau acum in usa bisericii/Imparatiei si nu intra nici ei si nu-i lasa nici pe altii sa intre
nu mai sunt pricini de pacatuire si opreliste, de tulburare si tensiuni inutile in biserica..
pana atunci e razboi nu pace..oare nu asta a spus Domnul..?
Nu am venit sa aduc pacea ci sabia..si focul
Luca 12:51, Matei 10:34, Luca 12:49
Poate aveti dreptate si bine ar fi sa fie asa. Sa speram ca prospera si va propasi Biserica si daca nu? … si daca nu?
Si totusi frati cu adevarat credinciosi o sa stie sa se umileasca si sa-si asume responsabilitatea faptelor lor. Dar cei care nu o vor face? Scandalul va stopi cu noroi si poate multe suflete vor cadea. Cine va raspunde de ele?
Nu stiu de ce vi se pare atat de normal totul?
Gandurile tale sunt omenesti Naomi, nu sunt de la Domnul
am construit rationamentul pe Scriptura tu l-ai sprijinit pe al tau pe o teama nejustificata
Nu stii ca Domnul uraste nelegiuirea unita cu sarbatoarea..?
Permiterea slujirii acelui soi de pastori chiar la asta conduce..la nelegiuire unita cu sarbatoare la fiecare adunare a bisericii
vrem sa-L maniem noi pe Domnul suntem noi mai tari ca EL?
El insusi contitioneaza slujirea de sfintire (citeste Tit si Timotei)
Una dintre cele mai deplasate de adevar afirmatii din gura unui pastor a fost”acele conditii din Tit si Timotei pentru slujitori sunt cerute doar pana la intrarea in slujba apoi nu mai sunt cerute”
Daca unul care a terminat un institut teologic poate gandi asa iti inchipui cat de adanca e alienarea de Adevar?
Pune rationamentul tau dar raportat la Domnul..
Oare ce ce va intampla daca nu facem curat in biserici?Cine va fi raspunzator, nu noi?
nu stii ca cine nu pedepseste nelegiuirea o porunceste?
Pe de alta parte comentariul tau e contradictoriu..acei frati „credinciosi” la care te referi..
in trecut nu au fost credinciosi de aceea au facut pact cu Satana (o dovedesc actele si faptele)
iar in prezent tot asa au ramas, dovada faptul ca nici in 20 de ani nu s-au rusinat de faptele lor si nu s-au milit nici nu si-au asumat responsabilitatea
gandeste bine un mesaj inainte de a-l scrie din toate punctele de vedere sau din cat ma multe, miza e prea mare pentru tine Naomi, prea mare..sa nu te gasesti luptand impotriva Domnului ..nici macar din nestiinta..
Iti urez de bine.
si renunta la exprimarea la a doua plural
e ne-necesara in ce ma priveste
atata timp cat ii spunem Domnului tu Doamne
nu putem pretinde sau accepta o exprimare mai politicoasa fata de noi decat fata de El
alte lucruri fac diferenta de respect..chiar si in exprimare..nu formulele stereotipzate de „politete”.
Chiar si in cazul in care Domnul ar dori sa-i spunem dumneavoastra tot nu ar fi potrivita folosirea aceleiasi formule, ci ar trebui gasita alta mai umila pentru om.
Frate Mihai, am inteles ca in Biserica Domnului trebuie sa fie ordine, dar nu pot sa inteleg unele metode -lipsite de dragoste, zic eu- aplicate.
Penticostali au rezolvat problema intr-un mod placut si chiar daca a fost public nu au dat nume.(nu ma refer la cartea RM) Le-a dat posibilitatea sa se retraga si sa-si reevalueze situatia. Vor fi si uni care vor face ureche suta, ei, acestia vor merita „sutul in dos” si restul. Dar sa acuzam cu rauatate un frate pe care pana acum l-am privit ca lider este rautate pura si fatarnicie.
Am citit cartile si recunosc ca pana acum nu am dat importanta ce obligati are un diacon, prezbiter, dar in toate am gasit folosit la prezent verbul a fi,nu la trecut.
Poate nu gandesc de doua ori ceea ce scriu, dar scriu ceea ce simt si sunt (cel putin asta vreau) transparenta iar tu fratele meu (am folosit pers.1 sg) ai datoria sa ma corectezi. 🙂
Cu respect
Naomi
Naomi,
sa fii binecuvantata dupa ravna ta, care nu e mica si sa ti se dea de sus si intelepciune multa
– iar in ceea ce-i priveste pe pastori daca ei insisi au continuat slujirea ilegitima si nu s-au schimbat avem datoria sa-i schimbam noi din functie,
niciunde in Scriptura nu scrie ca au fost pusi acolo pe viata, ei nu slujesc acolo in virtutea unei dinastii ci in virtutea dedicarii personale la un alt nivel decat cea a membrilor obisnuiti,
Nu e atat de importanta o anume marturisire publica a lor, desi ar fi binevenita, problema e ca ei trebuie schimbati din slujirea pe care au dezonorat-o caci atat cat Acanii raman in functii de slujire tot poporul sufera(stii despre Acan ce a facut nu si ce s-a intamplat cu poporul din cauza lui, nu?)
