Texte incomode: “Caut un om”

Ezechiel 22:24 „Fiul omului, spune Ierusalimului: „Eşti o ţară necurăţită şi neudată de ploaie în ziua mâniei.”
25 Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui, ca să înghită sufletele, ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada; pun mâna pe bogaţii şi lucruri scumpe şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.
26 Preoţii lui calcă legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele Sfinte, nu fac nici o deosebire între ce este Sfânt şi ce nu este Sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele şi sunt pângărit în mijlocul lor.
27 Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada; varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani.

28 Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, prorocii mincinoase. Ei zic: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu!” Şi Domnul nu le-a vorbit!
29 Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin, împotriva oricărei dreptăţi!
30 Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul!
31 Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mâniei Mele şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul, Dumnezeu.”

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în In-text-esant, Scrisori către Dumnezeu, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

81 de răspunsuri la Texte incomode: “Caut un om”

  1. Pomisor zice:

    De ce este nevoie de aparare? Pentru ca cei rai sa continue sa faca rele?
    Consider ca este mult mai necesar un procuror impartial si incoruptibil decat un avocat …

    • Marius David zice:

      nu ţi se pare că este o textogramă (echivalentul radiogramei, fotogramei etc.) foarte bună a societăţii româneşti?

    • Mihai Sorin zice:

      De la ..caut o persoana ( un om) la.. (Imi) caut poporul

      Pomisor,
      texul desi intr-adevar face referire la un fel de aparare, aparare de mania Domnului, necesitatea existentei unui procuror (desi unul e prea putin, e nevoie de macar unul in fiecare Procuratura) impartial si „incorupt”(caci in esenta omul e coruptibil – „incoruptii” sunt oameni coruptibili care totusi nu s-au corupt, coruptibilitatea desi e o posibilitate reala aferenta firii umane totusi nu e o prescriptie obligatorie, nici o necesitate) care prin rechizitoriile sale sa combata nedreptatea, totusi acesta este un obiectiv de nivel tertiar si nu primar.

      Domnul nu cauta un om care sa”..puna capat acestor practici..”dupa cum spune Cristi B, ci un om care sa abata mania Domnului, dand posibilitatea totodata ca elementele care au provocat-o sa fie indepartate din tara dupa care tara, sa fie vindecata.
      Texul „incomod” care face subiectul postarii trebuie inteles, citit, studiat, asociat intotdeauna alaturi de cel din 2 Cronici 7:14 .
      Ordinea logica spirituala a vindecarii tarii este:
      1.existenta unui om care sa mijloceasca zilnic intre tara si Domnul pentru ca tara sa nu fie nimicita prin varsarea urgiei si focului maniei Sale, posibilitate reala mult mai infricosatoare decat lipsa binecuvantarii atrasa de nelegiuirile actuale.

      2.smerirea , abaterea de la rau, cautarea Fetei Domnului si rugaciunea din inima nu doar din buze a poporului Domnului (isihasmul trebuind sa devina un numitor comun al intregului popor al Domnului si sa aiba acracter continuu- cf. „rugati-va neancetat”) sunt conditii spirituale ce trebuie asumate de intreg Poporul Domnului pentru ca intreaga tara sa fie vindecata. O deosebita importanta o au articolele hotarate „l” (poporul-adica tot) si „a”(tara- adica toata). Raportul dintre numarul celor din poporul Domnului care implinisc cele patru conditii ale vindecarii e direct proportional cu efectul, adica gradul de vindecare (intensitate si extensie) a vindecarii tarii. Ca sa poti atrage tot poporul Domnului in implinirea acestui cuvant e necesar un plan national de pocainta, de rugaciune, de curatire a bisericilor.

      3.prevenirea reajungerii in aceeasi situatie critica pe viitor e de o importanta extrema (altminteri ar insemna ca dupa ce te-ai vindecat de „virusi” sa neglijezi iar pastrarea sanatatii intorcandu-te la aceleasi medii care te-au imbolnavit „du-te si sa nu mai pacatuiesti ca sa nu ti se intample altceva mai rau” e principul din Ioan 5:14).
      Vindecarea trebuie pastrata.
      Pentru asta trebuie actionat in reducerea pe cat posibil a cauzelor care au adus, boala, criza, suferinta, indignarea, mania Domnului.
      Pentru asta iar e nevoie de un proiect national pentru pregatirea tinerilor care la vremea potrivita, sa ajunga in functii de autoritate publica si sa-si traga mainile de la a primi mita cand se organizeaza licitatii de achizitii publice sau de contractari de lucrari urbanistice, nationale etc, sa asigure promovarea subalternilor in functii pe competenta si nu pe regulile „nepotismului”, „nevestismului”, „cumnatismului” sau ale „fiismului”, utilizarea fondurilor publice rational, pe baza principiului utilitatii, nevoii sociale etc..adica limitarea coruptiei care e de fapt cauza crizei.
      Fara toate acestea trei totul e prea limitat, e inefiecient.
      Existenta unui mijlocitor asigura doar nenimicirea tarii (pe durata mijlocirii lui) si nu vindecarea.
      Existenta unui mijlocitor impreuna cu pocainta poporului (sau a unui procent insemnat) asigura nenimicirea, timpul de pocainta („i-am dat timp de pocainta” zice Domnul) si vindecarea totala sau partiala in functie de procentul din popor care se intoarce la Domnul (pocainta avand un caracter netransmisibil, fiind personala asadar pocainta unuia nu o va suplini pe ce a altuia) insa Cuvantul din 2 Cronici 7:14 nu garanteaza pastrarea vindecarii tarii ci doar faptul ca ea va fi vindecata.
      Pastrarea acestei vindecari e o responsabilitate continua prin evitarea si eliminarea (pe cat posibil la nivel extins) a cauzelor care au imbolnavit-o.
      Doar neantoarcerea la coruptie asigura pastrarea vindecarii.

      • Pomisor zice:

        Domnule Mihai Sorin, inainte de toate va multumesc pentru interesul aratat prin postarea unui raspuns atat de lung. (Fara nici o gluma este bine conceput si mult lucrat.) Totusi eu in mesajul meu nu ma refeream la un procuror – persoana umana. Aici a fost greseala mea…

        Eu ma refeream ca situatii de acest gen apar datorita faptului ca „procurorul spiritual” actual, cel care sustine acuzatiile inaintea lui Dumnezeu este Diavolul si … si-ar dezonora reputatia daca ar manifesta calitatile pe care le-am spus (impartialitate in special). Asa se face ca in loc ca el sa acuze si sa pedepseasca pe cei care fac raul ii acuza si pedepseste in special pe cei care incearca sa il paraseasca. Si ca si cum nu ar fi de ajuns mai si ispiteste oamenii sa calce Cuvantul lui Dumnezeu… Combinand aceste manevre el reuseste sa conduca pamantul…

        De aceea eu consider ca cel mai bun lucru este schimbarea acestui „procuror”…

        In rest aveti dreptate, pacat ca nu la subiectul mesajului meu… 😦

  2. Ganditor zice:

    De aceea, Cristos a zis ” Iata-ma, trimite-ma! pentru ca” nu exista nici un om neprihanit, nici unul macar” si pentru ca ” in sulul Cartii este scris ” despre El ca va veni sa faca Voia Lui Dumnezeu.
    Daca ne miram de aceasta realitate a noastra, a tuturor, dovedim ca mai credem ca in noi „locuieste ceva bun”, care, cu putin ( sau mult) efort, ar putea duce undeva, ceea ce este fals. Cunoasterea pe care am castigat-o ne face sa gresim mereu tinta.

