Iată ce îmi scrie azi dimineaţă un prieten. I-am cerut permisiunea, după un schimb de păreri, să cerem şi părerea voastră. Ce spuneţi de următorul text?
Două sisteme teologice distincte – iudaismul şi creştinismul – se referă fiecare la câte un Mesia, care este incompatibil cu Mesia aparţinând celuilalt sistem.
Creştinismul vorbeşte despre un Mesia care a venit şi care va să mai vină.
Iudaismul vorbeşte despre un Mesia care nu a venit încă. Adică, despre un alt Mesia, adică unul care nu poate fi „Mesia din creştinism” (Isus), care a venit deja acum cca. 20 secole.
Elementul comun este că ambele sisteme teologice afirmă azi că „Mesia va să vină”.
Numai că aici apar nişte probleme teologice şi practice.
Dacă Mesia va veni în chip supranatural, într-un trup identificabil prin stigmate şi totodată glorificat (pneumatizat), iudaismul va fi constrâns să îl accepte pe acest „Mesia creştin” care a mai fost pe pământ.
Dacă Mesia va veni născându-se, ca prunc, dintr-un tată şi dintr-o mamă evrei, iudei, din seminţia lui David, creştinii nu-l vor accepta ca Mesia. Ba încă îl vor considera un „fals Mesia”, ba poate chiar că este „antihristul”, pentru că creştinismul aşteaptă un Hristos cosmic, care va (re)veni în mod supranatural, copleşitor şi de necontestat, în vreme ce iudaismul aşteaptă ca el să se nască din părinţi pământeni, evrei, din seminţia lui David – un prunc tăiat împrejur, din părinţi cunoscuţi.
S-ar prea putea ca „cercul să se închidă” şi, aşa cum iudaismul nu l-a identificat pe Isus ca Mesia acum două milenii, tot aşa creştinismul să nu îl poată identifica pe acest „Mesia iudaic” care se va naşte în chip firesc, natural. Şi vom fi chit – iudaism vs. creştinism = remiză.
După care va urma revenirea la rădăcinile iudaice a creştinismului.
Căci, după cum e scris: „învăţătura (torah, i.e. legea) va ieşi din Sion”. Nu din Carpaţi, nici de la Roma, nici de altundeva.
Poate că ne stânjeneşte ideea revenirii lui Isus pe pământ într-un trup firesc, prin naştere naturală. Dar avem un precedent incontestabil, dacă este să credem mărturisirea lui Isus: Ioan Botezătorul, care era Ilie Tişbitul. Deşi el nu văzuse moarte şi fusese luat („înălţat”) la cer în chip supranatural, s-a întors pe pământ ca prunc, din părinţi pământeni, prin naştere naturală. Interesant că pe creştini nu îi deranjează ideea aceasta a (re)încarnării lui Ilie Tişbitul în Ioan Botezătorul, dar nici prin ruptul capului nu le trece că Isus ar putea reveni asemeni lui Ilie, dintr-un prunc născut cât se poate de natural, din părinţi pământeni, sub o identitate nouă, adică având un nume nou (ca în cazul lui Ilie: numele nou era Ioan alias Botezătorul). Ciudat este că iudaismul încă îl aşteaptă pe Ilie să vină în chip… supranatural (adică aşa cum creştinismul îl aşteaptă pe Isus).
Deocamdată e o dilemă care se rezolvă doar le nivel de convingere, din care numai DUMNEZEU ne va scoate în mod practic, istoric… şi pe unii şi pe alţii.
Până atunci, trăim fiecare cu convingerile noastre, dar vom fi judecaţi după faptele, cuvintele şi gândurile noastre, în acord cu legea lui Dumnezeu şi a lui Hristos, între care eu unul nu văd nici o deosebire de esenţă: să fim asemeni lui DUMNEZEU – buni şi drepţi, cu o purtare sfântă… etc.
Hm, comentarii?
Le aştept, mersi.
Marius Cruceru 
Cata vrajeala!:)
PAi, nu scrie ca evreiiL-au respins si dat acestui fapt El a murit si apoi ei au fost pusi deoparte? Nu scrie in Apocalipsa ca, atunci cand va reveni, orice ochi Il vor vedea, chiar si cei care L-au strapuns?
Pe unde se citeste Biblia? Cum adica sa nu Il accepte pe Mesia pe care au sa constientizeze ca L-au respins si rastignit???????? Nu profeteste Biblia asta?
Daca L-au respins, a fost ptr judecata lor…a doua oara nu se va mai pune problema neacceptarii… ptr ca cei ce nu-L vor accepta, ii va manca IADUL! Fara drept de apel!
pE UNDE SE CITESTE bIBLIA?
e VB DE ACELASI MESIA!!!!!
Diferenta este ca ei L-au respins prima data..si asta a dus la nenorocirea lor…a doua oara e profestit ca POPORUL , ca si natiune, IL VOR PRIMI SI VOR VEDEA MAINILE PE CARE EI LE-AU STRAPUNS!!!!!!!!!!!!!!!!!!
draga RAdu, văd din cele trei mesaje ale tale că eşti foarte oripilat 🙂
Încearcă acum să te aduni şi să combaţi.
NU am ce combate! Las ca Scriptura si Duhul sa faca asta! Eu deja am argumentat! De combatut nu s epune problema…fiind de partea Bibliei, stiu ca am dreptate….prin credinta!:)
Ok, frumos abandon! 🙂
nu e abandon, frate! 🙂
merg inainte, crezand ce am argumentat! 🙂
Cum adica sa se mai nasca a doua oara?:)))
Pai deja El are TRUP UMAN, DAR GLORIFICAT! DEJA IN CER ESTE UN DUMNEZEU-OM!!!!!!!!!!!
S-a intrupat ca sa moara! Asta a fost scopul Lui…salvarea ns…. Nu mai are de ce sa se inyrupeze..ptr ca deja are trup si ptr ca deja Si-a indeplinist sscopul! O a doua moartea nu va mai fi…..nici o a doua intrupare!!!!!!!!!
Ideea din text era că proorocul Ilie – întrupat şi el – s-a înălţat la cer în trup, asemeni lui Isus. Acum, dacă Isus spune că Ioan Botezătorul era Ilie, avem doar două variante:
1. Isus foloseşte o metaforă când îl numeşte pe Botezător, Ilie.
2. Isus vorbeşte în clar că Botezătorul este Ilie (ad literam)
Ce părere ai Raduc Vodă? – ad literam sau sens figurativ? Pe ce te bazezi?
Atata stiu, evreule…. ca Ioan e Ioan, dar a avut duhul lui Ilie.. in sens deci de ante mergator al lui Hristos….
Ilie cel rapit va reveni pe pamant in timpul Necazului Lui Iacov (unul dintre cei doi martori din Apocalipsa 11)
CAND AM SPUS CA TREBUIE SA LUAM AD-LITERAM…M-AM REFERIT LA PRINCIPII SI LA TOT CE SE SPUNE DESPRE (CU PRIVIRE LA) PERS LUI HRISTOS… chiar si la pasajul din Apocalipsa 1…. des unele texte din Apocalipsa pot avea si sens figurativ….:)
Exista riscul de a se naste o noua erezie din ideile acestea nebiblice!
Sunt ORIPILAT!!!!!!!!!!!!!!!
MESIA VA REVENI IN SLAVA, AVAND SEMNELE RASTIGNIRIII SALE DE LA PRIMA SA VENIRE! VA VENI IN TRUP! PTR CE SA SE MAI NASCA A DOUA OARA, DACA ESTE OM DEJA SI DACA SI-A INDEPLINIT SCOPUL! VA VENI CU JUDECATA! NU PTR A TRATA PRIMIREA SAU NEPRIMIREA LUI! ASTA SPUNE BIBLIA!
VA ROG, NU MAI INCURAJATI ASTFEL DE IDEI, CARE PUN LA INDOIALA DOCTRINA CRISTOLOGIEI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ante-Scriptum:
Noi răsturnăm izvodirile minţii.. care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.!
2 Corinteni 10:5
E vorba de fapt Pneumatologie..domeniu luminat, intelept si puternic ca si Duhul Lui!
Motto: Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.
Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
1 Corinteni 2:12-14
e mai simplu decat pare..
la fel cum convingerea mantuirii e data de acea incontestabila certitudine
a prezentei Duhului Sfant in tine ca si copil al Lui Dumnezeu
si care te face sa strigi: Tata! (Romani8:15:”Si voi n-ati primit un duh de robie ca sa mai aveti frica, ci ati primit un Duh de infiere care ne face sa strigam: Ava! adica Tata!”)
tot asa, acest cuvant apostolic:
” Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” Fapte 1:11
este o deplina convingere.
altfel, fara invierea Lui Isus (care presupune si inaltarea Lui in felul descris si revenirea Lui dupa Cuvintele Apostolilor)
crestinismul se neaga pe sine.
nutresc sentimente de mila fata de
cei care pot lasa aceste izvodiri ale mintii (care trebuie combatute de altfel)
sa-i tulbure.
Milă lor!
Post scriptum:
Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre); aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit,
(Ioan 1.17; 2Cor 6.7; 2Cor 1.22; Efes 4.30)
şi care este o arvună a moştenirii noastre, spre lauda slavei Lui.
Efeseni 1:13-14
Să presupunem că este posibil ca evreii să ajungă la concluzia că unul dintre ei, din seminţia lui David, este Mesia (înainte de a veni Isus în slavă).
Cum crezi că ar reacţiona creştinii? (tu, de pildă, ce ai face?)
Şi cum crezi că ar trebui să reacţioneze?
Aici va interveni Duhul Sfant pe care trebuie sa-l detina orice copil a lui Dumnezeu. Duhul Sfant este a treia persoana din Dumnezeu si El ii va constientiza pe cei care sunt ai Lui.Duhul lui Dumnezeu ne va conduce in tot adevarul si nu-i va lasa pe ai Lui sa se impiedice de falsitati.
Curriculum Vitae
Invita un prieten: Mail YM
E-mail moderator: Mail
Date personale:
Nume: Isus Hristos
Data nasterii: S-a nascut din Tatal mai înainte de toti vecii, Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, de o fiinta cu Tatal
Locul nasterii: S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria, si S-a facut om. S-a nascut in Betleemul Iudeii, în vremea împaratului roman Cezar August.
Lucrari prezente si viitoare:
Creator
Toate lucrurile au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut, nu a fost facut fara de El.
Mântuitor
A fost rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si a fost îngropat dar a treia zi a înviat, dupa Scripturi.
Preot
S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Este Mare Preot si are mila de slabiciunile noastre, pentru ca a fost ispitit in toate lucrurile ca si noi, dar fara pacat.
Împarat
Împaratia lumii va trece in mainile Lui si El va imparati in vecii vecilor.
Judecator
El va veni pe nori, orice ochi Îl va vedea, si va judeca viii si mortii.
Mi-a placut Currculum-ul de mai sus si l-am postat! sper sa ajute inca o data la argumentarea mea, NU LA COMBATERE!:)
adresa celor de ami sus o gasiti aici>>>
http://www.ecrestin.ro/discutii/Dumnezeu/307-Curriculum-Vitae.html
Să înţelegem din expresia „va reveni pe nori” – că El va face înconjorul lumii, cu norul? – ca să-l vadă toată lumea…
Sau că se vor transmite la televizor imagini norul cu care a venit? – ce vor face cei fără televizor?
Nu cumva e vorba de nişte metafore aici? „va veni pe norii cerului”… „orice ochi îl va vadea”… „cei care l-au răstignit” (apropos: sutaşul roman, preoţii şi mulţimea care a cerut răstignirea lui Isus vor fi înviaţi înainte de [re]venirea Lui?)
Hm!
Hai sa va mai dau ceva in sprijinul celor spuse de mine… poate ajuta pe cineva..:)
(si nu e ssuperioritate….ptr ca stiu ca mai am inca multe lacune si multe de invatat!)
Rasfoind printr-un dosar acum cateva zile, am gasit notitele unei carti citite cu ani in urma a lui Peter Kreeft, intitulata „Between Heaven and Hell”, un dialog imaginar intre John F. Kennedy, C. S. Lewis & Aldous Huxley. Discutia dintre cele 3 personalitati apartinand domeniului politic, filozofic si religios are ca dezbatere persoana lui Isus Cristos. Este Isus unic fata de toti ceilalti lideri religiosi ai umanitatii? Multi incearca sa demonteze aceasta, pentru ca este o mare diferenta sa alegi ce lider religios preferi dintre mai multi care sunt egali, decat sa fii pus in fata unei singure personalitati: Isus Cristos. Nu de alta dar ar deveni…. prea personal.
Putem imparti omenirea in 2 categorii:
– oameni foarte intelepti, maestri spirituali care au influentat vietile a milioane de oameni
– ceilalti, oameni obisnuiti, vasta majoritate.