ce e e atat de neobisnuit sa devina simplii membrii?
nu pot asculta de Domnul?
nu pot sluji ca si crestini obisnuiti?
nu pot trai frumos pentru Domnul?
sau nu accepta din cauza mandriei noua postura umila?
ori poate nu le convine lipsa avantajelor materiale
sau cine stie, le lipsesc plimbarile prin tara si lume pe banii enoriasilor..
sa stii ca daca nu ar fi interese de imagine de sine(asociate mandriei ) viata usoara si interese materiale s-ar fi dat deoparte de mult,
Domnul stie asta foarte bine si nu doar El
Indepartarea lor din conducere, nu din biserica, este un act de iubire fata de ei, caci daca vor ajunge la judecata Domnului pentru ce au facut va fi vai si amar caci
grozav lucru este sa cazi in manile Dumnezeului celui Viu.
Sanatate.
Multumesc.
Eu prefer sa cad in mainile lui Dumnezeu ca la El mai pot spera la mila, pe cand la oameni …
vindecare fara adevar nu exista. eu sunt “primul” care voi ierta pe cei care vor marturisi duplicitarismul lor din vremurile comuniste. tot ce doresc este sa vad ca regreta trecutul lor. daca vor incerca scuze din acestea penibile incercand sa dea vina pe un sistem politic sunt niste ticalosi…
asta-i o prostie: mai bine nu mărturisesc că uite ce cruzi sînt fraţii…
unde şi cînd a fost linşat ultimul pastor care şi-a mărturisit păcatul colaborării?
te pomenesti ca le`o fi rusine…
Daca ar fi marturisit, cine ar mai fi scris istoria bisericii penticostale? Adica ar fi ramas fara istorie. Vai mama ei!
R, ai injurat?! Rusinica! 🙂
LOL Acum nu. : D
Mihai, Petru s`a lepadat de trei ori in cateva ore, dupa care a plans cu amar. colaboratorii securitatii faceau din activitatea lor un obicei care avea sa dureze ani de zile. asa cum ani intregi au turnat cu nesimtire fara sa le pese de Hristos si de Biserica Lui, asa asteapta acum ani de zile fara sa dea un semn de indreptare. halal pastori! cu ei in frunte o vom tine din victorie in victorie. mai au si niste „avocati” de toata jena, oameni de aceeasi teapa…
şi unii colaboratori au plîns cu amar, pentru că au fost prinşi
Michael,
unii nu stiu ca o persoana publica trebuie sa faca marturisirea public; apoi sa se smereasa si sa lase oamenii lui Dumnezeu sa dea lectiile la care ei au fost repetenti.
Sa se rusineze, spre pocainta.
Cred ca e bine sa recitim :
Scrisoarea fratelui Negrut,
Ca principiu de viata si lucrare am considerat ca situatiile particulare trebuiesc rezolvate in particular, iar cazurile publice trebuiesc clarificate public. Colaborarea unor pastori cu securitatea comunista a devenit o realitate publica si de aceea consider ca se pot face anumite observatii publice in legatura cu acest subiect.
Sunt intristat de faptul ca acesti oameni, care cunosc Scripturile si propovaduiesc altora pocainta, nu vor sau nu mai pot sa se pocaiasca de faptele lor. Colaborarea cu securitatea nu a fost o fapta nevinovata a unor oameni inocenti care au colaborat spre binele lucrarii cu structurile represive ale vremii. Colaborarea pastorilor cu securitatea a insemnat deopotriva tradarea Domnului Isus Hristos si a fratilor.
In loc sa-si dea viata pentru turma dupa modelul biblic al pastorului bun, oamenii acestia au vandut turma lui Hristos pentru treizeci de arginti. Ca unul care si-a vazut dosarul intocmit de securitate pot afirma ca adancimea ticalosiei tradarii si vanzarii fratilor este dincolo de orice imaginatie. A afirma ca aceste fapte nu sunt pacate grele inseamna sa calci in picioare toata Scriptura, si sa ajungi sa-l declari pe Iuda mai dedicat fata de Imparatia Cerurilor decat Domnul Isus Hristos. O asemenea rasturnare a lucrurilor nu poate fi altceva decat calcarea in picioare a Sangelui Legamantului.
Pastorii care au colaborat cu securitatea au trait in minciuna ani de zile datorita faptului ca in timp ce in aparenta pozau in oameni integri in fata bisericilor, in realitate erau oameni fara caracter si vanzatori de frati. Ma infior la gandul ca ani de zile au frant painea la Cina Domnului si vorbeau despre Iuda vanzatorul si despre soarta lui fara sa se teama de judecata lui Dumnezeu. Si mai infiorator este faptul ca, dupa caderea comunismului, cand ar fi putut sa se pocaiasca de pacatele lor fara teama de represalii din partea securitatii, au continuat sa isi ascunda pacatele, sa traiasca in minciuna si sa stea in fata turmelor pe care le-au vandut ca si cand ar fi adevarati pastori.
Adancimea caderii lor se vede si din faptul ca atunci cand Dumnezeu ii descopera public, nu se pocaiesc, ci cu abilitate vicleana se ascund dupa teoria vinovatiei universale. Conform acestei teorii oamenii care au savarsit fapte demne de osandit se ascund dupa afirmatia ca nimeni nu este curat, ci toti sunt vinovati. Apelul la aceasta metoda demonstreaza pana unde poate merge viclenia omului prins in robia pacatului.