  3. Cristi B zice:

    O societate care se macină pe interior. Acolo unde toți sînt îndreptați împotriva tuturor. Omul de rînd profită de tot ce poate, prorocii, urmăresc avantaje materiale ignorînd statutul lor de trimis al Domnului, autoritățile civile sînt lipsite de scrupule cînd vine vorba de bani, chiar cu prețul văduvelor lăsate în urmă. Autorităților religioase li sa încețoșat mintea, li sa atrofiat conștiința, nemaifăcînd distincția între noțiunea de bine și rău, sfînt și spurcat, sabat sau pîngărire. O societate care se îndreaptă spre dezastru, pe care Dumnezeu promite că o va distruge, dar înainte de aceasta El caută un om care să pună punct tuturor acestor practici, să tragă o linie de demarcație, prin mesajul Domnului și prin exemplul personal, ascultarea lui de Cuvînt, dedicarea lui în slujba etc. Există nevoia ca in orice comunitate să EXISTE UN OM, iar de aici încolo e treaba Domnului să se ocupe de el, pentruca prin el să poată naște din nou acea comunitate de oameni.

  4. octavian zice:

    Scuze, comentariu nu foarte important, e o mica greseala de typing in titlu?

    In rest, da, teribil de „romanesc” peisajul. De procuror nu-i nevoie (cred) , exista Judecator impartial si incoruptibil.

    Nu stiu daca omul din text e doar un simplu avocat, pare un restaurator, ridica un zid ca sa dreaga spartura, repara situatia, nu doar o justifica din gura? N-am idee, da’ m-ai nimerit unde ma doare. De mult ma cam uit cu frica prin profeti; daca au mai observat si altii asemanarea …

  5. vio zice:

    Natiunii noastre ii lipseste un Daniel,un Moise,un Neemia…
    Am simtamantul ca oamenii Domnului stau ascunsi in templu, nu mai zidesc, nu mai dreg, macar fiecare in dreptul casei lui …
    Domnul sa aiba mila!

  6. Este si asazi la fel ca si atunci? … Oare vede cineva lucrul acesta? Acel om pot fi eu … poti fi tu … poate fi oricare om de pe pamant?

  7. Alexandru zice:

    Da!
    Si astazi Dumnezeu cauta un om care sa ii implineasca TOT Cuvantul.
    Un om care sa dea dovada de ascultare deplina de Fiul Sau.

  8. Ciprian Simut zice:

    Cuvantul sau Legea?

    • Cuvantul si Legea nu este acelasi lucru?

      • Ciprian Simut zice:

        Poate fratele Marius ne spune mai bine.

        Eu nu cred ca e totuna.

        • Frraaatee Mariiuuus!!!!????

          • Marius David zice:

            Nu! Legea e una,Cuvîntul este altceva.
            Legea face parte din Cuvîntul scris, dar Cuvîntul în NT are multiple semnificaţii.
            Putem, cred, să facem distincţie între parte şi întreg, întreg şi parte.

            La ce vă referiţi, la Cuvîntul întrupat, Cuvîntul Scris?

          • Dar ce diferenta este intre Cuvantul scris si cel Intrupat?

          • Pomisor zice:

            Diferenta dintre Cuvantul scris si cel Intrupat?
            Intre cuvantul „paine” indiferent ca este scris sau vorbit si painea de pe masa este vre-o diferenta?

            • Marius David zice:

              da, este.
              Eu sînt PÎINEA VIEȚII, spune Domnul Isus, asta nu înseamnă că este făcut din grău,
              Eu sînt UȘA, asta nu înseamnă că are balamale și clanță
              și pîinea caldă din cuptor și ușa se învîrte pe țîțîni este diferență.
              Vorbim aici de arii semnatice, metaforică etc.

          • Citesc … care este diferenta?

          • @Pomisor
            Esti cumva evreu de raspunzi cu o alta intrebare?

          • Pomisor zice:

            Nu sunt evreu. Intentia mea este sa va determin sa ganditi putin (desi sunt sigur ca faceti acest lucru). Dar intrebarea pe care o ridicati cateva mesaje mai sus („Care este diferenta intre Cuvantul scris si Cuvantul Intrupat?”) mie imi pare ca s-ar potrivi mai mult la o discutie dintre niste copii, mai putin in gura unor oameni adulti (raspunsul fiind, cred eu, prea bine cunoscut)… 😦 Ma rog impresie personala…

          • Pomisor zice:

            Cuvantul scris = totalitatea informatiilor transmise in scris despre Domnul Isus.
            Cuvantul intrupat = Domnul Isus -persoana.

            Diferentele sunt enorme… Practic cele doua entitati nu sunt usor comparabile…

          • Ciprian Simut zice:

            Sunt diferite doar ca forma: ascultarea de cuvintele Domnului este de fapt ascultare de Cristos.

          • Pomisor zice:

            Acum filozofez eu putin… In aceasta perioada de timp Domnul Isus este o persoana spirituala si in aceasta stare este transcendent in sensul ca ori de cate ori un om face referire la El (gandindu-se la El sau vorbind despre El) pur si simplu El este prezent ca entitate spirituala acolo! Multe dintre calitatile Lui ca persoana se pot manifesta! {Acest fenomen este destul de complicat de inteles dar foarte real… 😦 }

          • Pomisor zice:

            Emoticonul 😦 se referea la greutatea intelegerii fenomenului…

          • Ciprian Simut zice:

            Aaaaah, pomisor, nu. Domnul Isus nu este acum sau in aceasta perioada o persoana spirituala. Domnul Isus S-a ridicat la cer in trup glorificat. Asadar, El este la dreapta Tatalui mijlocind intre noi si El, dar este trup glorificat. Deci este si transcendent si imanent in acelasi timp, dar este si in natura umana cu trup glorificat. Da, emoticonul e foarte bun: e greu de inteles in totalitate.

          • Pomisor zice:

            Nu stiu exact cum este (nu am avut ocazia sa testez), cert ca nu asemenea noua in acest moment (oameni legati de materie) si dupa clasificarea mea intra la categoria „fiinta spirituala” (domeniu de altfel destul de larg)… In rest aveti dreptate…

          • Vedeti, am invatat ceva … nu ne nastem stiuti si nu la toti le umbla mintea asa de repede. 🙂

          • Ciprian Simut zice:

            da pomisor, e o fiinta spirituala cu trup glorificat. trebuie sa subliniez: trup glorificat! Domnul Isus are in prezent, sus in ceruri un trup pe care il poti atinge, dar prin care poate trece mana (de exemplu). Are acelasi trup cu care a inviat din morti si s-a aratat ucenicilor dupa inviere, acelasi trup cu care a mancat peste, acelasi trup cu care s-a inaltat la ceruri. E importanta mentiunea ca are trup, altfel cadem din nou in problema docetista, cu care s-a confruntat biserica la inceputuri.