A doua impartire a oamenilor:
– Oameni care se declara a fi dumnezeu
– Oameni care nu se declara a fi dumnezeu – marea majoritate.
Combinand aceste 2 criterii, vom avea 4 categorii de oameni:
1. Care NU se declara dumnezeu + NU sunt remarcabil intelepti – vasta majoritate.
2. Care NU se declara dumnezeu + sunt remarcabil intelepti – Socrate, Buddha, Confucius, Moise, Mahomed si altii.
3. Care se declara a fi dumnezeu + NU sunt remarcabil intelepti – cei care sufera de complexul divinitatii, si sunt tratati ca nebuni.
4. Care se declara a fi dumnezeu + sunt remarcabil intelepti – unul singur: ISUS CRISTOS
Diferenta dintre ceea ce pretinzi a fi si ceea ce esti este o masura a nebuniei. Si aici sunt grade de nebunie. Pentru cineva care pretinde a fi maimuta, mai este speranta de recuperare. Daca cineva afirma insa ca este un vierme, este mai nebun decat primul, fiindca diferenta dintre cine este si ce pretinde a fi este mai mare. Dar cand cineva afirma ca este Dumnezeu, fiinta perfecta, nelimitata in timp si spatiu, ce este Atotcunoscator si Atotputernic, diferenta este atat de uriasa incat e cel mai nebun.
Uitandu-ne la categoria a doua, a oamenilor exceptionali care au influentat istoria, descoperim ca singura persoana care a facut afirmatia ca este Dumnezeu este Isus Cristos. Nici un alt intelept sau lider religios nu a pretins vreodata ca este Dumnezeu. Au afirmat ca pot comunica cu divinitatea, ca au primit iluminare de sus, dar niciodata ca sunt una cu Dumnezeu.
Acesta este unul din motivele pentru care Isus Cristos este unic. Ceea ce ne pune pe fiecare intr-o dilema: combatem ideea ca a pretins ca e Dumnezeu sau il dam jos din categoria de oameni intelepti si il clasificam ca nebun? Daca ramane in categoria celor intelepti, va fi separat si UNIC de toti ceilalti mari intemeietori de religii si intelepti. Si atunci se pune intrebarea: cum si-a dovedit divinitatea?
ok, bun revenit!
revenit, la?:)
si raspund tot eu.:)
In Evanghelia dupa Ioan, Isus afirma ca este deopotriva cu Dumnezeu, si aduce in sprijinul acestei afirmatii urmatoarele dovezi:
– marturia lui Ioan Botezatorul, contemporan recunoscut de majoritatea iudeilor
– marturia lui Dumnezeu Tatal, glasul Sau a fost auzit din cer de catre intreaga multime la botezul lui Isus
– marturia lucrarilor savarsite de Isus (a vindecat bolnavi, a acos afara demoni, a inviat morti)
– marturia Scripturilor, vechiul testament scris cu sute de ani inainte ca El sa se nasca din fecioara Maria, descria amanuntit viata si lucrarea Lui
-marturia Invierii Lui si a proslavirii Lui (dovada suprema!)
pentru Iudei ar fi fost suficiente aceste argumente daca ar fi fost sinceri cu ei insisi, iar pentru noi au mai fost adaugate:
– mormantul gol, Isus a inviat
– apostolii si-au dat viata pentru acest adevar, cu greu si-ar da cineva viata pentru o minciuna
O problema: de unde pana unde Ioan Botezatorul este Ilie??? Atunci cine a fost cel care a vorbit cu Domnul Isus pe muntele schimbarii la fata???
Nu exista reincarnare… Ilie NU va reveni nici prin nastere nici in mod supranatural din simplul motiv ca … are deja trup glorificat si deci este nemuritor… Ca o alta persoana sa vin „in duhul si puterea lui Ilie” cred ca este foarte posibil … dar nu o va chema Ilie Tisbitul si nici nu va fi el… desi va fi capabila de lucruri asemanatoare…
Corect este ca Ilie Tisbitul va reveni impreuna cu Domnul Isus cand El va reveni sa isi intemeieze Regatul, impreuna si cu restul sfintilor, toti in trupuri glorificate… Ideea ca Ilie va reveni inainte si ca va muri nu prea concorda cu realitatea: el era deja in trup nemuritor cand s-a intalnit cu Domnul Isus pe munte…
Parerea mea, daca este vorba doar de pareri, este ca dialogul s-a purtat intre un crestin bun si un evreu bun (necrestin). Cam astea sunt pozitiile lor curente. Intre ele nu poate exista un compromis si nici intelegere reciproca. Istoria a aratat-o din plin, iar violenta antisemita din trecut sau virulenta comentariilor de aici o arata din plin.
Evreii au acum o orbire in ce priveste viata si lucrarea lui Isus din Nazaret, iar unii crestini au o orbire in ceea ce priveste planul lui Dumnezeu cu Israelul.
Am auzit de un dialog al surzilor. Asistam acum la un dialog al orbilor.
draga Daniel, multumim de interventie.
Cred că nu putem vorbi de virulenta decit din partea unei singure persoane.
Este normal ca astfel de subiecte să nască pasiuni, dar cred că putem învăţa din fiecare discuţie de acest gen ceva. Mi-a scris cineva pe privat şi n-a dorit să îi dau comentariul on line că, deşi are ceva educaţie teologică, abia acum a văzut atît de limpede diferenţa de paradigmă dintre cele două culturi. Nici n-avea idee desppre ce crede un evreu credincios şi în mintea lui confuzia cu Mîntuitorul şi Mesiah era maximă, o suprapunere deplină.
Ce părere ai tu, ca provenind din evrei, dar fiind creştin? Cum ai sintetiza un punct de vedere asupra acestei chestiuni?
Da frate Daniel, dar de aici pana la a spune ca Mesia trebuie sa se mai nasca inca o data…e mult..:)
Ideea este ca, Mesia va veni IN GLORIE, in trup uman glorificat, ca orice ochi va vedea ranile Lui, si ca POPORUL ISRAEL, ca si natiune, IL VOR PRIMI SI VOR RECUNOASTE CA AU GRESIT RESPINGANDU-L…deci nu va necesita o noua nastere…
Din cate am inteles, cel care a spus aceste bazaconii era un roman, si nu un evreu..sau ma insel?:)
Poftim ? Că-L vor primi evreii după ce-L vor fi văzut venind în glorie ?!
Care e tipul de mîntuire ce li se aplică evreilor ? Cumva unul de „credinţă” speriată la vederea venirii glorificate , înfricoşate a Lui Cristos ?
Nu are rost sa fi invidios:
1) Dumnezeu este drept.
2) A fi nascut evreu nu este in sine foarte mult. Este un privilegiu asemanator cu a avea parinti bogati si nu saraci, acest privilegiu iti poate oferi un start bun in viata nu garantia ca o vei si termina bine.
3) Nu toti cei care se nasc evrei sunt demni de pozitia castigata de inaintasii lor.
4) A fi evreu adevarat implica si ascultarea de Legea data de Dumnezeu evreilor…
5) Biserica (cei care se incred si asculta de buna voie pe Domnul Isus) au o pozitie mai inalta decat evreii din cauza faptului ca au si un standard mai inalt decat ei (predica de pe munte, Matei 5,6,7).
6) Un om care s-a nascut evreu dar nu asculta de Legea data de Dumnezeu evreilor si nici nu se conformeaza standardului Domnului Isus nu poate fi salvat prin simplul fapt ca s-a nascut evreu… Dumnezeu cere dreptate si de la crestini si de la evrei… iar cei care nu sunt drepti… nu pot locui in prezenta unui Dumnezeu drept…
Evreii inainte de a fi mantuiti in totalitate vor fi cernuti… ca pietrisul de nisip… cei care sunt drepti de cei care nu vor sa fie… De abia dupa ce vor ramane doar cei care se tem de Dumnezeu, de-abia atunci va veni Domnul Isus pentru a intemeia Imparatia de o mie de ani… (Daniel 12:7)
Pomisor, cernerea de care spui tu va fi in timpul Necazului lui Iacov (necazul cel mare)…cand Anticrist va lovi cel mai mult in poporul lui D-zeu, dupa ec se va da Mesia al lor….
A se citi Apocalipsa 1 si 19 (capitolele) si profetiile!
Si cere Domnului sa iti reveleze acest lucru si sa il crezi!:)
.Asta spuen Biblia..nu eu!
Chestiunea în discuţie nu prea are legătură nici cu Ilie , nici cu reîncarnarea… , ci cu TIPUL DE MÎNTUIRE – SPECIAL , insinuat a avea parte poporul evreu.
Pentru ca o gandire sa fie superioara, ea trebuie sa fie analitica si integratoare in acelasi timp. Unii o au pe prima, altii pe cea de a doua.
Pavel analizeaza situatia fiecaruia (evreu-ne-evreu) in Romani (tipul de mantuire, rol istoric, mostenire, etc. – de fapt in ordine inversa). Finalul analizei lui este o concluzie „integratoare” (Rom. 11:32-36). Mai ales acel „Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti” (extraordinar!!!).
Mi-ar place sa vorbim mai mult despre aceasta concluzie, dar poate ca nu in acest spatiu. Nu stiu pe cati intereseaza.
Altfel, sunt de acord cu majoritatea comentariilor facute aici si pretuiesc parerile exprimate.
Sunt foarte interesat de aceasta concluzie.
Unde o veti analiza / comenta?
Frate Daniel, vreau sa aud concluzia de care spuneati „Mai ales acel “Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti” (extraordinar!!!). Mi-ar place sa vorbim mai mult despre aceasta concluzie, dar poate ca nu in acest spatiu. Nu stiu pe cati intereseaza.”
Cum o pot afla? Unde o postati?
sau macar scrieti-mi despre ea, va rog, pe > radu_voda2000@yahoo.com!
Multumesc!
Ar fi o chestie cam dubioasă, într-adevăr, să respingem ce a spus Origen dar să acceptăm ceva similar spus de Pavel (nedus până la ultimele consecinţe). Sunt sigur că există o exegeză antiapocatastatică… Marius?
Nu te baza prea mult pe Origen! Un sfat!
IAr alegerea lui pavel nici nu se pune in dsicutie…e in canon..:)
Nu te baza prea mult pe câteva cuvinte ca să evaluezi pe cineva. Alt sfat… Cu atât mai grav că e în canon, dar nu se discută consecinţele de frica unor idei, iar oasele altora sunt arse pentru idei similare. Dar între cei doi nu pot fi asemănări, tocmai din cauza canonului.
Versetul scos din context, dar şi ideea de reîncarnare duc cumva spre Origen, dar asta ar fi o discuţie parazită. De fapt, poate că marea utilitate a articolului şi a temei din Romani 11 constă în smerirea creştinilor la gândul că evreii au poziţia respectivă faţă de Isus tocmai în acord cu planul lui Dumnezeu, nu neapărat dintr-o necredinţă vinovată. Dealtfel, între împietrirea inimii şi necredinţa neputincioasă este o diferenţă de atitudine, şi se poate discuta la nesfârşit dacă este posibilă respingerea credinţei sau dobândirea ei prin voinţa omului (o variaţiune pe tema calvarminiană). La fel ca şi în privinţa ateilor, cred că Marius încearcă să ne ridice nivelul de la care privim „înapoi”, uneori cu mânie, spre necredinţa altora. Cărora le suntem „înainte” acum, dar cei din urmă pot fi cei dintâi. Nu e totul pierdut, ne putem smeri oricând ca să treacă alţii în faţă.
Ideea este ca nu exista comparatie intre Pavel si Origen….Pavel a fost mult mai sus ca origen..si la revelatie si la scrieri..origen a alegorizat mult si chiar si acum este criticat hehement! da, are si parti bune si parti rele…dar a-l asemui sau compara cu pavel E PREA MULT!:)
Iti dau ceva despre Origen, scris de J. Hill in cartea sa „Istoria gandirii crestine”>>>
Ca şi Irineu, Origen crede că universul a fost creat ca un loc în care noi să putem deveni mai buni. El accentuează faptul că Dumnezeu nu poate pur şi simplu restaura perfecţiunea noastră originară prin poruncă divină: acest lucru ar încălca liberul arbitru. Trebuie să atingem acea stare personal, prin exercitarea liberului arbitru care a dus la căderea iniţială. Lumea este o arenă în care noi putem să facem acest lucru, să alegem ce este drept, să facem greşeli, să alunecăm şi să cădem, să ne ridicăm încă o dată şi să continuăm să ne apropiem de Dumnezeu.
Gândirea Părinţilor Capadocieni şi a lui Augustin ar fi fost de neimaginat fără combinaţia deschizătoare de drumuri dintre credinţa creştină şi filozofia platonică realizată de Origen. Chiar şi în punctele în care ei dezaprobau vehement ideile lui Origen, încă îi urmau calea.