In fata acestei realitati nu pot face altceva decat sa ma rog ca Dumnezeu sa nu le ia harul pocaintei. Dar daca din motive care trec dincolo de priceperea omeneasca s-au impietrit atat de tare incat nu mai pot sa se pocaiasca, cred ca. in conformitate cu Scriptura, bisericile ar trebui sa-i puna sub disciplina si sa fie eliberati din lucrarea pastorala.
Binecuvintez pe Domnul care a pazit pe acei pastori care nu si-au plecat grumazul si genunchii in fata vrajmasului, ci au preferat sa plateasca pretul suferintei si al prigoanei ramanand cu inima curata langa turmele pe care le-au pastorit.
In Romania sunt asemenea pastori si marturia lor dovedeste ca Biserica Domnului ramane biruitoare in cele mai grele vremuri. Sunt incredintat ca si in vremea de acum Dumnezeu are lucratori si biserici care raman tari langa Mantuitorul prin puterea Duhului Sfant. Compromisul unora cu lumea de acum nu face altceva decat sa demonstreze ca au patruns intre noi oameni care nu sunt ai Domnului, chiar daca ocupa functii ecclesiale. Ei pot insela oameni, dar nu pe Dumnezeu. “Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit. Ce seamana omul aceea va si secera” (Gal. 6:7).
Paul Negrut
Paul Negrut are perfecta dreptate! Ticalosii care si`au vandut fratii sa iasa acum in fata si sa faca dovada lor de pocainta exprimandu`si regretele si cerand iertare. Cata vreme se ascund ca niste cartite (asta si erau) de lumina soarelui sunt niste blestemati!
Şi Petru L-a trădat pe Mântuitorul…Cristos nu l-a numit ticălos…
Şi noi am păcătuit înaintea lui Dumnezeu…minciuna mea sau bârfa mea de ce ar fi mai puţin vinovată înaintea lui Dumnezeu? Foarte posibil că unii au avut nevoie de un imbold (deconspirarea). Indiferent de caz, trebuie să avem dragoste faţă de aceşti oameni, altfel nu suntem creştini: „căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.” (Iuda.1:23)
in schimb Iacov ii numeste „preacurvari” si „ticalosi” (Iacov 4:4, 4:9) adica le spune in fata cea ce sunt in realitate. a spune adevarul sau nu, aceasta este problema! intre adevar si dragoste exista totusi o legatura. adevarul trebuie spus in dragoste, iar dragostea este gata sa ierte neconditionat.
dragostea nu iartă, dragostea acoperă…. iertarea se face cînd celălalt îşi cere iertare, cînd nu… acoperi!
Dragostea acopera totul, adica include si iertarea. Poti sa ierti si fara ca ti se ceara iertare. Ma rog, unii nu pot. Vad. Si nici macar nu lor si s-a gresit. : ))
Aceea nu este iertare dacă cel greşit nu-şi cere iertare, iertarea este un proces care necesită două persoane în relaţie şi dialog.
Nu sunt de aceeasi parere. Iertarea o acord sa-mi fac bine mie in primul rand. Nu stau cu ranchiuna pana se sinchiseste el sa-si ceara iertare.
Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul… ai dragoste pentru cineva, dacă faci asta, nu înseamnă că l-ai şi iertat, iertarea este un proces complex şi nu presupune doar o singură persoană, este un act dialogic.
Mîntuirea lui Dumnezeu nu se face către noi de UNul Singur spre exemplu.
Ne iartă Dumnezeu dacă nu ne cerem iertare? Nu! Ne acordă mîntuirea dacă nu strigăm după ea? Nu!
Ne acoperă în dragostea Sa şi dă ploaie şi peste cei buni şi peste cei răi? DA, Răsare soarele şi peste cei cumsecade? Da!
E diferit! VEzi?
nici eu nu stau cu ranchiuna, dar folosesc doua concepte diferite care tin de teologia trinitara relatională, personală.
Sînt două chestiuni, starea ipostatica si starea extatică, aceasta din urma nu are de-a face cu discutia despre misticism,
este un termen tehnic care defineste iesirea din noi insine spre altii, ipostazierea este intoarcerea spre sine,
un conflict il rezolv in doua feluri, in mine insumi sau in relatia dintre mine si altii
iertarea este o chestiune extatica,
acoperirea in dragoste, una ipostatica,
nici intr-un caz nici in altul nu ramin cu ura. Dar depsre acest lucru in urmarea mea carte, dupa cea pe Iacov, pe 1 Ioan,
nu-mi articulez si explic toata teologia pe blog cum s-ar astepta unii, pentru asta exista carti 🙂
sper ca am fost clar.
Da. : )
Iata tot versetul:
„Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. ”
Dar noi care judecam, cum suntem?
Iertati-mi indraznela.
draga Michael, cea mai mare pedeapsă este că îţi pierzi minţile, nu poţi trăi în duplicitate atît de mult timp şi să rămîi întreg. Ori de cap, ori de inimă. Cei care nu şi-au împietrit de tot inima, au probleme de raportare la realitate. De plîns!