            Domnul Isus nu a inviat intr-o forma de spirit, de duh, nematerial dar vizibil. Nu a fost o naluca. Asta e si ideea din textul din Luca in care Domnul trece prin perete cu trupul si apoi mananca in fata lor. E trupul pe care ucenicii l-au vazut si e trupul pe care il vom avea si noi la a doua venire. Vom avea un trup glorificat. Pentru asta multumim Domnului ca a murit si a inviat.

          • Sa va spun si cum stam cu legea:
            Fiecare fel de viata are propria sa capacitate inerenta, care este functia ei naturala. Iar functia naturala a fiecarui tip de viata este legea ei naturala sau legea vietii ei.
            In Biblie (Cuvantul lui Dumnezeu) sunt doua legi diferite; in Vechiul Testament sunt legile lui Dumnezeu pe care le-a scris cu litere pe tabla de piatra in afara omului (Ex.34:1,28), acestea sunt legi exterioare, legi ale literei, legi moarte si fara putere; ele sunt legi care sunt incapabile sa realizeze ceva cu omul (Rom.8:3)
            In Noul Testament, legile vietii sunt legiile lui Dumnezeu pe care Dumnezeu le-a scris cu viata Sa pe tabla inimi dinauntrul nostru, sunt legi vi care au o mare putere; ele ne fac capabili nu doar sa cunoastem dorinta inimii lui Dumnezeu si sa urmam voia Sa, ci de asemenea sa-L cunostem pe Dumnezeu Isusi.
            Deci legea este lege si Cuvantul este Cuvant!

          • Ciprian Simut zice:

            Draga Valeria, spiritualizezi un pic. Dar nu cred ca e intru totul gresit.
            Situatia e un pic mai complicata.
            Legile din Biblie (VT si NT) se impart in trei categorii: legile morale, legile ceremoniale si legile civile.

            1.Legile morale reflecta caracterul lui Dumnezeu. Acesta este reflectat in cele 10 porunci. Ele sunt obligatoriu de tinut atat in VT cat in NT.

            2.Legile ceremoniale erau cele legate de sistemul jertfelor dar si de legile ce tin de curatia trupului si ingrijirea sa. Acestea nu se mai aplica in NT.

            3. Legile civile sunt cele legate de sistemul legal, adica tot ce tine de buna desfasurarea a oraselor, chestiuni legate de judecata si tot ce tine de ele. Nici acestea nu mai sunt obligatorii in NT.

            Legea pe care Dumnezeu o scrie in sufletul oamenilor este cea care vine in urma auzirii cuvantului si acceptarii lui Isus Cristos ca Domn si Mantuitor. Cu alte cuvinte, noi suntem mantuiti exclusiv in baza credintei in Fiul, nu in respectarea poruncilor, nici macar a celor morale. Ne putem chinui sa implinim legea morala dar nu putem. Daca calcam una dintre ele, le incalcam pe toate. Deci, ar trebui sa fim condamnati tot timpul. De aceea intervine Cristos, care a implinit complet legea morala a lui Dumnezeu. Avem a face cu imputarea neprihanirii Lui asupra noastra, noi fiind ascunsi in chip tainic in Dumnezeu.

            Deci, noi nu spunem ca prin respectarea legii morale, sau prin incercarea tinerii legii morale am fost mantuiti in Cristos, ci spunem ca am fost mantuiti pe cand eram inca pacatosi de catre Fiul lui Dumnezeu pe baza meritelor Lui.

          • Mai este o lege a vietii pe care Dumnezeu a pus-o in fiecare vietate- legea naturala-
            Legile naturale continute in orice tip de viata intodeauna determina creatura respectiva sa stie in mod spontan cum sa traiasca si cum sa actioneze; astfel ele devin legile vii din interiorul acelei creaturi. Sa ne gandim de ex. la o gaina: felul in care ar trebui sa traiasca si sa faca oua este dictat de legile naturale continute in viata gainii. Ele fac sa stie in mod spontan cum sa faca aceste lucruri si astfel sa le traiasca. Nu-i dicteaza omnul sau alcineva sa le faca ci legea naturii pe care a pus-o Dumnezeu la creatie in fiiecare fiinta.

          • dori`s zice:

            corect… doar ca omul este ceva mai complex decat o plata sau un animal, si legile naturale se combina cu gandirea, mai corect Dumnezeu a spus sa ne subordonam instinctele naturale constiintei. totul era asa frumos, dar datorita pacatului aceasta combinatie care da firea a fost pervertita. constiinta este pervertita, instinctele naturale sunt pervertite, nu ne mai putem increde in ele asa cum se increde gaina. din aceasta cauza trebuie sa avem zilnic in fata legea lui Dumnezeu. El ne-a lasat un etalon corect dupa cre sa ne ghidam Domnul Isus Cristos.
            din pacate inca sunt multi oameni care cred ca legea naturii care o simt in ei este suficienta, de aceia omenirea a ajuns ce este azi.

          • Ciprian Simut zice:

            Biblic ma indoiesc ca legea naturala se refera la instinctele naturale pe care le are orice fiinta: cum sa manance, cum sa inghita, cum sa doarma.

            Cand spui „lege naturala” definitia clasica este ca aceasta se refera la folosirea ratiunii pentru a judeca natura umana si a extrage legi morale. Biblic, legea naturala la care face referire Pavel in Romani nu este o lege a vietii. Oricat de riscant ar fi ceea ce urmeaza sa spun si oricate dezbateri va genera, Pavel spune ca paganii care implinesc legea chiar daca nu o au scrisa, asemeni evreilor, nu vor fi mantuiti prin facerea ei ci vor fi judecati in functie de ea. Fac din nou apel la fratele Marius pentru clarificari. Il striga cineva? 🙂

          • naomi zice:

            Da bieinteles ca din pricina pacatului a aparut si celelalte legi:
            – legea literala, legea scrisa pe o placa de piatra,
            – legea vietii, a dragostei, scrisa de Domnul Isus cu insesi viata LUI

          • Ciprian Simut zice:

            Ma tem ca exista o mica confuzie:

            1.legea scrisa pe tablele de piatra sunt cele 10 porunci, adica legea morala, care este valabila atat pentru vechiul cat si pentru noul testament
            2.legea vietii nu e cea scrisa de Cristos cu viata Lui (poetic suna bine dar poate genera confuzie teologica) pentru ca noi nu putem imita viata Domnului: El a trait-o perfect, desavarsit, fiind singurul care a implinit cele 10 porunci. Noi cand imitam o facem imperfect si doar ca model, pentru ca noi traim prin El, nu pe langa El. Noi degeaba incercam sa implinim cele 10 porunci ca nu putem. Doar Cristos a putut si mantuirea noastra este o consecinta a credintei noastre in El.

            Cele 10 porunci reprezinta caracterul lui Dumnezeu. Ele sunt din Dumnezeu din veci de veci, inca dinainte de aparitia pacatului. Domnul a venit pe pamant din cauza pacatului, dar a venit pentru a ales de bunavoie sa vina. El nu a facut altceva decat sa traiasca in trup asa cum a fiintat din vesnicie: un supunere si ascultare deplina de Tatal.

          • Frrateee Maaaarrriiuus, sunteti soooliicitaaat!

          • Legea e in discutie si ne trebuie cineva sa ne indrume. De cate feluri este legea? Sant cateva comenturi contadictori

          • Ps. sa-mi dati dreptate mie …. hi hi hi 😀

  9. michael zice:

    cata nevoie ar avea romania de „un om” mai ales ca ne asteapta niste vremuri de restriste. altarele sunt si ele niste darapanaturi prin a caror gauri tintim unii in altii.

