Sandwich: Chitară, strîns de fîn şi Pian

Producţia de chitară a mers excelent. În primul rînd nu ne aşteptam la atît public, ma ales că toată lumea ştia că este o clasă de începători, cu elevi luaţi de la 0, de la poziţia chitarei.

Oana şi Cristina, cu toate emoţiile, au reuşit să ducă piesele pînă la capăt cu mult calm şi fineţe, deşi Oana a început chitara abia acum patru luni. La Cristina s-a văzut experienţa de la flaut.

Adorian a fost relaxat şi s-a luptat cu Espanoleta la interpretare. Onisim, David şi Adrian s-au dovedit cei mai experimentaţi, David şi Adrian cu ceva experienţă şi la cîntatul la chitară. Brescianello, cu mici ezitări, a sunat foarte bine, în special Giga, la care David i-a dat şi nuanţe. Adrian a cîntat foarte bine Balada Anonimă, dar Paganini mai trebuie lucrat.

La final a fost o mică surpriză: un trio chitaristic, iar prof. SAbău a interpretat „O zi de noiembrie” de Brower

Vezi mai jos în altă interpretare:

Dacă tragem linie şi facem socotelile, a fost un an extraordinar şi merită continuată secţia de chitară. Sînt foarte curios cum va suna producţia de anul viitor. Felicitări tuturor.

Între cele două producţii de la tăiat iarba ne-am trezit la strînsul fînului. Din tren se vede o muncă foarte uşoară. Toţi cei care au participat la această muncă şi-au dat seama că este mult mai greu decît în realitate. Cu toţii, mai puţin unul dintre băieţi pe care furca şi grebla îl cunoşteau mai bine, au rămas cu febră musculară.

Aş face asta în fiecare zi. Ce poate fi mai terapeutic decît schimbarea mirosului de birou cu mirosul fînului şi, după două ore de tras la greblă şi furcă, o ulcică plină cu apă de fîntînă, nişte roşii cu brînză…

„şi cu clisă, şi cu clisă” au adăugăt ardelenii din jurul meu.

„Nu-i bună” le-am spus, „ducă-s-ar pi gît!” 🙂

După strînsul fînului, o răcoreală rapidă, am pus capacul la sandwich-ul de plăceri cu producţia de pian.
Dacă este bună ieşirea după stat la copt în birou, ce poate fi mai bun după două ore şi ceva de tras la fîn decît un miniconcert de pian?

Ana-Ruth Maior şi-a schimbat radical stilul de interpretare sub îndrumarea prof. Goiţi, a pus pasiune şi naunţe, promiţător pentru un student de anul I la licenţă. Maturitatea şi-au spus cuvîntul la Brigitta, Lois şi Camelia. Amîndouă au avut piese foarte dificile, cu pasaje tehnice dificile, cu treceri foarte lirice sau furtună de sunete. Vechiul pian Steinway şi-a atins limitele.

Supriza serii?

Conf. univ. dr. Daniel Goiţi a interpretat sonata nr. 2 de Scriabin în sol diez minor (mai jos este în interpretarea lui Richter)

Excelent! Sală în picioare!

Ce a cîntat prof. Goiţi a sunat mai bine şi decît asta:

Desertul? O melodie compusă de Garai Zsolt special pentru promoţia 2010.

Abia aştept să văd cum va fi programul din această seară!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, Muzica, Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Sandwich: Chitară, strîns de fîn şi Pian

  1. AndreiL zice:

    pi gît sa se duca..ca tot veni vorba de muzica, asa mi-e dor de vorba moldoveneasca(music to my ears sometimes)..Felicitari pentru aceasta noua sectie din cadrul Universitatii, de asemenea si pentru munca depusa la coasa.

    • Marius David zice:

      Da, mulţumesc pentru cuvintele bune.
      Accientul moldovinesc mi l-am păstrat cu încăpăţînare.
      Chitara o fac de plăcere. Şi dacă am fost Decan pentru asta şi pentru înfiinţarea secţiei de litere tot a meritat. 🙂 (dacă mai deschidem şi doctoratul, pot să mă retrag liniştit, după obţinerea încrederii ridicate 🙂 )
      Iar Fabrica de bărbaţi a scos FUM ieri, la propriu. Cineva a dat foc la fînul strîns, nefericită idee. Bine că locatarii din blocul de vis a vis n-au dat telefon la pompieri, că i-am afumat bine de tot.

  2. Lucia zice:

    Si totusi, unde se afla locul unde s-a desfasurat actiunea cositului ? Doar cateva indicii se pot aduna de pe parcursul relatarilor si nu par indeajuns pentru a-l localiza. Este un teren de 5 ha, deci nu poate fi vorba despre gazonul din incinta campusului. Si oricum, apare in peisaj trenul, folosit probabil pentru deplasare. Pare ca ne indreapta spre vreun sat apropiat. Insa, nu e sat pentru ca este vorba si despre o constructie citadina, un bloc, ai carui locatari, desi afumati de fumul fanului cosit, din varii considerente, nu au anuntat pompierii. Daca recapitulam, sat nu e, campus nu … Atunci Baile Felix ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.