Nu inteleg cu ce-i insala acesti fosti colaboratori pe oameni. Le predica o alta evanghelie sau cum? Iar daca Dumnezeu nu se lata batjocorit, si pe buna dreptate este asa, ce treaba mai avem noi? Eu sincer nu mai pot ca ei nu isi marturisesc pacatele public. : ))
@ R,
E destul de greu de crezut ca afirmi ceea ce afirmi fara sa ai un interes personal mascat:
– fie te-ai aflat/te afli si tu in situatia asta de colaborator,
– fie ai/ai avut/ai pe cineva in familie,
– fie gandesti pe principiul „lasa-ma sa te las” adica „nici tu nici eu”, avand alte pacate pe constiinta si „protejandu-i” pe altii te „protejezi” pe tine
deasemenea, e destul de greu sa-mi inchipui (chiar mai greu decat a imagina un triunghi patrat sau macar un patrat rotund) ca ai o viata de rugaciune sustinuta sau o relatie/partasie neformala /neblazata cu Domnul, altminteri nu ai bagateliza grave pacate
deasemenea e posibil ca sub pseudonimul „R” sa se ascunda un lucrator SRI, pus special sa duca in derizoriu acest fel de cadere grea,
insa oricum ar sta lucrurile certe sunt urmatoarele:
– crestinismul se bazeaza pe adevar si pe Adevar (persoana Domnului Isus) nu pe minciuna, iar ei si-au mintit ani de zile fratii
– adevarul Scripturii pretinde un nivel de moralitate si de fidelitate fata de El cu foarte multe constrangeri, care sunt de fapt dovezi ale lepadarii de sine, pentru permiterea si pastrarea functiei de slujire pastorala
– a predica Evanghelia atata timp cat ai fost tradator/turnator, sau cat nu ti-ai tinut/crescut copiii in ascultare, este ca si cand o prostituata sau o lesbiana ar predica despre valorile familiei,
sau ca si cand un hot ar da sfaturi altora despre cum sa nu-si insuseasca pe nedrept bunuri ale altora, ori un criminal ar promova valorile vietii
In afara de asta nu e vorba despre tine cum spui: („Eu sincer nu mai pot ca ei nu isi marturisesc pacatele public. : )),”) despre mine sau noi ci e vorba despre El si despre ei.
EL insusi, Domnul slavei este impotriva acestui soi de pastori
iar ei (cei multi nemantuiti) nu vin in Biserica, nu intra in Imparatie din cauza marturiei lor pocite, iar Numele LUI Dumnezeu este hulit din cauza lor…
R0mani 2:24 (Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu ..”)
cate pacate pe pamant gasesti mai grele decat hulirea Lui Dumnezeu?
Mihai Sorin,
Poate nu neaparat legat de acest subiect al colaboratorilor, pe care se pune foarte simplu eticheta „curva” (in raport cu Mireasa), intreb si eu: oare cati pastori care au gresit grav – vreau sa spun GRAV -, adica atat cat sa fie incompatibila slujba lor cu statutul avut dupa ce au gresit, au ajuns sa fie reabilitati si repusi in drepturi daca s-au pocait cu adevarat de faptele lor rele?
A.Dama,
depinde cum definesti termenii
„reabilitare” si „repunere in drepturi”.
Pastorii care au pacatuit GRAV, asa dupa cum spui
sunt supusi la fel ca oricare membru art.13 din Statutul Baptist
Art. 13. – (1) Biserica locală exercită disciplinarea spirituală asupra membrilor săi care s-au abătut de la Cuvântul lui Dumnezeu prin atitudine, învăţătură sau faptele vieţii. Disciplinarea constă în:
a) mustrarea în comitet şi/sau în adunarea generală;
b) suspendarea temporară a exercitării unor drepturi ce decurg din calitatea de membru;
c) excluderea.
(2) Măsurile disciplinare se aplică în scopul îndreptării celui vinovat, avându-se în vedere gradul de vinovăţie, impactul asupra mărturiei bisericii şi atitudinea persoanei în cauză. Disciplinarea se aplică, de regulă, gradual, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală a bisericii.
(3) Excluderea duce la încetarea calităţii de membru al bisericii şi se aplică celor ce se fac vinovaţi de cădere gravă sau persistenţă în păcat, precum şi celor ce stăruiesc în răspândirea învăţăturilor eretice.
propozitie cheie: „impactul asupra marturiei bisericii”.
la acestea se adauga si masurile disciplinare pana la retragerea carnetului de pastor luate de Comisia Pastorala a UBR in cazul dovedirii faptelor de care se fac vinovati.
In plus,
in cazul lor, reabilitarea nu presupune redarea functiilor, iar repunerea in drepturi nu vizeaza dreptul de a fi lider (pastor, presedinte de cult, vicepresedinte, etc..) ci se refera la repunerea in drepturile fundamentale ale crestinului,
de a face parte din trup, de a avea partasie cu Domnul si fratii, de a se impartasi din Cina Sa, de a face bine semenilor etc..