Astăzi, puţini ar accepta abordarea alegorică a Bibliei propusă de Origen, viziunea sa fantastică despre căderea primordială şi Universurile succesive ori analiza sa amănunţită privitoare la trupurile îngerilor. Dar credinţa sa într-o lume concepută de un Dumnezeu iubitor pentru recuperarea fiinţelor create cu voinţă este încă extrem de puternică. Optimismul său final, că toată creaţia va fi mântuită şi că Dumnezeu nu va abandona nimic din ceea ce a creat, continuă să inspire. Iar scrierile lui spirituale rămân printre cele mai pline de putere care au fost încredinţate vreodată hârtiei. Ori de câte ori creştinii vor încerca să înţeleagă semnificaţia credinţei lor, dând dovadă de integritate inte¬lectuală, spirituală şi ştiinţifică, influenţa lui Origen va putea fi încă detectată.
Ideea nu era să-i comparăm pe cei doi. Atrăgeam, poate cam criptic, atenţia asupra faptului că ideile lui Origen, dar şi multe „erezii” şi erezii revin în permanenţă în trăirea creştină. Dar şi asupra scoaterii din context, şi asupra imenselor capcane şi dificultăţi ale traducerii doream să atrag atenţia. Pavel nu vrea deloc să spună că toţi oamenii vor primi îndurare, dar acest înţeles se poate forţa cu puţin meşteşug. La fel, Origen (de fapt prin traducerea lui Rufinus) nu spune chiar la fel în De Principiis, dar i-a rămas anatema. Iar textul supus dezbaterii prin articolul de faţă este în orbita acestei idei foarte atrăgătoare. Au fost şi pe acest blog destule comentarii în care se afirmă explicit că numai cei care cred în Isus Cristos se pot mântui.
Rectificarea e bine primita, ramanand ideea fundamentala ca NUMAI prin credinta in Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este mantuire! Asa spune si Biblia, Cuvantul lui D-zeu! Tot ce intra in contradictie cu EA este erezie!
da, există o astfel de exegeză, se înţelege că nu sînt de acord cu ea.
am întîlnit reînnoit curentul acum doiani într-o tabără în statele unite. Cu leafletts cu tot ce trebuie.
frate Daniel, multumesc pentru implicarea în discuţie,
cu voia dvs. voi sta pe margine la arbitrat-monitorizat. Voi mai învăţa şi eu.
Vă mulţumesc de înţelegere.
Abia îmi revin în ritm după o altă crăpare a computerului, De data asta sursa a făcut fum.
.
mama, dar ce curent este prin Oradea? Prea va da de lucru! 🙂
Daca ne „poftiti” la spus pareri, de ce nu, pot si eu incerca?:)
Am muncit o vreme in Israel si am avut ocazia sa intreb si sa inteleg cultura lor si mai ales paralela iudaism-crestinism.
Mesia, e Unul singur: evreii il asteapta sa vina, noi crestinii il asteptam sa revina!
Cand sau cum va fi venirea Lui, nu e problema noastra, stim doar ce ne spune Biblia, ca va veni pe norii cerului cu mare putere si-n Slava! Si asa va fi!
Crestinii care si-au pus viata in mainile Mantuitorului si au trait in ascultare de Cuvantul Sau, vor trai cele mai mari clipe de fericire! Evreii care atunci vor recunoaste ca El, Isus e Mesia vor fi mantuiti, asa spune Biblia!
De ce cred eu asta?
Evreii sunt poporul ales ( sa sufere mai mult, sa fie binecuvantati mai mult) si ei sunt „butucul”, noi suntem…mladitele; ei sunt copii „naturali” noi suntem cei adoptati….ei sunt fii ratacitori, care se vor intoarce; noi crestinii, suntem fii din casa,
alaturi de tata la munca, dar carcotasi, nemultumiti, nemultumitori, invidiosi, fara dragoste..
Expresia „pe norii cerului” este o metaforă sau trebuie luată ad literam? – cum argumentaţi?
Căci dacă luăm ad literam cuvinte precum cele din Zaharia 14, atunci… înseamnă că Domnul „are” picioare şi că „va sta” pe Muntele Măslinilor, aşa cum noi stăm pe pământul României… etc.
…iar „apele vii” din Ierusalim vor fi un soi de „apa vieţii” din basmele noastre româneşti, cu care îşi uda Făt-Frumos buzele când se lupta cu zmeul, ca să îl biruiască…
etc.
ia-o ad-literam cum iei si celelalte versete….nu poti interpreta acel verset decat literal….
Sustin si eu interpretarea literala… Am suficiente motive personale pentru a accepta acest mod de interpretare.
Actuallly, nici măcar nu este pe norii cerului, este … într-un pasaj meta nephelwn, ceea ce înseamnă CU NORI, nu PE NORI.
meta nephelwn????? traducere….
si e scris corect? ca nu vad relevanta lui „w”
este pentru o mega
da…nu-mi dadusem seama:)
Ideea este ca vine in vazduh….de unde poate fi vazut….ca o sta pe nori, asta se va vedea!
mai corect „meta tōn nephelōn”….deci CU NORII…. (este articulat cu art hotarat ” tōn”)…
Cu norii poate insemna ca sta si pe nori…
ca si cum vii cucovorul fermecat al lui Aladin, si bormal sezi PE el..:)
nu, Aladin este din povești!
am dat un exemplu, si ar trebui sa stiti asta…era o simpla ilustrare…..numai ca asta despre care discutam poate fi o realitate..:)
a veni cu noriii poate insemna a veni pe ei…doar nu ii cara in spate sau in brate! plus ca vine cu sfintii Sai!:)
Pai da…si deci cum spunea Radu Voda, Mesia nu va trebui sa se nasca a doua oara ptr a putea fi primit de iudei… MEsia va reveni in glorie, dar cu semnele rastignirii, ceea ce va smulge plansul si regretele iudeilor ca L-au respins!:)
Să observăm totuşi că textul în discuţie nu spune că Mesia ar trebui sau nu să se mai nască o dată, ci glossează pe o ipoteză fantastică, dar posibilă. Am impresia acută că se investesc foarte multă energie şi timp pentru a combate idei inexistente în text (punându-le cu precădere în cârca agnosticilor). Mult mai interesantă mi s-ar părea miza evaluării şanselor ca ipoteza „Mesia II” (adică luarea de către evrei drept Mântuitor a unui alt om sau a lui Anticrist) chiar să facă parte din planul lui Dumnezeu. Mie nu mi se pare deloc exclus, cel puţin la o primă evaluare superficială. Poate nu e prorocită explicit, dar nici nu mi se pare să contravină Scripturii, câtă vreme există măcar un evreu creştin.
tinere, ipoteza de care vb a fi posibila, e posibila doar in capul unui agnostic ca tine…tu nu citesti Biblia, asta e clar… ptr ca ce spui tu cu numai ca nu se gaseste in ea, ci o si contrazice…. a fi crestin inseamna a-L avea pe Hristos in centru, dar pe Hristosul Scripturii, nu cel al filozofiilor babesti si nebunesti!
Locul agnosticilor nu este poe acest blog crestin, ptr ca ei nu vb pe limba crestinilor, s Scripturii!
Asa ca pleaca altundeva cu astfel de idei nescripturale=erezii!
Si daca tie ti se pare interesanta ipoteza asta nu inseamna ca e si adevarata…doar in capul tau…insa spre defavoarea ta vesnica!
Da…. in planul lui Dumnezeu este ingaduita si sectiunea Anticrist..insa ptr a arata unde va duce increderea in El…. evreilor li se va da posibilitatea sa aleaga…dar alegandul-L pe Anticrist asta nu inseamna ca aleg corect si nu inseamna ca anticrist este MEsia ci ca este doar un fals Mesia…. In nici un caz adevaratul Mesia, in care este mantuitre si care va aduce mantuire pop Israel!
Daca sunt evrei crestini, asta este ptr ca ei primesc pe acelasi Mesia in care credem noi….nu e vb de altul..si nu va fi vb niciodata de altul…doar ca falsi Mesia….dar nu ca Cel adevarat!
Ptr EDITAT DE MODERATOR postez un scurt fragment din cartea scrisa de Beni Faragau, Evanghelia dupa Ioan… sper sa va ajute sa va luminati si sa renuntati la bazaconiile ce le debitati….
Mesajul Evangheliei dupa Ioan
Dacă scopul lui Ioan este să vadă viaţa pulsând în cei cărora le scrie, mesajul său are de-a face cu conţinutul şi cu modul în care acesta este structurat în evanghelia sa. Iar dacă într-adevăr afirmaţia de scop din 20:30-31 adună sub ea întreaga Evanghelie, atunci mesajul cărţii este cuprins sau cel puţin sugerat de conceptele din care este construită afirmaţia de scop. Prin ea, Ioan ne spune că urmăreşte câteva lucruri:
❖ Să demonstreze că acest personaj istoric, Isus, este Hristosul, El fiind Acela despre care vorbeşte Vechiul Testament şi pe care ÎI aştepta întregul Israel.
❖ Să demonstreze că acest personaj istoric, Isus din Nazaret, este nu numai Hristosul sau Mesia, ci – deşi născut din fecioara Măria şi judecat şi răstignit în timpul procuratorului roman Pilat din Pont – El este totuşi Fiul lui Dumnezeu, dovada supremă a dumnezeirii Lui fiind însăşi învierea Sa din morţi.
❖ Să demonstreze adevărurile de mai sus, în aşa fel încât să declanşeze în cititorii săi o reacţie pozitivă, pe care el o numeşte credinţă – credinţa că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
❖ Dacă Isus este Hristosul, dacă Isus este Fiul lui Dumnezeu şi dacă cineva crede că El, Isus, este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, atunci cel ce crede lucrurile acestea are viaţa în Numele Lui.
Deoarece viaţa veşnică depinde de înţelegerea şi acceptarea acestor adevăruri sau, mai bine zis, de cunoaşterea şi primirea Celui pe care acestea ÎI reprezintă -de descoperirea identităţii Lui, de îngenuncherea înaintea Lui şi de trăirea pentru El -, era de o importanţă vitală ca Ioan să găsească conţinutul şi prezentarea optimă prin care să se realizeze ceea ce şi-a propus. Mesajul său trebuia să se focalizeze deci pe mesianitatea lui Isus, pe dumnezeirea Lui şi pe natura credinţei mântuitoare, pe care să le adune apoi în conceptul vieţii veşnice pe care o dobândeşte cel care crede că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
inainte sa excomunicam si sa anatemizam, poate nu ar fi rau ca cineva sa se intereseze despre statutul poporului evreu dupa inaltarea la cer a lui Cristos.
adica, ce ramane poporului din juramantul dat de Dumnezeu lui Avraam? mai e valid? nu mai e valid? etc.
daca esti dintre baptistii care exclud pe Israel din planul de mantuire al lui D-zeu, atunci ai raspunsul…. dar raspunsul ptr supozitiile tale (ptr ca o intrebare pusa corect are 50 la suta raspuns deja!)….
INSA, Israel, a ramas poporul lui D-zeu si e in planul lui D-zeu de mantuire….Pavel confirma asta in Romani 11…. si nu numai atat…insusi legamintele lui D-zeu, care raman valabile, afara de cel Mozaic, care a fost inlocuit cu Leg cel nou!
Cat despre anatemizare ea se face pe baza lovirii in adevarul despre Hristos-Mesia…. ca nu e Singurul Mesia…si ca nu prin credinta in El se capata SINGURA mantuire….aici e buba!
RESTUL E CANCAN deja!
si eu zic ca israel a ramas poporul lui Dumnezeu…
si nu numai atata… a ramas si in planul Lui..si va fi mantuit…. bineinteles cati vor crede…. dar, per ansamblu, natiunea Il va primi pe Mesia….desigur cu unele exceptii… pana acum, L-a primit doar „ramasita”….dar atunci va fi vb de intreaga natiune…..ca si popor….
@Pomişor
Sunt „invidios” , eventual , pe neamuri , nu pe evrei , fiindcă aceştia din urmă , deşi sunt un popor privilegiat , au parte şi de cele mai mari nefericiri , date de necredinţa lor.
Dar înţeleg CREDINŢA ca fiind MIJLOCUL de mîntuire – unic şi universal – ales de Dumnezeu pentru întreaga omenire , credinţă în ceea ce e nădăjduit , BAZATĂ PE MĂRTURISIREA CU GURA ŞI PRIN CREDINŢA DIN INIMĂ (Rom.10:10) şi FĂRĂ DEOSEBIRE ÎNTRE IUDEU ŞI GREC , căci toţi au acelaşi domn (Rom.10:12), o credinţă nedeterminată ( neforţată) de venirea supranaturală a Mîntuitorului. Nu ştiu dacă Dumnezeu negociază credinţa mîntuitoare pe temeiul specialităţii unui popor , chiar de ar fi acesta cel evreu !