  10. Mihai Sorin zice:

    Motto:”Securea a si fost infipta la radacina pomului…” Matei 3:10.

    „Procurorul”..Pomul…si Planul.

    Pomisor,
    1. nu ma numi „domn” caci Unul este (1 Cor.8:5-6), daca spunem Domnului „Tu Isuse”, Tu Doamne, „vino” „fa”, „vindeca”, la a intaia singular, ar fi omul vrednic de mai mult respect decat Domnul Insusi ? Sa nu cadem in ispita unei slave desarte ca ortodocsii care isi numesc mai marii „prea fericitul x” (sau inalt „preasfintitul ” etc) desi exista doar o singura referire in Biblie care vorbeste de fericitul Dumnezeu(1 Tim 6:15)
    2. analizand primul comentariu nu reiese in nici un fel ceea ce afirmi in cel de al treilea iar
    3. ce spui in cel de-al doilea comentariu e in mod cert inaplicabil
    4. chiar si fara acel „paras al fratilor” sau „procuror spiritual” cum il numesti si la care te referi problema pacatului omului e extrem de grava iar cea a pacatului Poporului Sau e peste imaginatie de serioasa (nu degeaba exista texte care fac sa-ti inghete inima cand le citesti ca: Evrei 6:4-6, 2 Petru 2:20)
    5. corect din ce ai spus este „eu consider ca..cel mai bun lucru este schimbarea acestui procuror” corectitudinea rezida din faptul ca iti asumi afirmatia doar ca o opinie personala, Scriptura insa spune cu totul altceva; utopic e putin spus ce ai afirmat intrucat pana la vremea din Apoc 20:1-3 mai e inca destul si oricum ar fi inutil caci sunt alte realitati spirituale atunci pe pamant
    6. rezumand mesajul initial, in virtutea tuturor afirmatiilor Scripturii, hermeneutic, exegetic, in baza caracterului lui Dumnezeu, a puterii Sale, a afirmatiilor Domnului Isus (de ex Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face Ioan 14:12-13), a potentialului bisericii afirm ca e perfect posibil tot ce am scris, in ciuda faptului ca e adevarat ca ” lumea merge din rau in mai rau” caci acest bine venit „local” caci Romania e o tara mediu-mica prin aplicarea acelui plan poate fi implint si este de dorit a se implini constituind voia speciala a Lui Dumnezeu pentru Romania in aceste vremuri, potentialul spiritual al Romaniei (comparativ cu alte tari) inca e gigantic, faptul ca nu e folosit, faptul ca poporul Domnului zace sub nelegiuiri asta e alta problema (dar rezolvabila), alte tari nu (mai) au un Popor al Domnului care sa fie cazut, vorbesc de o anume dimensiune numerica a lui.
    7) Deci rezum folosind exemplul din Biblie cu pomul neroditor, stapanul si securea
    a) efectul existentei unui mijlocitor este echivalenta cu „stai! nu taia (inca) pomul”
    b) efectul celor 4 conditii spirituale din (2 Cronici 7:14) e echivalenta cu pomul care incepe sa aduca roada dupa ce e vindecat curatat de paraziti, de daunatori, de viermii care atacandu-i radacina ii confiscau seva – vezi curcubetele lui Iona- si astfel incepe sa rodeasca
    c) efectul infuziei de tineri crestini in institutiile puterii statului e echivalentul gardului care protejeaza pomul de daunatori si care evident nu vor fi starpiti dar pot fi tinuti departe sau macar ineficientizati ori redusa activitatea lor la cat mai putin.
    Aceasta e datoria noastra pentru generatia aceasta.
    Fara o opozitie pozitiva activa (spirituala, sociala) continua se ajunge iar la metastaze ale raului in societate.

    • Ciprian Simut zice:

      doar o remarca:

      trebuie sa facem distinctia intre titlul de domn dat lui Isus care inseamna stapan, domn cu sens de domnitor si domn ca formula de politete in acceptiune moderna. Ultima nu se refera la domnia lui Cristos, si nici la domnitorul vreunei regiuni, ci pur si simplu este o formula de politete prin care un om recunoaste calitatile intelectuale si de caracter (mai ales asta) ale unui alt om.

      E asemeni diferentei dintre toc (de usa), toc (la ochelari), toc (la pantof).

  11. Mihai Sorin zice:

    Tovarasia precede Domnia dupa cum antrenamentul precede performanta
    (intai tovaras de suferinta apoi „titlu” de biruinta, intai responsabilitate apoi recunoastere, intai greutatile apoi gloria)

    Ciprian Simut,
    NU e o „simpla” formula de politete.
    Ca atare e gresita interpretarea.
    Exista in Scriptura si atentionarea de a nu numi pe nimeni tata (patera) sau invatator (rabi) nu doar cea referitoare la „domni”(Matei 23:8-10).
    Nu putem sa folosim acelasi cuvant si pentru Fiul Lui Dumnezeu, Isus si pentru om, chiar daca in acceptiunea ta, are valente polisemantice ( formula de politete), pentru ca acesta arata, de fapt, un statut special.
    Exista dealtfel si termenul de tovaras de ex.” tov. pastor”, ” tov frate” deosebit de potrivit pentru toti pastorii si fratii care s-au lasat numiti tovarasi zeci de ani si care printr-o miraculoasa transformare in 89, au ajuns dintr-o data „domni”.
    Altfel, am putea conchide ca revolutiile au si capacitatea aceasta de a redefini termeni asociati statutului social si al bunelor maniere !?! caci doar Revolutia a fost aceea care a transformat” tovarasii frati” in „domnii frati”, nu-i asa?
    De la tovarasie la domnie e ..cale lunga. Trebuie mai intai sa te faci tovaras de drum cu Isus toata viata ca apoi sa stai pe scaunul Lui de Domnie si sa devii ca El (1 Ioan 3:2).
    Daca multora li s-a parut normal sa se lase numiti tovarasi zeci de ani fara sa reactioneze si sa pretinda sa li se spuna „domni” (ca manifestare a politetii dupa cum spui) de ce dintr-o data le devine atat de nefamiliar acest termen?
    Sa stii ca politetea se manifesta in special prin cuvintele inimii care deobicei au cu totul alta asociere de litere si inteles decat cele rostite iar formula „domnule pastor” , „domnule frate” e cu atat mai inoportuna (pacatoasa) cu cat respectivii nu sunt domni(tori) in sensul pur al cuvantului deci li se acorda nejustificat apelativul respectiv.

    PS.
    Ma refeream la dorinta de nu mi se adresa cineva cu apelativul „domn” – nu ma deranjeaza deloc cel de tovaras atata timp cat am avut in casa exemple de integritate a carei afirmare (in vremea Balaurului Rosu – devenit intre timp PORTOCALIU printr-o infuzie de pigment galben de pe seaua celui de-al patru-lea cal din Apocalipsa 6:8 – cel care ucide cu foamete -) a fost platita cu monitorizare, ancheta si constragere sociala din partea Securitatii direct sau indirect, deci nu ma deranjeaza deloc termenul, pentru mine acesta neavand alt inteles decat cel din dictionar.

  12. michael zice:

    vine de sus, dar incepe cu cei de jos.