PS
Tot mai mult se contureaza necesitatea de a se ajunge la astfel de lozinci:
Jos comunismul pastoral!!!!!!
datorita modului abuziv in care cei mai multi conduc bisericile
draga A.DAma, tocmai am pus întrebarea: cîţi dintre lideri s-au dedat şi la alte păcate… ar trebui să facem încă vreo două volume.
Esti amuzant Mihai. Nu m-am gandit niciodata ca vreodata as putea fi acuzata de colaborare cu securitatea. : )) Pt ca am sub 30 de ani, de-asta nu m-am gandit. Nici ai mei nu au colaborat. Sunt oameni prea neinsemnati sa fi fost bagati in seama de securitate.
Principiul lasa-ma sa te las, poate ca ma caracterizeaza. Imi pasa prea putin sau deloc de altii, de ce au facut sau fac altii. Pacate (de acoperit) am si eu, dar zic ca nu-s asa de grave… ca si colaborarea cu securitatea, spre exemplu. Si ce-i mai minunat e ca nu le am pe constiinta. Decat acestea zilnice de care incerc sa ma pocaiesc tot zilnic.
Nu bagatelizez niciun pacat grav. Personal nu vad rostul acestui scandal dupa 20 de ani. Nu am spus ca au facut bine c-au colaborat, ci ca poate multi dintre ei s-au pocait, iar rascolirea trecutului nu are sa faca decat rau. Este parerea mea. Buna sau nebuna. Apoi ma amuza cum striga unii pe-aici ca li se da sansa sa se pocaisca de ce-au facut. Acum ori niciodata, nu? : ))
Crestinismul se bazeaza pe Evanghelie care este si ramane aceeasi in ORICE conditii, indiferent de cine ar fi ea predicata. Nu omul care o aduce aduce transformare, ci Evanghelia in sine. Asa ca exemplele tale cu curvele, prostituatele si criminalii, cad. Nu mai spun ca si acestia se pot pocai si apoi sa vesteasca Evanghelia.
Repet: nu ma intereseaza decat pacatele mele. Nu sunt eu cu contabilizarea si judecata altora. Cel mult pot sa pastrez distanta de cei care nu-mi plac.
R,
am presupus 3 posibilitati din care una a fost reala dupa cum confirmi,
daca te-am facut sa zambesti amuzandu-te, ma bucur caci sunt destule pricini de plans pe pamant.
Oricum nu e vorba doar de Evanghelie dupa cum sugerezi
E vorba de datatorul Evangheliei Domnul Isus (Evanghelia e mijlocul iar Domnul Isus mijlocitorul)
gandeste principial biblic, in cazul de fata,
dupa principiul rezultat din Matei 23:17
„Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? ”
Cu alte cuvinte ce e mai important mijlocul (de mantuire-Evanghelia) sau Mijlocitorul (urzitorul mantuirii vesnice-Domnul Isus) ?
Probabil unele neclaritati de intelegere se dovedesc faptului ca intelegi prin Evanghelie tot Noul Testament ceea ce nu e adevarat.
Noul Testament e Cuvantul lui Dumnezeu valid pentru veacurile de dupa intruparea Fiului Sau, (la acesta se adauga toate principiile Vechiului Testament neabrograte expres sau indirect de Noul Testament).
Structural Noul testament este alcatuit din:
– realitati istorice
– proorocii implinite sau in curs de implinire
– Evanghelia propriu-zisa (vestea buna – pe scurt: mantuire se obtine prin credinta in Isus Hristos si in baza jertfei lui si se pastreaza prin ascultare toata viata de El)
– explicatii ale Evangheliei si principiilor Sale, in speta Epistolele
– elemente escatologice extrem de importante, prezentate in Apocalipsa
Dupa cum observi nu e vorba doar de Evanghelie ci de Cuvantul Lui Dumnezeu in totalitatea Lui, referitor la conduita fiecarui om pe pamant cu atat mai mult a celor ce-i apartin si cu atat mai mult al slujitorilor Sai.
Exista reala posibilitate ca
sa nu intre nici ei si sa nu lase nici pe altii sa intre in Imparatie, in viata vesnica,
aceasta se numeste genocid spiritual cu efecte vesnice infricosatoare.
Cel putin penticostalii au luat in serios problema colaborarii cu regimul, ai nostrii nu.
Se fac ca nu stiu , ba mai mult sunt lasati la amvoane, tin conferinte ne scriu carti, cum sa fim sfinti si buni si iertatori si nu stiu mai cite. Sunt niste vinzatori de frati si ar trebui luate masuri impotriva lor asa cum fac penticostalii acum.
şi cum să luăm măsuri, Mihai?
Se pare că singurele măsuri pe care le vor mai lua sînt măsurile pentru sicriu. REstul este în mîna Domnului! Aşa să fie!
michael…ai spus…
„eu sunt “primul” care voi ierta”…
As vrea sa pun o intrebare fara sa fiu obraznica…desi intrebarea care am s-o pun asa o sa para…
Cine trebuie sa ierte? In afara de Dumnezeu si cei care au suferit…mai este cineva?
fata de mine personal nu au gresit cu nimic. poate este prea mult spus „iertare” mai degraba foloseam un alt termen care sa exprime un sentiment de apreciere pentru gestul lor ultim. unii spun ca ar trebui dati jos de la amvoane si pusi la penitenta in ultima banca. eu nu as face asta daca se caiesc sincer.