Credinţa aceasta are un LOC foarte interesant , de unde germinează ; nu-i nici în intelect ( deşi e raţională ) , nici în mulţimea argumentelor ştiinţifice , nici într-o altă parte a fiinţei umane , ci e tocmai ÎN INIMĂ… , „căci prin credinţa DIN inimă…” , aşa cum a avut-o femeia care a dorit doar să se atingă de poala Lui Isus pentru a fi vindecată sau sutaşul din Capernaum ( care DOAR AUZISE vorbindu-se despre Isus – Luca 7:3 , iar în vers. 6-7 spune „…Doamne nu Te mai osteni atîta…, Ci zii O VORBĂ şi robul meu va fi tămăduit” ) , fără solicitări PRETENŢIOASE.
Fiindcă harul Lui Dumnezeu care aduce mîntuirea pentru TOŢI oamenii A FOST ARĂTAT , deja. ( Tit 2:11).
Nu ştiu la ce DREPTATE sau ÎNDREPTĂŢIRE a poporului evreu , ANTERIOARĂ MÎNTUIRII prin credinţă , vă referiţi , pe care , probabil , şi-o făureşte singur , prin RESPECTAREA LEGII , criteriu al unui astfel de tip de dreptate după care , cum spuneţi : „vor fi cernuţi…cei care sunt DREPŢI de cei care NU VOR SĂ FIE „ iar apoi vine Mîntuitorul ca să-i mîntuiască ?!
Aceste afirmaţii au un sunet dezordonat în interiorul ordinii mîntuirii statuate de Dumnezeu.
Acesta , într-adevăr , este un subiect care implică multe alte probleme sensibile , pe care , însă , nu le vom putea epuiza nici pînă la iarnă !
„Aceste afirmaţii au un sunet dezordonat în interiorul ordinii mîntuirii statuate de Dumnezeu.”
😦 …
O intrebare ajutatoare: pana la Domnul Isus nu a fost mantuit nimeni? Avram, Isaac, Iacov, Samuel, Iov, Daniel nu au fost mantuiti?
Ba da! Tot prin credinta!!! … Dar credinta are o multitudine de fetze… Nu exista doar credinta crestina… Dar una este credinta evreilor si alta a crestinilor. Si nu poti fi in ambele locuri… Nu poti fi in doua barci in acelasi timp… Unul este rangul pe care il vor avea crestinii iar altul cel pe care il vor avea evreii…
Universul lui Dumnezeu este foarte ordonat dar si foarte divers… 😀
Hi,hi,hi…(zîmbet). „Mă predau” ! Frate Pomişor , cum se pun moacele acelea care exprimă tot felul de stări : rîs , întristare etc , că , realmente, nu ştiu ? nu-mi apar niciunde pe-aici (vă întreb la modul serios)
Nu stiu nici eu decat cateva. Va pot spune doar pe cele care le cunosc. Rog alti utilizatori mai buni cunoscatori sa continue lista (daca doresc).
Se obtin prin alaturarea unor caractere (dar trebuie sa aibe un spatiu inaintea si dupa acest grup de caractere pentru a aparea ca zambet):
: + D = 😀
: + ) = 🙂
: + ( = 😦
; + ) = 😉
8 + ) = 8)
Cu siguranta domnul Marius trebuie sa cunoasca mai multe…
Mulţumesc !
Nici pe astea nu le ştiam.
Vrajeala Pomisor…credinta e aceeasi… tot VT este prefigurarea NT…. jertfele sunt prototipuri ptr adevarata Jertfa ….. cand era mantuit cineva era mantuit tot pe baza Crucii… tine cont de expresia „Avraam a crezut pe D-zeu pe cuvant, si lucrul acesta i s-a socotit neprihanire”>:)
Aceeasi credinta? atunci mi-ati putea explica si mie textul de la Matei 11:9-13?
Astept cu nerabdare 🙂 …
Si eu 🙂 🙂 🙂
Ce este credinta? O incredere neclintita in lucrurile care nu se vad…a-L crede pe D-zeu pe cuvant, fapt care automat iti aduce neprihanirea (vezi cazul lui Avraam)… Aceeasi credinta functioneaza si la crestini…..si ma refer la credinta adevarata, in promisiunea lui Dumnezeu din Geneza 3 >15, unde Se promitea un Mantuitor….si in care Mantuitor daca iti pui credinta, asa cum cere Scriptura, gasesti mantuire…atat ca evreu, cat si ca crestin!
Mai citesti Evrei 11, si vezi cum functioneaza acelasi principiu si la evrei, si la crestini!
Dar daca nu intelegi toata imaginea Bibliei, faptul ca Vechiul prefigureaza Noul si ca Noul implineste Vechiul, apoi crede ca e vb de alta credinta…insa vei avea o mare surpriza!
Credinta este o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad … dar se exprima in faptele facute de omul care o are… De aceea, din faptele facute, cineva poate vedea credinta unei persoane… Si citind Evrei 11 puteti vedea ca intradevar credinta are multe fetze:
– unii au facut realizari marete: au invins in razboaie, au obtinut imparati, promisiuni, au facut profetii, s-au vindecat de boli, au inviat morti…
– altii nu au avut realizari exterioare insa au fost capabili sa sufere, sa indure, sa accepte greul, sa iubeasca, sa se pastreze curati impotriva mediului corupt…
La toti credinta s-a materializat in ceva anume, ceva concret, vizibil… Dupa aceste materializari putem face clasificari si ierarhii… deoarece una este sa mergi cu o barca pe rau in directia curgerii apei si alta in sens invers, si una este sa mergi pe jos sau cu trasura… Una este sa faci dreptate cand este in natura umana acest lucru (cei care asculta de Lege) si alta este sa iti iubesti dusmanii (ce ar trebui sa faca cei care se declara crestini)…
tu cred ca faci confuzie intre credinta si fapte..:)
credinta este punerea increderii intr-un adevar fundamenrtal si trairea pe baza lui (aici intra faptele, facute prin credinta)… prin urmare, credinta este aceeasi si in VT si in NT, adica credinta in Hristosul ce avea sa vina (cazul evreilor) si Hristosul care deja a venit (cazul ns).
Nu spune Pavel in 1 Timotei 2:5-6 : „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,” si in Faptele apostolilor 4:12: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”???
De ce cauti sa scornesti alt fundament ptr mantuire si alta credinta?!!!
Credinta nu se poate vedea faptele – DA! Deci faptele sunt masura credintei… La fel cum un contor Geiger indica prezenta radiatilor care nu se pot vedea… Nu fac confuzie intre ele doar incerc sa fiu ceea ce sunt un inginer… si sa nu ma bazez pe lucruri care nu le pot observa si deci nici masura…
Daca dumneavoastra imi spuneti ca vaduva din Sarepta Sidonului sau Rahav a crezut in venirea Domnului Isus… dati-mi voie sa va spun ca nu va cred!!!
Draga Radu Vodă, poţi încerca aşa… de dragul meu, dacă nu de dragul Domnului să îi scrii numele complet, adică DUMNEZEU,
cu drg,
mrus crcru
iar va luati degeaba de oameni….practic, unde ati postat comentul, deasupra scrisesm cuvantul intreg!
Insa, in alta ordine de idei, la graba si scriind destul de mult mai folosesc prescurtarea…care o regasesc chiar si la cei mai titrati teologi…..nu aveati de ce va lua de mine?:)
scuze..:)
acum am citit ca v-ati luat de Radu Voda!:)
vazusem comentul sub comentul meu.:)
Evreii care vor crede in Mesia cand va reveni vor fi mantuiti;
nu toti: o treime.
Cred ca noi cei mantuiti, vom fi asemeni israelitilor:copiii lui Dumnezeu.
In cer nu vor mai fi neamuri si evrei…doar copii. 🙂
Cum va fi revenirea Domnului pe norii cerului?? daca vom fi atunci in viata , vom trai si vom vedea:) Uneori ca oameni avem tendinta sa despicam” firul in paispe” cum e o vorba, sa complicam lucrurile simple si sa simplificam lucrurile grave si importante…
Acum, pe bune, eu cred, ca atunci va fi un eveniment cosmic, greu de explicat la ora actuala, pentru ca nu cunoastem in totalitate nici puterea nici planul lui Dumnezeu pt. Pamant; asa cum, acum cateva sute de ani, pe vremea lui Martin Luther sa zicem, li s-ar fi spus oamenilor de curent electric, radio, tv, internet, sau alte tehnologii, n-ar fi inteles…noi privim inca cu ochi omenesti, cei ce au ajuns Acasa, si au primit un trup nou, de slava, ei deja stiu si inteleg tot din Cuvant si-s luminati, pentru ca sunt deja in Lumina ….sa avem rabdare, vom sti tootoot in zi glorioasa:)
Domnul sa ne ajute pe fiecare, sa intampinam acea zi, nu ingroziti ci fericiti!
Am itrat si eu si am vazut ce se spune pe aici…. e interesant, dar fiihca nu primesc raspuns pe mail, postez aici ce vreau s aintreb.:)
Frate Marius, am o rugaminte fffff mare si tine de puterea dvs sa ma ajutati. Pana acum nu v-am mai stresat, ptr ca erati ocupat cu sesiunea. Dar, va rog sa ma mai ajutati si data asta…. sa imi raspundeti concret la cele 3 intrebari ale mele, foarte pe scurt, si cu f mici explicatii, daca e nevoie. Trebuie sa fac un studiu si vreau sa pot explica cat mai pe intelesul tuturor si cat mai scurt ce inseamna ca Isus este Logosul! Care este semnificatia acestui lucru si care sunt implicatiile? cu cat studiez sunt mai in ceata cu ce implica faptul ca Isus este Logosul si care este intelesul profund al acestui fapt…am multe surse, dar nu stiu care e cea corecta sau care e cea gresita…..
Asa ca va atasez un scurt fragment din cartea „Alege viata” de Iosif Ton…. Imi place cum expune dar vreau sa imi spuneti daca e corect…..de fapt s aimi raspundeti, cum v-am mai spus, pe scurt, la 3 intrebari…. VA rog fffff frumos…. Am mare nev de ajutorul dvs (si nu o fac pe vreun blog, ca sa nu duc discutiile in alte parti!)
„Ce e cuvântul? Cuvântul este proiectarea în afară a gândului.
In interior e gândul, iar gândul se proiectează în exterior prin
cuvânt. Când Dumnezeu îşi proiectează în afară gândul, esenţa
gândirii Sale, esenţa personalităţii Sale, această „proiecţie” în
afară este Isus Cristos, Fiul Său.
Noi naştem gândul şi îl exteriorizăm. În sensul acesta, Dumnezeu Tatăl Il naşte pe Dumnezeu Fiul. Şi nu există timp când El (Dumnezeu Tatăl) să nu fi gândit şi să nu fi grăit. De aceea se spune în teologie că „naşterea lui Cristos este eternă”, adică nu este timp când El să nu fi existat, pentru că naşterea Lui e un proces con¬tinuu. El este o permanentă proiectare a lui Dumnezeu în afară, o necurmată ieşire în afară a lui Dumnezeu. Iată primul lucru, cel mai adânc şi cel mai esenţial, pe care trebuie să-1 înţelegem despre Cristos. El este această „esenţă a lui Dumnezeu”, proiec¬tată către lume. El este Dumnezeu şi este Dumnezeu proiectat, Dumnezeu născut, exteriorizat, dat lumii.”
1. Ce spune fr. Ton este corect din punct de vedere dogmatic? (Da sau nu)
2. Avand in vedere ca Dumnezeu Fiul (Logosul) este Dumnezeu etern (Persoana Dumnezeiasca eterna, autoexistenta si distincta), cum se intelege conceptul (termenul) de „nastere” („generare”) eterna? Este doar un termen (concept) din punct de vedere functional si relational in cadrul Trinitatii?
3. Cum se poate explica fff pe scurt si pe intelesul tuturor faptul ca Isus este Logosul etern? Care este intelesul, semnificatia, implicatiile acestui fapt?
Va multumesc fff mult de efort si atentie!
Dumnezeu exista dincolo de spatiu si timp. este extrem de dificil, dincolo chiar de capacitatea noastra de intelegere, sa pricepi misterele unei lumi aproape necunoscute.
e greu sa definesti termeni ca „etern” „nastere” „esenta” din perspectiva pur umana.
acum cunoastem in parte…
„nastere eterna” sau „generare eterna” este un termen functional-relational in Trinitate, dupa parerea mea…. dar altele erau intrebarile:)
Astept raspunsul fr. Marius, ptr ca dansul este expertul in dogmatica…. si tin f mult sa aflu raspunsul dansului la intrebarile mele, de aceea il rog ffff frumos sa o faca.:)
Nu sînt expert în dogmatică!
Sînt filolog, cu aplecări spre biblică, de fapt specialitatea mea este exegeza şi hermenutica în principal.
Patristica este un fel de specializare secundară, prin care am fost băgat datorită doctoratului, dar sînt un amărît de diletant, iar în Augustin sînt un simplu amator.
