Producţia de chitară a mers excelent. În primul rînd nu ne aşteptam la atît public, ma ales că toată lumea ştia că este o clasă de începători, cu elevi luaţi de la 0, de la poziţia chitarei.

Oana şi Cristina, cu toate emoţiile, au reuşit să ducă piesele pînă la capăt cu mult calm şi fineţe, deşi Oana a început chitara abia acum patru luni. La Cristina s-a văzut experienţa de la flaut.

Adorian a fost relaxat şi s-a luptat cu Espanoleta la interpretare. Onisim, David şi Adrian s-au dovedit cei mai experimentaţi, David şi Adrian cu ceva experienţă şi la cîntatul la chitară. Brescianello, cu mici ezitări, a sunat foarte bine, în special Giga, la care David i-a dat şi nuanţe. Adrian a cîntat foarte bine Balada Anonimă, dar Paganini mai trebuie lucrat.

La final a fost o mică surpriză: un trio chitaristic, iar prof. SAbău a interpretat „O zi de noiembrie” de Brower

Vezi mai jos în altă interpretare:

Dacă tragem linie şi facem socotelile, a fost un an extraordinar şi merită continuată secţia de chitară. Sînt foarte curios cum va suna producţia de anul viitor. Felicitări tuturor.

Între cele două producţii de la tăiat iarba ne-am trezit la strînsul fînului. Din tren se vede o muncă foarte uşoară. Toţi cei care au participat la această muncă şi-au dat seama că este mult mai greu decît în realitate. Cu toţii, mai puţin unul dintre băieţi pe care furca şi grebla îl cunoşteau mai bine, au rămas cu febră musculară.

Aş face asta în fiecare zi. Ce poate fi mai terapeutic decît schimbarea mirosului de birou cu mirosul fînului şi, după două ore de tras la greblă şi furcă, o ulcică plină cu apă de fîntînă, nişte roşii cu brînză…

„şi cu clisă, şi cu clisă” au adăugăt ardelenii din jurul meu.

„Nu-i bună” le-am spus, „ducă-s-ar pi gît!” 🙂

După strînsul fînului, o răcoreală rapidă, am pus capacul la sandwich-ul de plăceri cu producţia de pian.
Dacă este bună ieşirea după stat la copt în birou, ce poate fi mai bun după două ore şi ceva de tras la fîn decît un miniconcert de pian?

Ana-Ruth Maior şi-a schimbat radical stilul de interpretare sub îndrumarea prof. Goiţi, a pus pasiune şi naunţe, promiţător pentru un student de anul I la licenţă. Maturitatea şi-au spus cuvîntul la Brigitta, Lois şi Camelia. Amîndouă au avut piese foarte dificile, cu pasaje tehnice dificile, cu treceri foarte lirice sau furtună de sunete. Vechiul pian Steinway şi-a atins limitele.

Supriza serii?

Conf. univ. dr. Daniel Goiţi a interpretat sonata nr. 2 de Scriabin în sol diez minor (mai jos este în interpretarea lui Richter)

Excelent! Sală în picioare!

Ce a cîntat prof. Goiţi a sunat mai bine şi decît asta:

Desertul? O melodie compusă de Garai Zsolt special pentru promoţia 2010.

Abia aştept să văd cum va fi programul din această seară!