Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Foarte frumos!
M-am gandit intr-o zi , sa intorc lumea pe dos sa vad ce iese si am ajuns la concluzia normal = anormal, anormal = normal
Modul de gandire, cum ne comportam, cat de mult credem in Dumnezeu, cum muncim, de ce muncim, cum ne distram, cum bem, cum mancam.
Inversati tot.
”daca as fi ca Tine,n-as gresi-n iubire”…..va fi gandul saptamanii pentru mine!multumesc!
bine că a folosit!
aaaaa……da!si ca tot veni vb de iubire,ati vb f fain despre nunta!sincer,nu intelegeam care este rostul motivarii casatoriei,a nuntii ,intre crestini!nu credeam ca se pune o asemenea problema!din pacate am vazut ca da,si cu niste argumente mai mult decat adolescentine!
….desi visez la nunta mea,si ador decoratiunile,florile.materialele,au fost mai mult decat binevenite,micile sfaturi pt nunta…sa ii slujesc pe ceilalti prin nunta mea?hmmm….nu m-as fi gandit la asta!dar suna Diferit…multumesc si pentru aceasta!
fiti binecuvantat,cu intreaga dumneavoastra familie!
Ma bucur ca ti-a prins bine si sesiunea Iris,
Haiku 9
risipa de bine
Tu inspre mine
viata mea toata
Cred ca la asta ne cheama Dumnezeu sa ne depasim conditia de muritori si sa devenim inca de acum vesnici, sa lasam o urma pentru vesnicie
Si eu cred la fel, atata timp cat avem in inima dragostea si dorinta dupa cele vesnice, dupa cer, altfel trecem prin greutati, altfel ducem suferinta si asta inseamna ca suntem gata sa trecem pe malul celalalt. Ce ramane dupa noi va vorbi odata despre noi fie bine fie rau.
Moartea este ceva inevitabil ea vine fie ca vrem fie ca nu. Ne este frica de moarte atunci cand ne este legata inima de cele pamantesti. Nu doresc sa mor dar de multe ori as vrea sa trec la cele vesnice, sa las tot, m-am saturat de pamant, de necazuri si suferinta. Visez locul pregatit pentru mine si nu mai am rebdare si stiu ca mintea mea de om nu poate concepe ce este acolo.
amin, aşa să fie, Adiel!