Excelenta intrebare!
nota 10 🙂
Rodica,
mai trebuie sa-i ierte biserica, in corpore dar si fiecare membru individual
1. pentru fatarnicie,
2. pentru fidelitate fata de cei care au torturat, violat, umilit prin adancimile Satanei pana acolo ca unii au fost pusi sa oficieze si sa ia „cina domnului” din excremente umane (citeste experimentul Pitesti sau genocidul sufletelor)
ori vezi de ce este blestemata zona Periprava unde erau dusi detinutii politici (adica cei care se opuneau regimului comunist care declara indirect pasiune si iubire fata de demoni prin actiunile si scarbovalorile sale) si unde, printre altele,
ca si tip de tortura se practica
– legarea cu manile sus astfel incat sa nu se poti odihni nici macar in picioare,
– complet dezbracati,
– asezati deasupra apei,
– la discretia a mii de tantari care ii chinuiau pe bietii martiri
– in soarele dogoritor al Dobrogei
– care le producea arsuri
– insolatii
– iar trupul umflat
– si plin de mii de piscaturi de tantari (varianta pervers comunista a chinului prin lucruri mici, mult sperioara in gradul de tortura, picaturii de apa chinezesti)
– fara mancare si apa
– una doua trei sau mai multe zile
– pana la limita.vietii.
Caci asta de fapt inseamna colaborarea, semnarea angajamentului, fidelitate fata de sistemul demonico-dement impus de pantofar si acolitii sai.
3. pentru fericirea furata a tuturor acelora care au suferit indirect prin colaborarea lor care a sustinut si promovat astfel, sistemul atat de hidos si greu de descris incat suma tutuor produselor de butaforie folosite pentru filmele psiho/horror ar constitui ca efect mental o banala masca de clown pe langa uratimea acelui sistem comunist.
@Naomi,
Proasta intrebare Naomi, rea de tot.
experienta personala a ta, ca fata, a unui viol comandat de gardian unui detinut cu blenoragie sau sifilis plus alte sume de umilinte sexuale demento-demonice la care ar fi fost foarte probabil sa fii supusa te-ar fi facut acum sa nu iei cu usuratate aceste adanci alienari ale acelor pastori care au sprijinit direct si indirect regimul si implicit astfel de fapte.
si mai dureros ar fi fost pentru tine sa stii ca fiica sau fiul/sotul/fratele/sora ta/tau a patit asa ceva..
Sa stii ca nu va fi bine nici de pastorii care continua..acesta slujire intinata de anii compromisurilor si nici de cei care ii sustin direct sau indirect…
Fii inteleapta Naomi, ca ravna am vazut ca ai
si nu te baga in dezbateri care sunt de o greutate spirituala deosebita..
Nu ma mai tot faceti prostuta ca deja incep sa cred ca sunt 🙂 😀
Stiti cine are mult i se cere mult si va fi batut mai zdravan decat cela ce are putin. Deci? 🙂
michael…nu comentez cele ce spui- am citit si eu si ce scria fratele R.W, si Sora Sabina despre acele locuri. Si nici nu comentez simtamintele fata de aceste crime odioase. Nu comentez nici atitudinea ce trebuie sa o ia Biserica.
Mai degraba mi s-a parut aroganta expresia…pe care ai folosit-o.
Toti sintem pacatosi…in diferite feluri. Pacatele noastre au fost toate duse la Golgota – si a lor la fel. Stim consecintele produse de pacatele lor dar nu cunoastem in totalitate poate consecintele pacatelor noastre …Ce ne da dreptul sa ne exprimam in felul cum ai facut-o?
Daca judecata este a Domnului pina la urma…iertarea poate fi conditionata de noi in vreun fel? (Daca sau nu stim noi – cind si cum si-au cerut cei vinovati iertare- si mai ales de la cine?)
iarta`mi atunci aceasta „aroganta” dar daca cei in cauza nu mi`au gresit ceva mie personal, este evident ca nu despre asa ceva este vorba, cat mai degraba despre faptul ca le apreciez gestul chiar si in al 12` lea ceas. una din bolile in care se complace protestantismul de astazi este aceasta lipsa de transparenta unde nimeni nu da socoteala nimanui „judecata fiind doar a Domnului” n`asa? marturisirea pacatelor, a greselilor, pare sa nu faca parte din recuzita evanghelicilor de astazi care se ascund in spatele „judecatii” lui Dumnezeu, dar de fapt se ascund in spatele propriei neputinte spirituale. raportarea aceasta doar in fata „judecatii” lui Dumnezeu contrazice texte biblice care vorbesc despre marturisire si iertare.
Dă clic pentru a accesa Raport%20CNSAS%202009%20NEW.pdf
Cui sa iertam daca toti is bine mersi?
Ingrijorator e ca cei din bisericile unde troneaza inca sunt adormiti.
Asa au fost CIRMITI, nu cirmuiti .
Iar daca s-a facut public pacatul tot n-au recunoscut si a venit si Domnul cu pedeapsa (Dumnezeu nu se lasa batjocorit) si tot degeaba ;
unul din pastorii-informatori-vinzatori a aruncat vina pe fr Paul N..de boala care s-a abatut asupra mintii lui,repetind intruna „Paule,Paule, numai tu mi-ai facut-o”de parca acesta ar fi fost turnatorul si nu el.