Pai Augustin e calvinist pur, iar dvs sunteti calminian!:)
Bine…e incorect spus „calvinist”, deaoarece e precursorul lui Calvin..care de fapt el a fost augustinian…ma refeream la aceeasi invatatura a ambilor, chiar daca e incorect spus „calvinist”!:)
nu, eu sînt căsătorit!
Dacă tot ni se cere părerea despre text…
E un amestec foarte ciudat de literalism (Ilie=Ioan) cu „liberalism” (s-au mântuit şi se mântuie oameni care nu au crezut în Isus).
E chiar foarte înfricoşător acest exerciţiu de imaginaţie: ce-ar fi dacă evreii l-ar recunoaşte pe Mesia într-un alt om, apărut cândva în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat? Asta ar face, poate, ca o parte din creştini să se clatine în credinţă, sau chiar să treacă cu totul de partea lui, uitând de falşii Mesia despre care am fost avertizaţi, cu minuni mari şi aşa mai departe. Dar cel mai grav pare să fie faptul că evreii ar avea şanse şi mai mici de a-L recunoaşte pe Isus ca Mântuitor. Textul merge pe acest fir logic, venind dinspre ideea mântuirii prin credinţă din VT, ajungând la o concluzie foarte atrăgătoare, dar şi oarecum destabilizatoare: nu este neapărat nevoie să crezi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Asta ar rezolva convenabil multe dileme şi frământări. Întrebarea ar fi: spune toată Scriptura că NUMAI crezând în Isus te poţi mântui? Sau asta e un fel de „scurtătură” pentru cei mai aleşi decât aleşii?
Nu ştiu dacă are rost să aprofundăm prea mult ipoteza că acelaşi Mesia, eventual reîncarnat, ar mai veni o dată, separat, şi pentru evrei. Nu este nevoie de aşa ceva pentru ca Legea să vină din Sion, pentru o eventuală reîntoarcere la rădăcinile iudaice ale creştinismului. După cum remarca Pomişorul, evreii creştini sunt sub două legi. De ce nu ar fi creştinul ideal identic cu zelotul fariseu iubind oamenii precum Isus, închinându-se în Duh şi adevăr, dar respectând şi Legea?
Mesia reincarnat?:))))))))))))))
Cea mai mare bazaconie…
Agnu….. reincarnarea nu are ce cauta in crestinism…aia face parte din religiile orientale, unde nu e loc de Mesia….
Mama, cata vrajeala speculativa!!!!!!!!!!!!
Ia pune mana si citeste Biblia si roaga-L pe Domnul sa iti deschida ochii, ptr a vedea ca e vb de ACELASI MESIA!!!!!!! E UN SINGUR MESIA…ceilalti asa zisi Mesia sunt anticristi!!!!!!!!!!! Iar acelasi UNUL MESIA e D-zeu-Om in slava…..de unde va reveni incarcat cu slava, si orice ochi Il vor vedea, chiar si cei ce L-au strapuns!
Dar iute la credinţă mai eşti, mărie! Mă întreb dacă ai citit un pic textul din articol, despre care ni se cere părerea. Poate mai economiseai din semnele de exclamare către mine, şi le mutai eventual în altă parte… De extrasul următor nu te-ai sesizat?
Poate că ne stânjeneşte ideea revenirii lui Isus pe pământ într-un trup firesc, prin naştere naturală. Dar avem un precedent incontestabil, dacă este să credem mărturisirea lui Isus: Ioan Botezătorul, care era Ilie Tişbitul. Deşi el nu văzuse moarte şi fusese luat (“înălţat”) la cer în chip supranatural, s-a întors pe pământ ca prunc, din părinţi pământeni, prin naştere naturală. Interesant că pe creştini nu îi deranjează ideea aceasta a (re)încarnării lui Ilie Tişbitul în Ioan Botezătorul, dar nici prin ruptul capului nu le trece că Isus ar putea reveni asemeni lui Ilie, dintr-un prunc născut cât se poate de natural, din părinţi pământeni, sub o identitate nouă, adică având un nume nou (ca în cazul lui Ilie: numele nou era Ioan alias Botezătorul).
Draga Agnusstick nu stiu care crestini acepta reincarnarea lui Ilie Tisbitul…
E prima data cand am auzit ideea aceasta… Nu corespunde insa cu sistemul de lucru pe care Dumnezeu l-a prezentat in Biblie…
lasa-l pomisor…ca e agnostic, cum ii este si nick-ul! 🙂
Ideea cu Ilie Tisbitul reincarnat imi suna destul ca un fel de Matrix reloaded.
In evanghelia dupa Ioan, Ioan Botezatorul spune ca nu el e Ilie. Stia bine ce spune. Cand Scriptura vorbeste de Ilie ca venind din nou, nu se refera la o reincarnare sau la o coborare a lui pe pamant (in orice chip: renascut in trup de prunc sau alte forme) ci la o reiterare a mesajului in contextul inceperii lucrarii de lui Cristos.
In ce priveste revenirea lui Cristos in forma umana printr-o nou nastere din nou din femeie, Scriptura nu ingaduie o asemenea idee. Cristos a venit o singura data ca Mantuitor si Rascumparator, acum 2000 de ani. A doua venire va fi in postura de Judecator. In aceasta postura va veni ca sa…evident, sa judece.
O interpretare a reintoarcerii Mantuitorului altfel decat ca Judecator, nu se incadreaza in logica desfasurarii lucrarii Fiului.
si eu ce am spusm Ciprian, inca de la inceout?:)
Dragă Pomişor, se vede cel puţin care creştini sunt în pericol să creadă şi în reîncarnare, şi în alte triste bazaconii: cei strict şi fără discernământ literalişti, precum şi cei care, asemeni lui Origen şi autorului textului în discuţie, se lansează în speculaţii pe baza unui set de versete, uitând complet de altele, dar şi de logica ce transpare din revelaţie. Dacă ineranţa Scripturii ar consta numai în literalism, dogme integratoare precum cea a Trinităţii nu ar putea pacifica sensurile şi ne-am vedea mereu sfâşiaţi între versete. Pe de altă parte, speculaţia este încurajată explicit atât în Vechiul cât şi în Noul Testament – cea filosofică şi cea teologică deopotrivă. Despre alegorizare n-are rost să discutăm aici, nu mi se pare că ar fi folosită de textul în discuţie.
http://www.hebrew4christians.com/Articles/Israel/israel.html
Excelent articolul, păcat că e poate prea lung şi dens pentru discuţia de până acum… Interesant că poate fi perceput ca iudaizant! Avem astfel extremele: textul discutat, care în mod curios omite legea dragostei, păstrând dreptatea, „bunătatea” şi sfinţenia (cam zenohindobudistă asocierea!), şi articolul ăsta care pune la temelie legea dragostei din care derivă restul, fără a omite (dar fără a impune) nici chiar urmarea strictă a Legii.
Mulţumim!
să vedem ce spune!
Ma culc cu durere de cap…de atata”teologie”
ceea ce nu am patit niciodata in 16 ani dupa citirea Bibliei. 🙂
azi cum este? Sper că este mai bine şi durerea de cap a trecut.
Eu am cele mai mari dureri de cap cînd citesc Biblia. Nimic nu mi-a dat aşa de mari emoţii, dureri de cap, transpiraţii reci, groază, bucurie, tot felul de sentimente amestecate ca cititul bibliei.
Referitor la ultimul paragraf al textului: dacă convenim să numim convingerile ca fiind gânduri încremenite, rezultă că vom fi judecaţi după fapte, cuvinte, gânduri şi convingeri împreună. Dar intenţia autorului a fost să imunizeze Judecata faţă de convingeri, ceea ce nu mi se pare deloc corect. Putem oare face cele mai superbe fapte cu convingeri greşite? Sau, chiar dacă putem, au aceeaşi valoare înaintea Lui? Nu cred că asta rezultă din Scripturi. Dar la noţiunea de convingere greşită ar trebui mai mare atenţie, cred eu. Detaliile teologice de genul traseului sufletelor după moarte sau etapelor exacte ale timpului sfârşitului nu cred că pot fi pe acelaşi plan cu definirea aproapelui sau a păcatului. Orice convingere, orice înţelegere implică şi inima prin regresie la limită, chiar dacă aparent e raţiune pură. Şi, oricât am vrea să disociem duhul de sentiment şi înţelegerea profană, Duhul va locui în minte şi inimă deopotrivă, lăsând mărturii clare pentru Judecată.
Mesianitatea lui Isus
Întreaga Evanghelie este presărată de afirmaţii care dau în vileag o aşteptare adânc săpată în inimile tuturor celor din Israel. Vorbesc despre ea mai-marii iudeilor (1:19-22), Ioan Botezătorul (1:29; 3:29-36), ucenicii lui (1:41, 45), femeia samariteancă alături de compatrioţii ei (4:25, 42) şi norodul (6:14, 40). Aşteptarea mesianică era prezentă în sufletele tuturor. De pildă, după înmulţirea pâinilor, poporul întreg a exclamat: „Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume” (6:14, s.n.). Iar cuvintele Martei sunt foarte importante pentru înţelegerea elementului spre care Ioan canalizează atenţia cititorilor săi: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume” (11:27, s.n.). Şi după cum am văzut, acestea nu sunt singurele afirmaţii care ţintesc în această direcţie. Oare care să fie explicaţia prezenţei unei astfel de aşteptări în sufletele lor?
Explicaţia trebuie căutată în Scripturile poporului lui Dumnezeu. Acestea abundă în promisiuni mesianice, începând din Gen. 3:15 şi continuând pe întregul lor parcurs. Astfel de promisiuni s-au înmulţit prin scrierile profetice, mai ales în vremurile de criză ale lui Israel, când Dumnezeu i-a trimis pe scenă pe prorocii Lui ca să mustre şi să ameninţe cu pedeapsa, dar şi ca să ademenească prin promisiunile Sale. Înainte de ducerea lui Israel şi Iuda în robie, Domnul a înmulţit prin profeţi promisiunile mântuirii din robie, ale restaurării relaţiei, anunţând un Legământ nou, un Legământ veşnic. Iar atunci când poporul a ajuns în robie, el s-a agăţat de aceste promisiuni. Problema era că nu a trecut mult timp după repatrierea din Robia Babiloniană până când poporul şi-a dat seama că mare parte din promisiunile profeţilor au rămas în neîmplinite. Deşi o bună parte dintre ei se reîntorseseră fizic din robie, în sufletul lor ştiau că Exilul nu s-a terminat. N. T. Wright afirmă că nădejdea iudeilor era ancorată în câteva elemente definitorii: eliberarea de sub opresorii străini, restaurarea împărăţiei davidice şi rezidirea Templului după promisiunile profeţiilor lui Ezechiel. în lumina realităţii dezolante pe care o trăiau, nădejdea le era ancorată în credinţa că Yahweh este Dumnezeul întregului pământ şi că El poate împlini şi va duce la îndeplinire ceea ce a promis.
De la darea Edictului lui Cir (539 î.Hr.) trecuseră secole bune şi poporul lui Dumnezeu continua să fie sub ocupaţie străină, visurile trezite şi alimentate de răscoala macabeilor au fost spulberate de ocupaţia romană, iar Templul se rezidea cu greu ca rod al ambiţiilor lui Irod. Wright afirmă că una dintre modalităţile concrete de exprimare a acestei nădejdi a fost împărţirea timpului în două ere sau în două veacuri: veacul de acum şi veacul viitor.
Veacul de acum era veacul mizeriei prezente a lui Israel, mizerie care se datora păcatului lui, mai specific faptului că Israel nu trăia în totală ascultare de Lege şi de aceea el nu era poporul lui Dumnezeu după aşteptările lui Dumnezeu. In veacul viitor, numit şi „veacul mesianic”, Israel urma să ţină Legea din inimă şi să fie cu adevărat poporul Dumnezeului Legământului, sub cârmuirea împăratului mesianic. în acele vremuri, popoarele vor veni la Muntele Sionului ca să înveţe Legea şi să-L cunoască pe Dumnezeul lui Israel. Iată una din multele prorocii de acest fel: „Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului. Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lorc cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. –“ (Isaia 2:1-4).
Pe vremea Domnului Isus, poporul Israel aştepta încă împlinirea acestor profeţii. Iar Ioan mizează şi clădeşte pe acest care „trebuia să vină în lume” sau „cel aşteptat în lume”, pe această „aşteptare” care, prin scrierile Vechiului Testament, era înscrisă în conştiinţa celor din vremea lui. Prin semnele şi lucrările pe care alege să le prezinte destinatarilor săi, precum şi prin lungile discursuri prin care sunt interpretate aceste semne şi lucrări, Ioan mijloceşte ajungerea la credinţa mântuitoare că Isus este Cel în care se împlinesc profeţiile mesianice vechi-testamentale şi că El este deci „Cel aşteptat în lume”. La semnele, lucrările şi discursurile din carte se adaugă şi lungile referiri la Ioan Botezătorul, precum şi mărturiile acestuia. Toate acestea fac parte din strategia lui Ioan, care miza pe faptul că Israelul întreg era de părere că, în persoana lui Ioan Botezătorul, Dumnezeu le trimisese un proroc. Lucrul acesta fusese dovedit de mişcarea care s-a produs în întreaga naţiune atunci când Ioan Botezătorul şi-a început lucrarea.
