„Cel mai bun prieten al omului” (P)

Inundaţiile au trecut din nou peste ţară. Au lăsat în urmă multe lacrimi, frustrări, mînii pe care oamenii nu ştiu încotro să le îndrepte, spre Dumnezeu, spre guvernanţi, spre cei de la Bucureşti, spre primari, spre pădurari?

Televiziunile s-au întrecut în a ne oferi imagini din timpul potopului cu diferite titluri, care de care mai incitante „ape şi lacrimi”, „din nou potopul” etc.

Imaginile au fost însoţite de comentarii din partea reporterilor aflaţi la faţa locului. Soluţia arhicunoscută.

Inundaţiile astea au fost la fel ca cele de anul trecut şi cu cele de acum doi ani.

Între sutele de imagini am remarcat două (pe a treia o voi relata separat, este cea mai dură și este legată tot de televizor):

1. o bătrînă filmată în timpul nopţii, printre liniile de apă, că nu mai erau picuri, erau numai linii albe oblice peste ecran. Ieşea din casă cu un nepoţel agăţat de o mînecă, ajutată de un fiu sau un ginere şi în braţe avea un televizor învelit într-o pătură. N-a fost singura imagine de felul acesta.

Într-un interviu cu unul dintre localnicii din Tecuci cărora le-a fost spulberată averea primele cuvinte pe care acesta le-a rostit au fost

„Nu mai avem nimic, şi televizorul, pe care încă îl plătim la bancă l-a luat apa”

2.  A doua imagine, de pus lîngă acestea, un cîine mort în lanţ.

Ce înseamnă asta?

Că nenorocirea oamenilor nu este de plîns? Ba da! De plîns, dar mai de plîns este că locul celui mai bun prieten al omului a fost luat de altceva.

Poate că potrivit şi cumsecade ar fi fost ca, în locul televizorului din braţele bătrînei să fi stat copilul, nu avea mai multe kilograme,

Poate că în loc să se fi repezit cu plasma în braţe afară din casă, proprietarul cîinelui ar fi trebuit să-l dezlege pe bietul animal.

Nu ştiu, cine ştie? Eu nu stau la casă.  Poate judec greşit. Nici cîine n-am.

Dar mi se părea nenorocirea mai puţin gravă dacă alte lucrurile ar fi stat mai prejos de fiinţe.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, dulce Românie, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la „Cel mai bun prieten al omului” (P)

  1. naomi zice:

    In fata necazului dovedim ce valori promovam.
    Este trist dar adevarat ca scara prioritatilor in dragoste omeneasca s-a intors cu josu’ in sus.

    Au fost si cazuri fericite ca asta:

  2. E foarte trist că astfel de lucruri se întâmpă în caz de calamitate, dar e mai trist că astfel de lucruri se întâmplă şi în caz de pace şi liniştite.
    După ce a căzut comunismul am asistat la vorba care zicea: cu televitozul aţi minţit poporul; azi constatăm că acelaş televizor prosteşte poporul.
    Stau unii cu orele la OTV şi o caută de ani de zile pe Elodia, alţii sunt fanii ştirilor de la ora cinci pe motiv că trebuie să ştie ce se întâmplă în lume ca să se protejeze.
    Ahh, câte aş putea să spun! Deocamdată mă abţin…deocamdată…

  3. Copilul nu-i aduce decât griji, pe când televizorul îi aduce omului divertisment şi „fun”; au tot cam atâtea kilograme şi în plus ăla micu’ nu se strică dacă ia şi el puţină apă la bord, doar n-o să renunţe la televizorul cel de toate zilele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.