Cred ca problema grava e
–ca fac teatru cu nerusinare in fata enoriasilor;
iar acestiadorm”nu le pasa”….dupa cum se vede;
–ca starea credinciosilor este nu din cele mai sanatoase; iar cei care nu Il cunosc pe Domnul, nu au cum sa vina de la neadevar si intuneric, la lumina falsa si minciuna.
Vom da toti socoteala; nu numai ei.Pentru tacere!
Draga Rodica, chiar nu-ti dai seama ca prefacatoria, viclenia asta nesfirsita e oribila?
De ce amesteci lucrurile? toti suntem pacatosi, ne spalam zilnic hainele in Singele Sfint al Mintuitorului, dar nu suntem vicleni considerindu-i pe ceilalti prosti.Da?
Nici fiii acestei lumi nu gindesc asa;de asta s-a dat legea lustratie
ai gresit?
recunoaste si noi te iertam cu drag;
apoi smereste-te;
daca nu o fac ei o face Domnul.; cum e mai bine?
Dar pina atunci ne da pacea Domnului un mincinos,un prefacut? ba ne da si Cina?
Ei cunosc bine pe frati, de aceea isi permit:
unora nu le pasa;
altora le e rusine;
altii sunt compromisi
si unii chiar activi ;intocmai ca si ei..unii sunt activi inca.
Altii au doar Palaria>
Si tie are vreun colaborator sa-ti ceara de iertare? Cu ce ti-a gresit?
Asa de ipocrit mi se pare cand cineva spune altcuiva sa se smereasca…
Cat priveste adormirea din biserica, nu tine neaparat de pastori, ci si de doctrina. Ca presupun ca te referi la biserica baptista din care faci parte.
R,
cea fara-nume!
te rog nu-mi mai raspunde;
nu ador felul in care stii sa o faci.
Nici fiul meu de 42 ani nu-mi raspunde astfel.
Nu l-am invatat obraznic.
Apoi observ ca imi pui cuvinte in gura si intelegi taman pe dos
lucruri importante.
Nu-mi plac anonimii.PUNCT!
“R” – chiar daca habar n-am cine esti, iti raspund la intrebare: Am facut puscarie din dragoste!… (asa-mi place sa ma amagesc eu).
Sa ma explic:
Am avut o logodnica suedeza, o fata foarte credincioasa ce misiona in Eastern Europe. Eram in Brasov, cu grupul ei de “turisti” cind am aflat ca “baietii cu ochii albastri” imi calcau pe coada. Atunci am decis amindoi ca eu sa trec frontiera si sa ne intilnim in Austria. Cind am ajuns in Timisoara (unde locuiam atunci) am aflat ca au fost “intervievati” citiva prieteni din cercul meu penticostal asa ca m-am dus la frontiera cu niste prieteni baptisti, de la biserica fr. Dugulescu, care era vecina cu a noastra.
Desi pe vremea aceea sirbii nu dadeau inapoi, totusi dintre sutele de romani ce eram atunci acolo, doar eu si grupul meu am fost dati inapoi. A fost un soc atit de puternic incit n-am mai tinut cont de riscuri cind colegul meu de crima (un inginer din Timisoara) a sugerat trimiterea unei scrisori la Europa Libera… din puscarie! Eu am stat “de sase” si el a scris-o, noaptea, de la “patul trei”. A fost trimisa printr-o filiera “sigura” dar a fost interceptata la vama. Bineinteles ca filiera a fost identificata repede, desi una din verigi a rezistat batailor mai mult de-o saptamina.
Am primit 3 ani (maximum pentru frontiera) dupa care Dan, tovarasul meu, a fost trimis, in lanturi, la Aiud iar eu la Jilava si apoi la subsolul puscariei din Galati, cu “periculosii”…
Suedeza mea a incercat sa ma ajute dar mi-a facut, fara sa vrea, mai mult rau. A fost in audienta la Olof Palme, premierul Suediei, a mobilizat Amnesty International ca sa bombardeze pe Ceausescu cu scrisori… dar eu habar n-aveam de toate astea cind eram luat la intrebari, “underground”, si descusut si la propriu, nu doar la figurat (toate cusaturile gentii si alte catrafuse mi-au fost desfacute…)
In fine, m-am cam luat cu vorba, dar cred ca motivul principal pentru care am fost la “facultate” e ca Dumnezeu a vrut sa-mi dea un PhD mai special (Prison, Hope and Deliverance…), care practic, mi-a schimbat viata. Ar trebui multe pagini sa explic de ce – din punct de vedere spiritual – puscaria a fost pentru mine un cistig.
P.S. “Regrets, I’ve had a few /But then again, too few to mention”… As mentiona totusi regretul ca n-am stiut mai multe pasaje din Biblie pe de rost (inafara de citeva versete, Ps.23, etc.). Ma mangaiam insa cu cele 150 de cintari in limba engleza ce le memorasem c-o vara inainte…
Excelent, iată miezul cărții, povestea ta trebuie povestită.
: ) Multumesc pt raspuns.