Dar persoana şi lucrarea lui Ioan Botezătorul sunt importante şi dintr-un alt motiv. înaintea venirii lui Mesia trebuia să fie auzit „glasul celui ce strigă în pustie: «Neteziţi calea Domnului!»” (Ioan 1:23; Is. 40:3), trebuia să sosească „Solul” care urma să pregătească intrarea Domnului în Templul Său, Cel ce avea să fie „Solul Legământului, pe care-L doriţi” (Mal. 3:1) – spune Maleahi. Iar Ioan Botezătorul declarase public că „El [Isus] este Acela care vine după mine -şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui” (Ioan 1:27).
Mesianitatea lui Isus trebuia legată de dumnezeirea Lui. Citind cu atenţie afirmaţia de scop a lui Ioan, putem observa că punctul focal şi final al interesului său este credinţa în dumnezeirea lui Isus: „pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (20:31, s.n.).
Ioan ar fi fost îndreptăţit să vorbească în egală măsură atât despre descendenţa umană a lui Isus (v. 7:41-42), cât şi despre dumnezeirea Lui. Totuşi, accentul afirmat şi urmărit de-a lungul cărţii cade pe dumnezeirea Lui. Aceasta explică începutul neobişnuit al evangheliei lui: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu” (1:1), pentru ca apoi dumnezeirea Domnului Isus să răzbată de pe paginile următoare (vezi 1:8, 15, 29, 36; 2:16; 3:13, 16, 17, 31, 34, 35, 36… etc). în această privinţă, este copleşitoare mărturia lui Ioan Botezătorul atât prin întinderea ei, cât şi prin profunzimea sa. În fiecare dintre lungile discursuri pe care le prezintă Ioan, punctul de conflict dintre Isus şi iudei îl constituie afirmarea directă sau indirectă a faptului că El este Fiul lui Dumnezeu (vezi 5:17-30, 36-47; 6:26-59; 7:29-30; 8:12-47, 48-58 etc).
culca-te ca o dai in SF-uri!
Cu ingaduinta lui marius (caruia ii dau voie sa reduca atat cat vrea el din acest material), redau mai jos un fragment dintr-un comentariu la Biblia ca mesaj profetic (O noua Biblie cu explicatii la care lucram acum):
I. Taina Bisericii ca Trup. (Efes. 1:9, 3:3, 5-6,9). Este cea mai mare dintre toate tainele. Dumnezeu isi formeaza un trup – din iudei si din Neamuri, din bogati si saraci, invatati si neinvatati, barbati si femei, robi si slobozi.
Epistola catre Efeseni este tratatul despre Biserica ca si trup al lui Hristos. In capitolele 1 la 3 se gaseste invatatura despre trup, iar in cele de la 4 la 6 se gaseste descrisa viata si interactiunea in trupul lui Hristos. Primul verset din epistola prezinta credinciosii „in Hristos”. Noi nu numai ca am ajuns sa credem in Hristos ci suntem asezati de Dumnezeu „in Hristos”. „In El avem viata, miscarea si fiinta” (Fapte. 17:27) (vezi si Corint. 12:12).
Epistola catre Romani este tratatul de „teologie sistematica” al Bisericii. Apostolul Pavel isi da seama foarte repede ca fiecare dintre cele doua ramuri ale Bisericii, Evreii si Neamurile, risca sa cada in cate o greseala caracteristica. Evreii riscau sa-si perpetueze „pricina de lauda” din cauza pozitiei lor privilegiate in planul mesianic, iar Neamurile risca sa ignore orice „intaietate a iudeului”. Ca sa corecteze sau sa contracareze aceste inclinatii naturale, apostolul vorbeste in primele capitole despre „starea de pacat a omenirii” (Rom. 1:2:29), aratand ca „pricina de lauda” a evreilor s-a dus din cauza pacatelor lor, dar „intaietatea lor ramane” (Rom. 3:1-8), din pricina alegerii facute si pe care Dumnezeu nu o regreta (Rom. 11:29). Pacatele evreilor au transformat insa „pricina de lauda” in „pricina de hula”:
„Caci, ^din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri^, dupa cum este scris” (Rom. 2:24).
„Foloasele iudeilor” raman insa mari (Rom. 3:1-2), pentru ca ei nu si-au pierdut, ci doar si-au amanat destinul mesianic (Fapte 3:19-21). Ca sa domoleasca pretentiile si mandria ne-evreilor, dupa ce a explicat harul prin care au primit Neamurile mantuirea (Rom. 9:30-33),„evreul” Pavel vrea sa le descopere cititorilor de la Roma o parte intrinseca a planului profetic. Acesta este continutul capitolelor 9 si 11 ale epistolei. „Intaietatea evreilor” ramane valabila si ea este foarte importanta in perspectiva profetica
„Dumnezeu nu a lepadat pe poporul Sau, pe care l-a cunoscut mai dinainte” (Rom. 11:2).
„Alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume si paguba lor a fost o bogatie pentru Neamuri” (Rom. 11:12).
Existenta Bisericii este randuita sa „starneasca gelozia” evreilor (Rom. 11:14).
Cat despre viitorul evreilor, intoarcerea lor la Dumnezeu este la fel de sigura ca si legile naturii (Ier. 33:20-21), chiar daca pentru unii ea este inca de necrezut:
„Fratilor, pentru ca sa nu va socotiti singuri intelepti, nu vreau sa nu stiti taina aceasta: o parte din Israel a cazut intr-o impietrire, care va tine pana va intra numarul deplin al Neamurilor. Wi atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: ^Izbavitorul va veni din Sion, si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legamantul pe care-l voi face cu ei, cand le voi sterge pacatele.^
In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi, si aceasta spre binele vostru; dar in ce priveste alegerea, sunt iubiti, din pricina parintilor lor. Caci lui Dumnezeu nu-I pare rau de darurile si de chemarea facuta. Dupa cum voi odinioara n-ati ascultat de Dumnezeu, si dupa cum prin neascultarea lor ati capatat indurare acum, tot asa, ei acum n-au ascultat, pentru ca prin indurarea aratata voua sa capete si ei indurare. Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti” (Rom. 11:25-32).
Cand se va implini „numarul deplin al Neamurilor”, Dumnezeu va „altoi” iar ramurile firesti in „radacina” lor multimilenara si-l va reaseza pe Israel in prerogativele de popor ales din planul profetic al Imparatiei mesianice.
Imparatia lui Dumnezeu cu poporul Israel este tema principala a cartilor profetice din Vechiul Testament. Majoritatea lor, asemenea simfoniilor lui Bach, se desfasoara in tonalitati sumbre, intunecate, dar se termina intr-o tonalitate vesela, majora, a imparatiei viitoare. Puteti vedea acest tipar in
– Isaia 66:18-24
– Ezechiel 40 – 48
– Daniel 3:44; 12:1-3
– Osea 14:4-9
– Ioel 3:18-21
– Amos 9:11-15
– Obadia 21
– Mica 7:11-20
– Tefania 3:13-20
– Zaharia 12 – 13 – 14
– Maleahi 4:1-3
Cartea profetului Zaharia este numita si Apocalipsa Vechiului testament. Iata cum descrie profetul vremurile imparatiei viitoare a lui Israel:
„In ziua aceea, vor izvori ape vii din Ierusalim, si vor curge jumatate spre marea de rasarit, jumatate spre marea de apus; asa va fi si vara si iarna. Wi Domnul va fi imparat peste tot pamantul. In ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, si Numele Lui va fi singurul Nume. Toata tara va ajunge ca sesul Iordanului, de la Gheba pana la Rimon, la miazazi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi inaltat, si va ramane linistit la locul lui, de la poarta lui Beniamin pana la locul portii dintai, pana la poarta unghiurilor, si de la turnul lui Hananeel pana la teascurile imparatului. Ei vor locui in el, si nu va mai fi nici un blestem in el; Ierusalimul va fi linistit.
…
„Toti cei ce vor mai ramane din toate neamurile venite impotriva Ierusalimului, se vor sui in fiecare an sa se inchine inaintea Imparatului, Domnul ostirilor, si sa praznuiasca sarbatoarea corturilor.
Daca unele din familiile pamantului nu vor voi sa se suie la Ierusalim ca sa se inchine inaintea Imparatului, Domnul ostirilor, nu va cadea ploaie peste ele.
Daca familia Egiptului nu se va sui, daca nu va veni, nu va cadea ploaie nici peste ea; va fi lovita cu aceeasi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea corturilor. Aceasta va fi pedeapsa Egiptului, si pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui sa praznuiasca sarbatoarea corturilor.
In ziua aceea, va sta scris pana si pe zurgalaii cailor: …Sfinti Domnului!… Wi oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfa inaintea altarului. Orice oala din Ierusalim si din Iuda va fi inchinata Domnului ostirilor; toti cei ce vor aduce jerfe vor veni si se vor sluji de ele ca sa-si fiarba carnea; si nu vor mai fi Canaaniti in Casa Domnului ostirilor, in ziua aceea” (Zah. 14:8-21).
Avertismentul Domnului Isus pentru vremea sfarsitului nu are sens decat in acest context religios al Israelului:
„Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat” (Matei 24:20).
Concluzie:
Ce va facut ultima data sa exclamati: „Extraordinar!”, „Formidabil!”, „Minunat!”, „Uimitor!” ?
O astfel de reactie a avut apostolul Pavel la sfarsitul analizei teologice ddespre asemanarile si deosebirile salvarii Israelului si a Bisericii. Ca sa fie superioara, o gandire trebuie sa fie si analitica si integratoare. Unii nu vad padurea din cauza copacului, in timp ce altii nu vad copacul din cauza padurii. Trebuie sa le vedem si pe unl si pe cealalta. Dupa ce face o analiza analitica a aspectelor particulare legate de mantuirea prin credinta cea adevarata, Pavel isi incheie dizertatia cu o cocluzie care integreaza toate aspectele particulare intr-o imagine colectiva:
„O, adancul bogaţiei, inţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cat de nepatrunse Sunt judecaţile Lui, şi cat de neinţelese Sunt caile Lui! Wi intr-adevar „cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?I Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin” (Rom. 11:33-36).
Dincolo de amanuntele specifice, apostolul Pavel a descoperit cu uimire ca toti oamenii si toate neamurile sunt, paradoxal, egali si egale inaintea lui Dumnezeu! Vazuti de aproape, din vecinatatea imediata, evreii si Nemaurile suntem foarte deosebiti unii de ceilalti. De la inaltimea cerului insa, suntem la fel din multe puncte de vedere.
Suntem egali in pacatosenie: „Dupacum voi odinioara n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupacum prin neascultarea lor aţi capatat indurare acum, tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentruca, prin indurarea aratata voua, sa capete şi ei indurare“ (Rom. 11:30-31).
Inaintea sfinterniei divine, cel mai pacatos om si cel mai putin pacatos sunt egali in vinovatie.
Suntem egali in indurarea Lui: „Fiindca Dumnezeu a inchis pe toţi oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toţi” (Rom. 11: 32).
Suntem egali in nestiinta: „Şi intr-adevar „cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? (Rom. 11: 34).
Suntem egali in neputinta: „Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?” (Rom. 11: 35).
Suntem egali in oportunitatile oferite si in lauda pe care o datoram: „Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin” (Rom. 11: 36).
superba explicatie!
si ma bucura faptul ca nu spuneti, precum alti baptisti, ca nu mai e loc de Israel in planul lui Dumnezeu…. tocmai ca mai e loc…si va fi si Imparatia mesianica, care nu va fi ptr martiri, ci ptr evrei si ptr cei ce ies mantuiti din Necazul cel Mare!
Imi place mentiunea egalitatii ….
pai nu spune Pavel ca in Hristos nu este nici Iudeu, nici grec, ci toti sunt egali? si nu spune in Efeseni ca „Hristos a surpat zidul ce-l despartea pe Iudeu de Grec” si ca „din doi a facut unul”?
Mulţumim, aşteptăm şi continuarea.
Frate Daniel, vad un „I” la explicatia dvs…dar vreau si „II” si „III” (daca exista!), ptr a avea o imagine completa a ceea ce ati afirmat…si cu care, de altfel, sunt de acord!
Iata semnificatia Numelui Hristos (Mesia, in ebraica), fapt care arata ca Isus este calificat din vesnicie sa fie Mesia!!!!!!