  13. michael zice:

    a respecta pe cineva cu apelativul „domn” nu poate fi o greseala. sara il numea astfel pe avraam, de pilda.

    si procurorii sunt de mai multe feluri. pe unii ii gasesti in salile de judecata, pe cand altii procura multe cuvinte, sa avem noi de unde alege.

    • naomi zice:

      Domn- este o forma de a te adresa cuiva, depinde de ce simti cant te adresezi;
      -poate fi o forma de respect -din frica, din obligatie, din obisnuinta, ….. dar poate fi din dragoste cu sespect si recunostinta. Vocabularul nostru suporta orice transformare, pentru ca noi romani santem foarte „flexibili”.

  14. Mihai Sorin zice:

    Motto: „Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba” PS 45:1

    Intrebari incomode..

    Michael, Naomi ..ce credeti..? e potrivit sau nepotrivit ?

    1.sa spui in rugaciune doar „Doamne, esti frumos” si despre o fata/baiat ca esti superb/a?
    2.sa exclami despre un Aston Martin de comanda sau Rolls Royce „extra option” ori un Ferari Enzo.. „Speakless..”si sa nu apreciezi cu o reactie verbala superioara Carul de Biruinta al Domnului (2 Cor.2:14) care te poarta (cand stai in el) spre viata vesnica?
    3.sa-ti inghete inima si sa-ti tremure rarunchii cand vezi si auzi puterea unui bombardament real ( sau macar vizionezi deloc necesara explozie a bombei de la Nagasaky) si sa nu tremuri inaintea Cuvantului Domnului? (Isaia 66:2.)
    reactionand asftel disproportonat la manifestarea puterii declansata de om fata de cea a Domnului?
    4. sa spui despre un Parmigiani cu mecanism „Turbillon” si punti de aur cu diamante
    ” incantator !” si despre Cuvant doar „Da, interesant!” asta in cazul in care nu spui „Ce mai plictiseala!”.
    5. sa spui despre o mancare ca a fost „perfecta!” in timp ce hrana din Cuvant (Ps63:5) e considerata doar „satisfacatoare.”.?
    6. sa exclami despre o vila in Cancun, Seychelles, Monte Carlo .., „pff.. e magnifica” si sa nu binecuvantezi Casa in care astepti sa locuiesti vesnic, cu cuvinte mai marete?
    7. in fapt, poti sa asociezi unor subiecte, fapte, persoane si realitati pamantene atribute si cuvinte aflate in topul semantic al atributelor atata timp cat limba in care te exprimi nu ofera alte resurse lingvistice potrivite pentru Cer, Cuvant, Creator?

    E potrivit sa faci acel plus distinctiv lingvistic intre om fata de Domnul, ca in exemplele (imperfecte) amintite?
    E potrivit sa folosesti aceiasi termeni pentru lucruri de pe pamant facute de om si deopotriva pentru cele ale Imparatiei?

    Daca nu ai darul vorbirii in limbi ingeresti (si nu toti il au- nu inseamna ca esti mai bun daca il ai) nu e intelept oare sa folosesti atribute „de top” doar pentru Domnul si mai modeste pentru om?

    Asa e si cu domnia..daca toti sunt domni unde mai e Domnul ? Cum il diferentiezi semantic pe Domnul de domni? asta cu atat mai mult cu cat indiferent de explicatiile unora exista clar Cuvantul care spune sa nu numesti pe nimeni domn?
    Poate sa aiba autoritate explicatia omului mai multa decat orice iota a Cuvantului?

  15. Ciprian Simut zice:

    Mihai Sorin,

    1.la matematica ni s-a spus ca nu putem aduna mere cu pere, ci doar mere cu mere si pere cu pere: compari categorii diferite, care nu cred ca au vreo legatura. Hiper spiritualizarea nu isi are rostul in relatia cu Dumnezeu. El nu se ia dupa vorbe ci dupa inima. El nu are dubii pentru ca El cunoaste adancurile inimii. De aceea ii poti spune lui Dumnezeu ca e bun si inima ta de bucurie sa nu poata verbaliza adancimea sentimentului si convingerii. Da, ii poti spune lui Dumnezeu „Tu” si reverenta ta sa fie cat se poate de profunda, iar altora pe care ii numesti „Domni” nici macar sa nu ii cinstesti.

    Datorita faptului ca Dumnezeu se ia dupa inima, unele trairi si constientizari nici macar nu le poti exprima inaintea Lui, atunci ramai mut, tacut. El le cunoaste indiferent de ce ii spui tu cu buzele. Poti sa Ii spui Magnific, Sfant, Desavarsit, Splendid, Incantator, PErfect si sa nu crezi ce spui, sau inima sa nu fie in acord cu cuvintele. Se poate ca intr-o astfel de situatie sa fii intre cei care lauda doar cu buzele, dintr-o incercare de neprihanire, insa in care totul e desartaciune. La ce rost cuvintele frumoase intr-o astfel de situatie?

    Mai bine un om care spune despre cuvant: „hm, interesant” dar e sincer in ce crede decat un om care lauda numai cu buzele. E inselaciune si desertaciune, nu?

    Daca vorbele noastre sunt etalonul atunci trebuie sa ii rezervam lui Dumnezeu cele mai frumoase epitete si atribute, iar pentru oameni sa folosim cuvinte mai putin frumoase sau inferioare ca semnificatie. Astfel, nu ii putea spune sotiei tale ca este desavarsita pentru ca doar Dumnezeu este desavarsit, nu ii vei putea spune perfecta pentru ca doar Dumnezeu este perfect, nu ii vei putea spune nimic care sa fie „cel mai frumos” pentru ca doar Dumnezeu merita tot ce este „cel mai frumos”. Iar cand folosesti un cuvant care cade sub incidenta categoriei „cel mai frumos” sau „perfect” pentru un om, sa te pocaiesti in sac si cenusa pentru ca nu l-ai folosit pentru Dumnezeu.

    2.nu exista limbi ingeresti pe care oamenii le cunosc sau le pot vorbi: apostolul foloseste o formulare voit exagerata cand vorbeste despre limbile ingeresti pentru a da o invatatura: degeaba as vorbi chiar si in limbi ingeresti (un lucru fenomenal, uluitor, greu de obtinut, chiar imposibil, ca daca nu am dragoste nu imi foloseste la nimic).

    3.vorbirile in limbi sunt un fenomen ciudat: la pogorarea Duhului Sfant toti care erau acolo au inteles in limba lor, nu a fost nevoie de nici un traducator sau interpret. Cuvantul este facut sa fie clar, propovaduirea trebuie sa fie clara, sa deschida mintea, nu sa incurce. Nu cred ca oamenii pot vorbi limbi ingeresti sau limbi inexistente pentru a zidi biserica, decat daca ar exista si un traducator. Daca cineva ar vorbi in limbi si nu ar traduce nimeni atunci ce rost are limba, oricum nu intelege nimeni. Asta nu e zidire, ci ingradire si incurcare. In plus, degeaba ma duc eu in India si le vorbesc oamenilor in romaneste despre Dumnezeu daca nu am un traducator…

    4.pe Domnul Isus Il deosebesti de ceilalti domnitori prin simplul fapt ca atunci cand folosesti cuvantul „Domn” nu il pui la egal cu Voda Cuza, sau cu Stefan cel Mare: explici in ce sens e El Domn fata de alti domni. Chiar si Dumnezeu a ingaduit ca David si altii sa fie numiti „regi” chiar daca El este singurul Rege. Deosebirea se facea prin explicarea limitelor regelui uman care era un administrator, si explicarea statului de Rege al lui Dumnezeu.