@Adama (&Naomi) – Gata , m-ati convins cu scrierea memoriilor… Mai ales ca am garantia ca o sa sune corect pe romaneste, cu o gramatica “check”-uita de o profesionista ca Adamaica!
Si dac-o fi sa fie ca-ntr-o zi sa ma apuc de scris, va trebui mai intii sa-mi implinesc o juruinta mai veche: de-a spune tuturor ce bun a fost Dumnezeu cu mine. Caci a fost mult, mult mai bun decit a fost cu altii…
Cunoasteti, presupun marturia prietenei noastre Rodica B. (cu electrocutarea). Ei bine, in viata mea si a familiei mele au fost sase astfel de instante cind moartea a fost la o secunda sau la citiva centimetri distanta! Cu exceptia unui caz despre care am scris cu vreo doua decenii in urma, in revista fr. Petrica Lascau (Exodus), nu prea m-am tinut de promisiune.
Am recurs totusi la o stratagema, o inventie de-a mea de a ma tine intr-un fel, de acea juruinta: am facut un soclu pe care am montat o gramajoara de pietre, fiecare avind scrise pe ea un nume de localitate si o data (luna si anul). Cind vizitatorii ma intreaba acea intrebare din Iosua 4:21 (“Ce inseamneaza pietrele acestea?”) pot sa le explic pe indelete ce s-a intimplat in viata mea in localitatea si data respectiva.
Dar mai buna ar fi, bineinteles, o carte de aducere aminte prin care sa ne rascumparam (si sa ne conservam) memoriile.
Si prin care sa putem declara sus si tare “Soli Deo Gloria”!
Ai un prim client și în mine. Scrie, Alex, ca ai dar la scris. Eu mă ofer să îți stilizez un pic amintirile 🙂
Asa sa faceti, frate Alex. Domnul sa va ajute.
Alex:
a.dama corecteaza, Marius stilizeaza…eu ma ofer sa cumpar cartea de pe-acuma, ca altceva nu prea stiu ce sa fac…oh…ba da. Am sa-i fac reclama …
Uite ai scris ceva despre care nu vorbeste nimeni …ai scris ca dupa o saptamina de bataie, si rezistenta una din verigi a rezistat…Nu stim conditiile in care unii dintre acesti oameni au cedat. De aceea mi se pare aiurea ca toti avem pareri…mai ales cei care n-am trait nici o situatie de genul ala. Si orice problema are si o rezolvare undeva. Rezolvarea nu se va face in piata cu toata lumea tipind si aratind cu degetul…acolo se fac decapitari si se ridica spinzuratori.
corectez…una din verigi a cedat
Frate Marius mi-ati promis CARBUNII EULALIEI cindva…daca nu aveti timp spuneti-mi cum sa fac rost de ea..asta pina scrie Alex ca sa mai adun ceva bani. 🙂
Vreau sa va trimit o carte tradusa de fiul meu, dn greaca, cred o sa va placa ,si cartea lui Vergiliu „efectele televiziunii asupra mintii umane”; o aveti cumva?
Daciei 4..unde dasesc restul adresei?
sora Elisa, Carbunii Eulaliei se gasesc gratuit pe blogul meu, nu am timp sa caut acum, dar dati un search, va rog!
„Manuil Dejeu,
Despre vanzatori de frati doresc sa spun, ce ne-a spus Duhul Sfint prin scrisoarea Apostolului Pavel 2. cor. 11;13,14,15. “Oamenii acestia sint niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori, cari se prefac in apostoli ai lui Hristos si nu este de mirare , caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. Nu este mare lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfirsitul lor va fi dupa faptele lor.”
Ce concluzie trag din aceste versete, ca acesti oameni sunt categoric slujitori ai Satanei, daca nu ar fi asa atunci sunt sigur ca dupa ce au gresit, isi marturiseau pacatul fata de frati, fara nici o rusine si s-ar fi pocait si sunt sigur ca ar fost un exemplu bun. Dar de fapt ei il urasc pe Domnul nostru Isus Hristos si continua sa stea dupa anvon si continua sa duca pe multi frati in ratacire, vorbindu-le basme care gadila urechile si nu se tin de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus care duc la smerenie.”
Marius, (et Co. – Rodica, A.Dama, Naomi, Elisa…),
Citind incurajarile voastre, mai-mai ca-mi vine sa ies fortat la pensie si sa iau niste lectii de scris!…
Tirania urgentului ma forteaza insa sa vad ca am alte cestiuni arzatoare la ordinea zilei: earning a living, some health issues, kids to marry, etc. Deci scrisul trebuie sa mai astepte putin.
Anyway, thanks and “see” you around next time (when I’ll get some more computer time…).
http://www.turnulsfatului.ro/5076/preoti-in-umbra-securitatii.html
Pingback: V-am cântat din fluier… | lumea adam(a)ică
Cartea Răscumpărarea memoriei a câștigat locul I la „2010 European Christian Book of the Year”. Premiul a fost decernat în timpul Târgului de Carte Creștină Europeană organizat la Oradea pe 1 și 2 octombrie 2010, ca prefață a târgului de carte de la Frankfurt. Datorită acestui premiu, cartea va fi prezentată și în cadrul Târgului de carte de la Frankfurt.