Una dintre cele mai fascinante elemente ale Bibliei este semnificaţia ataşată adeseori numelor şi titlurilor. Desigur numele şi titlurile date lui Dumnezeu Tatăl sunt multe şi ne descoperă câte ceva din caracterul Lui. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Isus. Cred că este în regulă dacă spun că Isus este persoana cu cele mai multe titluri din istorie. Îmi amintesc de o ocazie, la un seminar teologic unde am lucrat mai de mult, s-a ţinut o întâlnire anuală unde un erudit a venit şi a ţinut un discurs academic conform ocaziei. În această zi, eruditul invitat era o persoană foarte bine cunoscută şi toată lumea se aştepta la un discurs academic foarte bine structurat în cele 45 de minute alocate. El a surprins pe toată lumea, a venit la podium, a desfăcut o bucată de hârtie pe care era o listă lungă, şi ca la un recital a început să pronunţe numele lui Isus care sunt găsite în Scriptură. El a început să citească de pe listă lucruri ca acestea, „Domn, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Fiul lui David, Emanuel, Cuvântul, Trandafirul din Saron, Crinul din Vale”. Şi a continuat aşa timp de 45 de minute până a epuizat tot numărul de nume care Îi sunt date lui Isus în Noul Testament. Şi fiecare din aceste nume descoperă câte ceva din caracterul lui Hristos sau despre lucrarea în care a fost implicat. Acesta este un studiu interesant pe care poţi să-l faci singur trecând prin Scriptură. Observă de fiecare dată când Scriptura Îi atribuie un nume lui Isus.
În timpul scurt pe care-l avem în această sesiune ne vom uita la cele mai proeminente nume şi titluri date lui Isus în Noul Testament. Ştim că suntem familiari cu numele „Isus Hristos”. Dar să spunem că acesta este numele Lui este o greşeală pentru că nu acesta este numele Lui adevărat. Numele Lui este Isus, sau Isus fiul lui Iosif, sau Isus din Nazaret. „Hristos” este un titlu.. Este ca şi cum i-am spune preşedintelui Statelor Unite, Preşedintele William Jefferson Clinton, sau oricine ar fi preşedinte în acel moment. Preşedinte este titlu, William este numele lui. Deci, în acest caz titlul care este folosit este „Hristos”. Şi acest titlu este folosit pentru Isus mai frecvent decât oricare altul în întreaga Scriptură. Datorită frecvenţei numerice, pentru că este folosit atât de des în legătură cu Isus am ajuns să ne gândim la el ca la numele de familie al lui Isus, Isus Hristos. Dar observaţi că uneori Biblia inversează ordinea şi vorbim despre Hristos Isus. Cuvântul „Hristos” vine din cuvântul grecesc „Christos”, traducerea grecească a cuvântului „Messiah” din Vechiul Testament. Şi înseamnă „Cel ce este uns”. Ne amintim când Isus a predicat pentru prima oară în sinagogă, în acea zi textul pentru congregaţie a venit din Isaia 61, care spune: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul m-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi”, şi aşa mai departe. Şi Isus după ce a citit acest text a spus adunării: „astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit”, astfel S-a identificat cu cele spuse de Isaia referitor la ideea de Mesia.
Conceptul de Mesia este foarte complex. Nu este o idee simplă, ci sunt câteva fire care se împletesc în revelaţia biblică progresivă a funcţiei, caracterului şi naturii acestui Mesia care va veni şi elibera pe poporul Său Israel. Într-un fel, pentru ca Hristos să fie Mesia, El trebuie să fie Păstorul, trebuie să fie Regele, trebuie să fie Mielul, trebuie să fie Robul Lui Dumnezeu care suferă şi despre care s-a profeţit în Isaia, de exemplu. Acolo sunt multe, multe idei diferite care se îmbină într-un mod minunat. De fapt cred că una din cele mai extraordinare dovezi ale inspiraţiei divine a Bibliei este să vezi cum toate aceste idei diferite ale aşteptării mesianice găsite în Vechiul Testament toate se unesc şi se împlinesc într-o singură persoană într-un mod dramatic. Am menţionat ieri textul din Apocalipsa unde Ioan a avut o viziune şi el aştepta un leu şi în loc de leu vede mielul. Ei bine, Isus le împlineşte pe amândouă, nu-i aşa? El este Leul din Iuda, noul rege al lui Israel, şi El de asemenea este Mielul care a fost înjunghiat de la întemeierea lumii.
Al doilea cel mai folosit titlu pentru Isus în Noul Testament, unul de mare importanţă, este „Domnul.” De fapt, acest titlu este atât de important încât se spune că cel mai vechi crez al comunităţii creştine, biserica primului secol, cea mai timpurie mărturisire de credinţă, era una foarte simplă. Era afirmaţia, „Isus este Domnul.” Aceasta era simpla mărturisire a credinţei. Şi unul din motivele istorice pentru aceasta era că în acel moment comunitatea creştină Îl adopta pe Isus ca Domn şi acest lucru îi punea în dificultate cu autorităţile romane datorită cultului împăratului din Roma, unde ca act de loialitate faţă de Imperiul Roman era necesar ca cetăţenii să recite public cuvintele „Cezar este Domnul.” Primii creştini erau foarte dedicaţi însărcinării pe care o primiseră de la Hristos şi apostoli de a fi supuşi magistraţilor civili, de a se ruga pentru rege, de a cinsti pe rege şi toate aceste lucruri. Şi astfel au făcut tot posibilul ca să îşi plătească taxele şi să asculte de legile statului, dar ceea ce nu puteau face era să îi atribuie lui Cezar onoarea şi regalitatea atribuită acestui termen.
Acest termen „Domn” nu este întotdeauna folosit într-un mod atât de maiestuos în Noul Testament. De fapt este puţin confuz pentru noi pentru că sunt trei traduceri distincte ale cuvântului „Domn” care vine din grecescul Chirios. În primul rând, cuvântul „Domn” poate fi, şi a funcţionat, ca formă simplă şi politicoasă de adresare către orice bărbat. E ca şi cum i-ai spune „Domnule” unui om. Deci când avem oameni care-l întâlnesc în Noul Testament pe Isus pentru prima oară şi i se adresează cu „Domn” să nu ne grăbim să tragem concluzia că dintr-o dată aceştia au ajuns la înţelegerea deplină a maiestăţii lui Hristos. Se poate să i se fi adresat în mod politicos spunându-i „Domnule, aceasta este problema mea. Ce poţi face în legătură cu asta?” şi aşa mai departe. Dar cuvântul „Domn”, chiar şi în limba engleză, poate avea o însemnătate mai înaltă, nu-i aşa? Când cineva este numit cavaler în Anglia, de exemplu, şi este ridicat în rândul nobililor, şi când li se dă titlul de cavaler ceilalţi li se adresează cu numele „Domnule”. Domnul (Sir) Winston Churchill… este un titlu dat cavalerilor; Sir Galahad, şi aşa mai departe.
Al doilea mod în care este folosit în Noul Testament este cu referire specială la un deţinător de sclavi, o persoană bogată, care avea suficienţi bani încât să cumpere servitori să lucreze pentru el. Servitorul sau sclavul era numit un doulos în Noul Testament. Nu puteai fi un doulos decât dacă aparţineai unui chirios, unui domn (stăpân). Deci aici termenul de „Domn” este folosit cu referire la un stăpân de sclavi. Acesta a fost o referire de care Apostolul Pavel a fost ataşat, nu-i aşa? De câte ori nu se descrie pe el însuşi, „Pavel, doulos al lui Isus Hristos; servitor al Domnului Isus.” Şi el spune despre noi „nu sunteţi ai voştri aţi fost cumpăraţi cu un preţ.” Când mărturisim că Isus este Domn noi înţelegem prin asta că Isus ne deţine. El ne-a achiziţionat prin răscumpărare. Deci noi suntem posesiunea Lui când Îl numim Domn.
Dar cea mai măreaţă întrebuinţare a termenului în Noul Testament este ceea ce numim „folosirea regală a titlului, Domn.” Bineînţeles, aceasta a fost însemnătatea pe care Cezar se gândise să şi-o atribuie lui însuşi. Şi aceasta, bineînţeles, a provocat creştinilor mare necaz. În acest sens găsim în Noul Testament afirmaţia „nimeni nu-L poate numi pe Isus Domn decât prin Duhul Sfânt.” Aproape contrazice ce a spus Isus Însuşi la sfârşitul Predicii de pe Munte: „mulţi îmi vor zice în ziua aceea: (ce?) „Doamne, Doamne!” N-am făcut asta şi asta în Numele Tău? Şi El a spus că se va uita la ei şi va zice: Depărtaţi-vă de la Mine voi lucrători ai fărădelegii, niciodată nu v-am cunoscut. Apoi Isus a zis: „Acest popor Mă cinsteşte cu buzele în timp ce inimile le sunt departe de Mine.” Deci în mod clar Isus a înţeles că o persoană îşi poate deschide gura şi să folosească frazele şi să-L numească „Domn” chiar şi în mod regal şi totuşi să nu fie mântuit.
Atunci de ce spune Scriptura că nici un om nu-L poate numi pe Isus Domn decât prin Duhul Sfânt? Putem interpreta acest lucru în două feluri. Putem spune că această frază este eliptică şi ceea ce este omis şi trebuie introdus este că nimeni nu-L poate numi cu sinceritate pe Isus Domn decât dacă i-a fost dat de la Duhul Sfânt. Doar cei născuţi din nou au o mărturisire de credinţă autentică prin care îl numesc pe Isus „Domn.” Sau se poate să aibă referire la timpul de persecuţie unde cei care nu erau cu adevărat credincioşi nu au vrut să-şi deschidă gurile şi să zică public „Isus este Domn”, pentru că dacă ar fi fost prinşi făcând asta, ar fi putut deveni o torţă aprinsă în grădina lui Nero sau o atracţie in Circus Maximus.
Dar în orice caz, adevărata semnificaţie a acestui titlu este găsită în traducerea lui din Vechiul Testament. Aşa cum Hristos are multe titluri în Noul Testament, aşa Dumnezeu are multe titluri în Vechiul Testament. Numele Lui în Vechiul Testament este Yahweh. Dar citeşti texte din Biblie unde spune: „Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău pe tot pământul!” (Ps.8:9) Sau: „Domnul a zis Domnului meu: şezi la dreapta Mea până când…” (Ps.110:1) Şi când citeşti aceste texte uneori vei vedea însemnări ciudate în ediţia engleză a Bibliei, uneori este scris „LORD” („DOMN”) cu litere mari pentru ca următorul rând să fie cu litere mici „Lord” („Domn”). Este acelaşi cuvânt dar este scris diferit. De ce? Pentru că atunci când este scris cu litere mari DOMN editorul îţi aduce la cunoştinţă secretul că acel cuvânt tradus astfel este numele lui Dumnezeu, Yahweh, numele sacru, numele inefabil, prea sacru pentru a fi rostit. Şi de câte ori vezi Domn (cu litere mici) indică faptul că a fost folosit un alt cuvânt evreiesc, de obicei Adon sau Adonai, o formă a acelui nume, care era cel mai înalt titlu folosit de poporul evreu pentru Dumnezeu în Vechiul Testament. Este titlul care I-a fost dat doar lui Dumnezeu. Indica faptul că Dumnezeu care este Adonai, „O DOAMNE, Domnul nostru (O Yahweh Adonai al nostru), cât de mare este numele Tău pe tot pământul! Termenul Adonai se referă la absoluta suveranitate peste toată creaţia Lui.
Ne întoarcem la Noul Testament. Citim uimitorul imn pe care Pavel îl foloseşte în al doilea capitol al epistolei către Filipeni, „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” (v. 5-7) Şi apoi care este punctul culminant al expresiei lui Pavel? „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (v. 9-11) Acum există o stângăcie în acest text şi multă lume îl citeşte şi dacă i-am întreba: „Ei bine care este numele mai presus de orice nume?” Imediat ei ar răspunde: „ei bine, Isus.” Datorită felului în care este spus, „Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi…” Lui Isus I-a dat Dumnezeu numele care este mai presus de orice nume aşa încât atunci când auzi numele lui Isus te închini şi mărturiseşti acel nume care este mai presus de orice nume şi este numele „Domn.” Deci la numele lui Isus orice genunchi se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi, ce?, că El este Domn, că El este Chirios, că El este Adonai, spre gloria lui Dumnezeu, Tatăl.
Acestea sunt primele două titluri cel mai des întâlnite. Ca număr, titlul Mesia este folosit de sute de ori şi de asemenea de sute de ori este folosit şi Domn. Şi când ajungem la al treilea, frecvenţa scade jos la 80. Şi este titlul „Fiul Omului.” Fiul Omului. Ce este neobişnuit şi fascinant la acest titlul este că este al treilea ca număr în lista frecvenţei numelor lui Isus în Noul Testament şi este de departe numele cel mai folosit de Isus pentru El însuşi. Acest lucru este semnificativ.