    5.biblia spune sa nu numim pe nimeni Tata, nu? Atunci de ce le spunem tatilor nostri spirituali „tata”. Domnul ne spune in Matei 23:9 sa nu numim pe nimeni Tata. Deci, cum sa le spunem tatilor nostri biologici?

  16. Mihai Sorin zice:

    Afirmatii incomode..

    1. Scopul Lui Dumnezeu pentru om NU e pocainta !
    2. Scopul Lui Dumnezeu pentru om Nu e rugaciunea !
    3. Cititul, studiatul Cuvantului nu e scopul Lui Dumnezeu pentru om!
    4. Prezenta in adunare nu e scopul Lui Dumnezeu pentru om!

    Ciprian Simut,

    1.Fals – te autocontrazici, in plus nici nu era vorba de relatia dintre traire si exprimare caci era subinteles faptul ca acele cuvinte (superlativele) unei limbi sa fie exlusiv folosite pentru Domnul daca si numai daca inima intai a fost daruita exclusiv acestuia.
    2.Fals – exista limbi ingeresti si „supra limbi ingeresti ” acele „cuvinte care nu-i sunt ingaduite omului sa le rosteasca”dupa cum spune apostolul. Ingerii vorbesc Lui Dumnezeu si invers. Martirii de sub tronul slavei spun „pana cand..” intr-o anume limba.
    3.Corect (desi totusi e fals) „nu cred ca oamenii pot vorbi limbi ingeresti..” e corect pentru ca iti asumi ne-credinta, in plus nu era vorba de limbi ingeresti spre
    zidirea bisericii ci de o alternativa superioara in cazul in care rezervi aceleasi superlative pentru Domnul ca si pentru altii oameni asta in cazul in care nu faci mai rau adica sa folosesti doar pentru oameni si lucruri superlative.
    4. Corect. asa spune Biblia..nu prea conteaza de ce ci sa fie implinita. La o incercare mult mai de neanteles Avraam nu a intrebat „de ce?”, pur si simplu a „executat”ce a spus Domnul din iubire, de asta putem intelege acum de ce e tatal natiunilor si al binecuvantarii, tocmai pentru ca a facut cel mai neanteles lucru (faptul ca s- a ucis practic fiul nu are importanta caci nu ar fi pregetat sa o faca si nu stia ca nu va fi nevoie de asta, cel mult se gandea ca Domnul il va invia)
    5. Da, nu se poate spune sotiei ca e desavarsita, nici perfecta caci nici nu e. Corect aici. In plus ea are si un statut subordonat barbatului fara a-i fi inferioara, un statut pe care-l va purta in sine insasi indiferent daca urmasele Simonei de Beavoir vor dobandi chiar si adepti „androgeni”.
    6. In toata Biblia pocainta arata cel mai rau si urat lucru posibil si anume certitudinea infaptuirii pacatului. Deci solutia nu e sa folosesti superlative
    iar apoi sa te pocaiesti ci sa nu le folosesti ca sa nu trebuiasa ca sa te pocaiesti.
    7. Pocainta evitata e cea mai buna. Mai „bun” e un pacat de care te-ai ferit decat unul de care te-ai pocait..cea mai buna pocainta e cea de care NU ai nevoie.
    ( Luca 15:7)

    PS.
    EDITAT DE MODERATOR (AFIRMATIE GRATUITA)

    • Ciprian Simut zice:

      A.1.eu nu am spus ca scopul lui Dumnezeu nu e pocainta omului: din contra, de aceea L-a trimis pe Cristos.
      A.2.tot eu nu am spus ca scopul lui Dumnezeu nu e rugaciunea! Totusi, prin rugaciune nu Ii demonstram lui Dumnezeu cat suntem de buni sau de sfinti sau de plini de pasiune pentru El, asta pentru ca El deja stie cat de sfinti nu suntem, cat de buni nu suntem si cat de lipsitit de pasiuni suntem. Domnul Isus ne spune ca Tatal deja stie de ce avem nevoie si totusi atunci pentru ce sa ne rugam? Daca tot stie, ce rost mai are rugaciunea?
      A.3.eu nu am spus ca cititul si studiatul Scripturii nu sunt scopul lui Dumnezeu: din contra, trebuie sa cunoastem cuvantul scris, sa il judecam, sa il adunam in inima si pe baza lui sa ne rugam si sa ne inchinam.
      A.4.eu nu am spus ca prezenta in adunare nu e scopul lui Dumnezeu: din contra, Dumnezeu ne naste in adunare, sau in urma evanghelizarii, sau a marturiei de viata a cuiva. Un crestin nu rezista singur, fara biserica. In biserica se revarsa har, se duc poveri, se ajuta fratii intre ei, iau invatatura, se mustra din dragoste, se aduc inapoi in partasie si se ia invatatura dreapta.

      B.1.limba nici unui popor nu poate exprima recunostinta omului fata de Dumnezeu, si nici nu poate sa exprime fiintarea lui Dumnezeu. Limba, ca si omul, e limitata. Pe Dumnezeu Il putem si trebuie sa Il laudam cu cuvintele noastre, mai ales cu cele mai frumoasa cu atat mai mult cu cat suntem mantuiti, dar limba nu va putea niciodata exprima in totalitate trairea, fiintarea lui Dumnezeu si nici starile noastre. De aceea, Dumnezeu nu se ghideaza dupa cuvintele noastre ci dupa inimile noastre (dupa intreaga noastra fiinta). Degeaba spunem cele mai frumoase cuvinte daca inima noastra nu este in Domnul.
      B.2.Nu stiu in ce limba vorbeste Dumnezeu cu ingerii Sai, dar cert este ca noi nu cunoastem limba. Daca cineva o cunoaste foarte bine, dar ma indoiesc sincer ca ar exista cineva. Cat despre martiri de sub tron: mesajul lor a fost lasat in Scripturi in greaca. Daca au vorbit cu Domnul in limba folosita in cer, nu stiu, se poate, nu are importanta, pentru ca noua nu ne-a fost transmisa in limba aceea ca sa existe interpreti mincinosi si tot felul de indoieli, ci a fost transmisa intr-o limba de circulatie „internationala” in Imperiul Roman: graca koine. Stie Domnul de ce.
      B.3.nu imi asum nici o necredinta. Eu nu vorbesc cu Domnul in limbi. Poti spune ca nu o fac pentru ca sunt necredincios. Poti crede din partea mea ce vrei. Nu stiu in ce limba vorbeau ucenicii cu Domnul…probabil aramaica. Apostolul Pavel vorbea cel putin greaca si aramaica. Cum vorbea cu Domnul, nu stiu. Eu vorbesc cu Domnul in limba maicii mele. Sunt ferm convins ca o intelege si nu are probleme de morfologie sau vocabular. In plus, sunt la fel de convins ca atunci cand ii cer sa imi cerceteze rarunchii, sau inima ca sa ma mustre si sa ma aduca pe calea cea buna, imi intelege mizeria dinauntru si ma convinge de nelegiuirea mea, surpriza, in limba romana. Daca ar face-o in limba in care vorbeste cu ingerii, datorita „necredintei” mele, la ce mi-ar folosi? N-as intelege-o. Totusi, Domnul imi vorbeste…in romana. Asa imi dau seama ce vrea de la mine. Daca tu socotesti ca o dovada a credintei este vorbirea in limba raiului, aroganta ta nu inseamna pentru mine mare lucru. Da-i bataie.
      B.4.ce a fost in sufletul lui Avraam cand Domnul Dumnezeu i-a cerut sa ii aduca jertfa singurul fiu, nu stim. Deci nici nu indraznesc sa speculez. Ma gandesc doar atat: nu i-a fost usor, era singurul lui fiu, promisiunea implinita pe care a asteptata zeci de ani si care ii era luata fara ca Dumnezeu sa Isi fi dus promisiunea la sfarsit. Totusi, Iov a intrebat de ce: el stia cateva lucruri: Dumnezeu este sfant si drept. Totusi, nu intelegea de ce a ingaduit sa lase boala si necazurile acelea peste el? La final, cand Dumnezeu il plimba prin toata creatia pe cand inca era cu bubele in trup, Iov isi da seama cine e Dumnezeu si intelege ca nu de ce-ul conteaza ci cine este el in raport cu Dumnezeu. A intreba de ce e normal. Conteaza insa atitudinea. Dumnezeu il rasplateste dublu, iar pe prietenii lui ii mustra. Chiar si Domnul Isus intreaba „de ce” pe cruce. Totusi, aici dezbaterea e cam lunga.
      B.5.eu ii voi spune sotiei mele:
      -ca e perfecta, pentru ca este perfecta pentru mine,
      -si ii voi spune ca e desavarsita pentru ca in relatia noastra ea este desavarsirea,
      -si ii voi spune ca e cea mai frumoasa pentru ca pentru mine ea e cea mai frumoasa,
      -si ii voi spune ca e cea mai buna la suflet pentru ca pentru mine ea cea mai buna la suflet
      -si ii voi multumi lui Dumnezeu intotdeauna pentru acest dar desavarsit, perfect, minunat, cu totul deosebit, splendid pentru ca o iubesc.
      Dumnezeu nu da daruri proaste sau ciobite sau folosite sau uzate. El mi-a dat harul de a avea un dar desavarsit: sotia mea.
      B.6.aici nici nu ma chinui sa comentez pentru ca ai inteles gresit ce am scris.
      B.7.nu este om care sa nu aiba nevoie de pocainta: chiar daca un om nu ar pacatui si ar avea doar natura umana, aceasta ii e suficienta pentru a-l condamna. De aceea spun ca nu exista om care sa nu aiba nevoie de Cristos.

      C.1.despre ps: cateva observatii: esti mult prea ambiguu in aceasta formulare. Regret dar nu stiu la ce te referi.

      C.2.despre tot comentariul tau: e cam neclar si evaziv.

  17. Mihai Sorin zice:

    erata pct 4.paranteza (faptul ca nu si-a ucis..).

  18. michael zice:

    1. mihai, pui intrebarile de`a valma fara sa dai raspunsuri. nu consider ca este potrivit sa mi le puna cineva mie, fiindca nu am lasat de inteles ca as avea nedumeriri sau ca as fi interesat de o asemenea abordare. arta dialogului presupune ceva mai mult decat a pune intrebari fara legatura intre ele, sau fara legatura cu tema discutata.

    2. abia ai aparut pe blog si deja te`ai transformat in judecator infailibil.

  19. Mihai Sorin zice:

    „Esenta matematicii se bazeaza pe libertatea sa” Georg Cantor
    („parintele” operei „Teoria multimilor”)

    @ „la matematica ni s-a spus..ca nu poti aduna mere cu pere”

    de fapt poti..7 mere + 5 pere = 12 fructe.

    iar daca e vorba de matematica..au ramas acasa de la unul din studentii ( vezi ca sunt variante sa eviti anume cuvinte..?) acad. Grigore Moisil cateva sute de carti in biblioteca.
    Cred ca e utila maxima amintita.
    Asta cu atat mai mult cu cat clujeanul Bolyai a rezolvat in premiera mondiala Postulatul V al lui Euclid,
    nerezolvat de peste 2200 ani, inainte cu 4 ani de Lobacevski si Gauss.
    In geometrie exista si probleme euclidiene rezolvate neeuclidian, in spiritualitate ar echivala cu lucruri manifestate spiritual in altfel decat cele standardizate de culte, biserici, congregatii fiind in deplina armonie cu Scriptura nu spune Pavel ca vorbeste in limbi mai mult decat ei toti? (1 Cor. 14)
    Ca vorbirea in limbi nu te pune intr-o ipostaza superioara, ca nici nu e un obiectiv sau singura certificare a prezentei Duhului Sfant in om asta e alt aspect.

    Ca fapt divers, tatal lui Ianos Bolyai, tot profesor de matematica, a spus inainte de a stii ca fiul sau urma sa rezolve acesta problema ca” Dacă cineva va găsi demonstraţia axiomei paralelelor, ar merita un diamant cât Pământul de mare.” (cu cat merita Domnul atunci cuvinte si recunostinta speciala pentru ce a facut pentru noi?)
    Intrucat nu a reusit sa publice in premiera lucrarea (la fel ca in cazul dr. Paulescu) meritele nu i-au fost confirmate la nivelul rezultatelor
    iar.. culmea nerecunoasterii sale.. in registrul cimitirului s-a scris:
    “A fost îngropat un om care nu a realizat nimic, care şi-a trăit viaţa în zădar.”

  20. Mihai Sorin zice:

    Ciprian Simut,

    N-ai inteles..
    postul se numeste texte incomode
    am pus in continuare niste intrebari (considerate) incomode
    si au urmat apoi niste afirmatii incomode.

    ideea era de mai mult..de a extinde sfera incomoditatilor (unele asa incomode ca au valente de tabu)

    Ultima idee (cea cu „pocainta evitata e cea mai buna pocainta” ) era continuata in acelasi ton cu alte aspecte considerate incomode.

    Ca atare simplific.
    Scopul lui Dumezeu nu e pocainta, aceasta e conditia – ca El sa ne poate (re) faca dupa Chipul Sau.
    Rugaciunea, studiul Cuvantului si partasia frateasca nu sunt scopuri ci mijloace.
    Problemele multora provin de aici ca nu inteleg diferenta.
    Daca un sportiv are drept scop podiumul.foloseste mijloace specifice sportului respectiv pentru a ajunge acolo.
    Partasia fratesca e echivalenta cu antrenamentul la sala cu colegii (te ajuti, te corectezi, te incurajezi..)
    Studiul cuvantului e echivalent cu intelegerea tehnicilor (kata-in arte martiale)
    Rugaciunea e echivalenta cu lupta in sine (Kumite).
    Cand intelegi ce e scop si ce e mijloc lucrurile se insenineaza se simplifica devin mult mai eficiente.