Unul din lucrurile cu care ne luptăm noi în viaţa de zi cu zi este că oamenii ne pronunţă greşit numele. Este o problemă de curtoazie să îi numeşti pe oameni aşa cum vor ei să fie numiţi. Şi este important pentru mine că Isus a avut această preferinţă. Sunt 82 sau 83 referiri la acest titlu în Noul Testament şi toate în afară de trei sunt folosite de Isus, ceea ce are chiar mai multă semnificaţie.
Când cei mai mari critici vin şi încearcă să despartă textul cu atacul lor negativ asupra Bibliei, vor spune că cea mai mare parte a portretului şi imaginii lui Isus, pe care le avem în Noul Testament, a fost creat de însoţitorii zeloşi ai lui Hristos de la începutul bisericii. Aş spune că este ciudat că atunci când aceştia au reprodus portretul lui Isus şi ne-au dat nouă istoria vieţii Lui, şi dacă chiar au construit ei această poveste, te-ai aştepta ca ei mai degrabă să pună în gura lui Isus propriile lor descrieri decât ale Lui. Şi totuşi acest titlu apare de 80 de ori în Biblie în Noul Testament şi toate în afară de trei Şi le atribuie Isus Însuşi. Şi acest lucru este semnificativ pentru că Isus spune: aşa Mă identific Eu.
Care este semnificaţia titlului „Fiul Omului?” Unii văd în aceasta expresia umilinţei lui Isus. El este umil. Eu sunt doar o fiinţă umană obişnuită, de rând. Nu, nu, nu. Dacă ne întoarcem în Vechiul Testament în special la cartea Daniel, vedem viziunea pe care o are Daniel în încăperile cereşti, avem o scenă în care Dumnezeu apare pe tronul de judecată ca Cel îmbătrânit de zile. Şi El invită în prezenţa Lui pe cel ce vine pe nori de slavă şi este numit Fiul Omului. Şi Fiului Omului îi este dată autoritatea să judece lumea.
Şi aşa în folosirea acestui titlu în Noul Testament, Fiul Omului este o persoană cerească care a coborât din cer pe pământ şi nu reprezintă nimic mai puţin decât autoritatea lui Dumnezeu. Şi El vine să aducă criza şi judecata lumii pentru că El este Judecătorul care întruchipează vizitarea divină a acestei lumi, Ziua Domnului în ziua în care va veni Dumnezeu.
Deci acesta este chiar un titlu înălţător care Îi este dat lui Isus în Noul Testament. Şi v-aş ruga să aveţi grijă când citiţi în Scripturi de fiecare dată când întâlniţi acest titlu „Fiul Omului”, opriţi-vă şi uitaţi-vă la context şi veţi începe să vedeţi cât de măreţ şi extraordinar este reprezentându-L pe Isus. Fiecare nume care Îi este dat lui Isus în Noul Testament este semnificativ. Fiecare nume are un înţeles. Fiecare nume ne descoperă ceva despre cine este El şi ce a făcut El.
De retinut, un coment foarte educativ si real pe intelesul tuturor.
Va multumesc @napoleonus
cu placere, naomi!
prea multe bazaconii s-au spus la acest subiect… si poate ce am scris va ajuta la clarificare!
Napoleonus, aş dori să evitaţi şi tu şi ceilalţi adresări de genul „eretic, bazaconii ” etc.
Va multumesc!
Dacă aveţi ceva de spus, va rog! Cu argumente şi discuţii civilizate.
Dezavuvuzelizez epitetele!
vad ca ati ajuns sa fiti afectat de vuvuzele..desi nimci din ce am spus eu nu avea legatura cu ele:)))))))))))))))))))))))))))))))
Argumente am adus… dar am concluzionat cand a fost vb de erezie..si am pretentii de la dvs fr pastor, ca sa faceti la fel…nu s aincurajati….
Pai daac spune erezii? ce, sa spun ca sunt perle?:)))
.Asta e buna!
Vad ca ii incurajati!
pacat!
nu, descurajez lipsa dialogului civilizat
Nu sunt necivilizat cand spun pe nume lucrurilor… EREZIA este EREZIE…si tot ce este in contradictie cu Scriptura si cu tiparul Scripturii este erezie sau necanonic..cam tot pe acolo, daca mergem in profunzime…
si ca sa stiti, le-am mai dat si altora linkul si, desi nu au vrut sa se bage in comenturi, au fost f revoltati de BAZACONIILE (si e frumos spus!( care le debitau unii)!
Cand spun „eretic” sunt civilizat…nu am spus folosit nimic vulgar!
ma mira ca va gasiti sa comentati la mine, si nu la cei ce spun rpsotii!
Ma dezanmagiti….sincer!
napocaleonus, fiecare are ereziile lui. mai mici sau mai mari.
DA..da aici se atenteaza la chiar CENTRUL crestinismului si la credinta in El… se pune la indoiala calitatea de Unic si Adevarat Mesia-Mantuitor a Fiiului lui Dumnezeu, Isus Hristos!
E erezie cristologica…si e cea mai grava….ptr ca tuine de mantuire…
Daca te-ai uitat la dsicutii ai putut vedea pana unde s-a ajuns in negare!
ereziile cu adevarat periculoase sunt cele de care despart de Dumnezeul cel viu- Hristos. ele sunt nimicitoare pentru ca neaga esenta dumnezeirii. asta nu ne da dreptul sa ii luam la pumni ca pe arie, modelul acesta care este pe placul ortodocsilor radicali.
pe cine am luat eu in pumni? ce am facut eu de fapt? doar am mustrat si mi-am aratat totalul dezacord…..dar nu am facut nimic violent..asa ca te rog si va rog masurati-va cuvintele si mustrarile la adresa mea….
Ptr ca eu am sustinut si sustin Dumnezeirea si Mesianitatea lui ISUS HRISTOS…. multe din ce s=au spus pe aici au fost idei nebiblice (deci erezii)…si eu unul vreau s ama feresc de asa ceva..de aceea si supun atentiei ideile mele, ptr care cer o dreapta judecata….
Dar nu ma judecati ptr atitudine, ptr luarea atitudinii si ptr exprimarea dezacordului…nu am fost si nu sunt violent…nici macar verbal..ptr ca e in scris..:D
Tocmai ptr ca nu vreau sa starnesc vreo erezie sau sa fiu nebiblic, supun atentiei generale cateva cuvinte, rugandu-i pe cei in masura sa poata trage o linie corecta…
Ideile acestea mi-au venit in timp ce explicam cuiva cum sta cu logosul si cu nasterea eterna…. si vreau sa va intreb daca e vreo greseala in ideile mele..sau ceva in conttradictie cu Scriptura…Numai atat sa imi spuneti DA sau NU! si unde gresesc!
1.Chiar daca Isus Hristos este expresia gandirii lui D-zeu si intruparea gandirii lui D-zeu in Cuvantul viu care Il reveleaza pe Dumnezeul cel nevazut, asta nu inseamna ca este o idee sau un gand, ci este o Persoana care are functia pe care il are cuvantul care exprima gandirea cuiva.
2. Dupa cate inteleg eu “nastere eterna” sau “generare eterna” nu are nimic de a face cu intrarea in existenta, ci este un concept functional si relational din cadrul Sfintei Treimi, ptr a arata pozitia si rolul Fiecarei Persoane… Tocmai de asta este adaugat cuvantul etern, ptr a se arata ca nu are inceput si sfarsit. La fel cum este si cu purcederea eterna a Duhului de la tatal si de la Fiul, alt concept din cadrul Sfintei Treimi.
deci e corect ce am spus mai sus?
Supun atentiei alte descoperiri din discutia cu un mesianic crestin…
Apostolii gândeau în evreieşte şi scriau în greceşte – Prin urmare, nu prea ştii când să interpretezi pe baza gândirii ebraice şi când pe baza gândirii greceşti.
Grecii gândeau static-pasiv-ontologic – gândeau în categorii (care elemente formează o mulţime?). Ex. Poziţii înalte şi poziţii umile (comparau poziţiile). Aşadar, ei se întrebau Cine e Tatăl, Cine e Fiul şi Cine e Duhul Sfânt?
Evreii gândeau dinamic-funcţional-relaţional – gândeau relaţional (funcţional). Cum se relaţionează Fiul la Tatăl? Ce face Logosul în relaţie cu Dumnezeu Tatăl?
În abordarea şi explicarea ideii de Logos, trebuie să te înclinăm mai mult spre gândirea ebraică, care implică relaţionarea.
Pentru a răspunde ambelor culturi şi gândiri (ebraice şi greceşti), Ioan prezintă Logosul divin, care are relaţie eternă cu Dumnezeu Tatăl şi care se umanizează, pentru a-L revela pe Dumnezeul cel nevăzut.
Dar, chiar dacă Isus Hristos este expresia Gândirii lui Dumnezeu – ân sensul de Raţiune ordonată şi ordonatoare, care pune ordine în haos – şi Întruparea Gândirii lui Dumnezeu în Cuvântul viu care Îl revelează pe Dumnezeul cel nevăzut, aceasta nu înseamnă că El este o idee sau un gând, ci este o Persoană care are funcţia pe care o are cuvântul care exprimă gândirea (raţiunea) cuiva.
„Naşterea eternă” arată relaţia eternă a Fiului cu Tatăl, poziţia şi funcţia de Fiu, fără ca vreunul din Cei Doi să fie superior Unul faţă de Celălalt.
Relaţional Fiul S-a supus Tatălui, fără ca ontologic Fiul să fie inferior Tatălui. (subordonare relaţională, nu ontologică)
Relaţional Tatăl Îl trimite pe Fiul în lume, fără ca ontologic Tatăl să fie superior Fiului.
(autoritate relaţională, nu ontologică)
Deşi, din veşnicie, Tatăl şi Fiul ştiau că Fiul Se va subordona Tatălui relaţional ptr lucrarea de mântuire, ontologic nu era subordonare, Ei fiind egali în Dumnezeire.
Deşi, din punct de vedere relaţional în ce priveşte mântuirea Tatăl şi Fiul aveau două voinţe distincte (ştiind din veşnicie de subordonare în ce priveşte mântuirea), ontologic aveau aceasi voinţă, fiind egali în Dumnezeire, iar Dumnezeirea având unitate în voinţă.
Calvin vb de „opera ad intra” – care privea relaţia şi lucrările din Dumnezeire (ontologic) – şi de „opera ad extra” – care privea relaţia şi lucrările din afara Dumnezeirii, în mântuire (funcţional şi relaţional)
De data asta ,,te-ai cam intins,,…
e frumos, e super articolul, comentariile, wow cata imaginatie incape, oameni au pus cuvantul erezie la tot ce inseamna imaginatie, ori daca Dumnezeu ne facea limitati ne dadea un creier de gaina, care tace asculta si mai cotcodaceste putin si el si nu l intelege nimeni dar tot la taiere merge…dar omul creatia Lui a suferit multe upgrad ari de la inceputul creatiei pana acum, pana si rezonanta pamantului conform datelor a crescut foarte mult, eu zic asa: Dumnezeu este extraterestru! de ce? pentru ca toate acele aparitii din vechiul testament stau marturie, norul mergea, norul statea, rugul de foc, carul de lumina fapturile, etc, nu e totul metafora, e adevar, pentru ca ni se cere sa credem, deci sunt adevar, transformarea omului, intr o clipita intr o clipeala, wow, corp de lumina, ca idee stiti ca au fost peste 100 de apocalipse scrise si doar asta a fost aleasa sa fie scrisa? stiti ca au fost inca multe alte carti si totusi s-au ales pentru neoprotestanti 66 carti, pentru catolici 85 pentru ortodocsi 75, etc, si atunci cum sa nu fie atata rautate si ura in religii, ca nici o biblie nu e la fel…plus alte scrieri care sunt apocrife ca nu au fost lasate sa fie puse, daca l vom vedea toti ca va veni, pe „nor” sau cu nava mai precis atunci si trambitele vor suna ca doar navele in toate filmele sf scot sunete asemanatoare cu trambitele, si vom descoperi ca am fost creati dupa chipul si asemanarea extraterestrilor…pamantul un loc de experimentat, un incubator pentru minti limitate, o crescatorie pentru suflete, si trupuri, un camp de lupta pentru ideologii neintelese, o mana de lucru ieftina pentru extragerea resurselor de orice forma fizica, materiala si sufleteasca….anyway…nici unul nici macar unul nu face voia Lui, chiar daca ati avut modelul, l ati decupat, l ati imbracat, si modificat numai sa nu cumva sa traim ca el, Mesia ultimul Mesia care a plecat si a lasat lumea sa umble in intuneric pentru ca atunci cand au avut ocazia nu au inteles…Dumnezeu e unul, Fiul e altul si nu e dumnezeu, ca Unul singur e Dumnezeu, ati facut alti dumnezei si va mirati de ce nu vine, cum sa vina, cand vede ca orbecaiti in intuneric in 2019…babiloniada e in floare, oamenii se cred dumnezei, si fac numai ce vor ei…