    • naomi zice:

      Corect, frate, corect … 🙂

    • Ciprian Simut zice:

      Chestia cu „5 mere + 6 pere = 11 fructe” e deja gandire abstracta.
      La nivel de clasa a 2-a … dar nu intru in detalii.
      Bravo pentru introducerea in matematica. Informatii sunt binevenite.

      cateva intrebari:
      1.”Rugaciunea, studiul Cuvantului si partasia frateasca nu sunt scopuri ci mijloace” mijloace pentru ce?
      2.”Partasia fratesca e echivalenta cu antrenamentul la sala cu colegii” scopul fiind? (ce facem cu rugaciunea din camaruta?)
      3.”Studiul cuvantului e echivalent cu intelegerea tehnicilor (kata-in arte martiale)” intelegerea tehnicilor cu scopul de a ce?
      4.”Rugaciunea e echivalenta cu lupta in sine (Kumite).” care/ce lupta? cu cine? impotriva cui?
      5.”Cand intelegi ce e scop si ce e mijloc …” scop si mijloc pentru ce?

  21. Mihai Sorin zice:

    Rugaciunea rupe radacinile raului..si declanseaza Dynamos-ul (puterea) Divinitatii

    ” Caci noi ..avem de luptat.. impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac,
    impotriva duhurilor rautatii” Efeseni 6:12
    „.. căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei. Daniel 10:13

    Ciprian Simut,

    Iata raspunsurile:

    1Rugaciunea, studiul Cuvantului si partasia frateasca sunt mijloace pentru :
    – a-l cunoaste pe Domnul si puterea invierii Lui
    – de a ne cunoaste pe noi si puterea slabiciunilor noastre
    – de a fi transformati din slava in slava dupa cum afirma Scriptura
    Deci de a ajunge la statura plinatatii Lui Cristos (Efeseni 4:13)

    2.Cu rugaciunea din camaruta facem asa: nu o scoatem din context, nu o
    descarcam de sens ci o interpretam exegetic.
    Acolo in Matei 6:6 se vorbeste despre o rasplata si despre
    faptul ca rugaciunea in comun nu trebuie sa fie un prilej de a ne arata spiritualitatea pentru a fi apreciati de oameni.
    Ea e extrem de necesara si de neinlocuit. Ar fi echivalenta cu antrenamentul
    individual, cine a facut sport ani de zile stie ca la sala continui sau desavarsesti pregatirea individuala
    La fel e cu meditatiile la „mate”care nu suplinesc lucrul individual tot asa e si aici.
    Ambele tipuri de rugaciuni conditioneaza major sanatatea noastra spirituala si mantuirea altora.

    3.Un kata e un exercitiu prestabilit in care combini deplasari, lovituri, intoarceri, parari si care simuleaza o lupta cu unul sau mai multi adversari. Daca il inveti mecanic nu intelegide ce acolo trebuie sa folosesti „empi” (cotul), dincolo mawashi jo-dan (lovitura circulara cu piciorul la nivel superior) , ori hiza-geri (genunchiul). Intelegand ca e simularea unei lupte, intelegi de fapt de ce faci asa si nu altfel exercitiul respectiv.
    Studiul Cuvantului ne face sa intelegem scopul actiunilor noastre, al luptei spirituale, scopul armelelor de atac si aparare dupa cum spune Pavel.

    4.Rugaciunea e echivalenta cu lupta:
    – fata de firea pamanteasca (nu e singura dar e una dintre cele mai importante). Timpul petrecut in rugaciune personal, amploarea, intensitatea, diversitatea motivelor cat si corectitudinea motivatiilor rugaciunii e un barometru spiritual care arata exactgradul de dedicare, credinciosia fata de Domnul, credinta personala si nivelul iubirii fata de oameni.
    – fata de draci, de duhuri necurate, de capetenii de demoni (Efeseni 6:12)
    Lupta e atat de apriga incat chiar unui inger al Domnului i-au trebuit 3 saptamani sa biruie capeteniile de draci si a avut el insusi nevoie de ajutor in lupta de la alt inger.(Daniel 10:13)
    Intelegi cat de serioasa e lupta?

    5. Scopul e tinta finala, obiectivul.
    Mijlocul e calea prin care ajungi la el.
    Scopul e transformarea noastra dupa chipul si asemanarea Domnului
    Mijloacele sunt conditionarile care determina scopul.
    Daca vrei sa faci paine (scopul) trebuie sa framanti aluatul, sa pui drojdie, sa pui la copt etc (esti conditionat de aceste actiuni care sunt de fapt mijloace).

  22. elisa zice:

    Mihai Sorin,
    binecuvantat sa fii de Domnul, care te foloseste prin faptul ca ai rabdare cu noi;
    nu e usor lucru sa explici pe indelete anumite lucruri , care au fost si sunt intelese gresit.

  23. Mihai Sorin zice:

    Motto : ” Casa Mea se va numi o Casa de rugaciune”

    Incercari (experimente) incomode ..

    Chibritul sau Cuvantul..?

    V-ati gandit vreodata la faptul ca in marile demonstratii (deobicei verbale) referitoare la crestinism nu incap micile demonstratii referitoare la intelesul sau primordial?
    Cuvantul este slavit (pe buna dreptate) in adunari, din buze, din inimi..chibritul insa ..in umilele sale ipostaze e uitat prin setare, aruncat pe jos.. e dealtfel un element atat de ignorat (nu in utilitatea lui casnica ci in utilitatea lui Cosmica!!!) incat nu suscita nici macar banalitatea unor discutii plictisitoare excluzand totodata si tot mai desuetele manifestari ale apogeului (nu apologeticii) interesului aratat, fata de celebra „Teorie” referitoare la el).
    V-ati gandit vreodata ca ceea ce nu reuseste Cuvantul (manuit de cei care nu-l accepta integral ca manifestare in propria viata) reuseste un umil chibrit?

    Crestinism, in intelesul sau primordial inseamna salvare de condamnare adica schimbarea destinatiei vesnice dintr-un foc mistuitor, in care totusi nu te consumi, simtit la intensitatea sa maxima in toata fiinta, intr-un azi care niciodata nu a fost ieri si nu va deveni maine adica un prezent continuu, sau vesnicie(vezi talharul care nu a mai apucat sa faca ceva pentru Imparatie ca sa primeasca rasplata, nici nu a apucat sa treaca prin metamorfozarea mintii spre a deveni asemenea Chipului Sau).
    Daca dupa ce ai ascultat Cuvantul predicat te reantorci la pacat, atunci in mod cert nu te-a convins.
    Asta nu poate fi decat de rau augur, nu-i asa?
    Presupune amanare in decizii, in sfintire, in conditiile in care neavand un contract cu Dumnezeu nu ne cunoastem anii vietii pe pamant, pana la un moment la care poate deveni prea tarziu (nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu-Evrei 4:1)

    Ce-ar fi daca…
    Sa spunem ca, asumandu-si riscul de a deveni incomod, inpopular un pastor, un predicator, un manuitor al Cuvantului ar renunta pentru cateva momente la Cuvant..in favoarea chibritului..?( tocmai pentru a certifica Cuvantul) si dupa o bine structurata predica despre mantuire ar cere enoriasilor ca duminica urmatoare sa aduca fiecare o cutie cu chibrituri la ei.
    Sa spunem deasemenea, ca ar indemna initial biserica la rugaciune de mijlocire pentru cei nemantuiti cu un indemn bine structurat si explicat teologic iar apoi in loc de o cantare, cum e traditia, ar cere ca fiecare sa aprinda un chibrit si sa tina macar degetul in flacara pana acesta se stinge..circa 7 secunde..(se poate incerca si acasa)
    Dupa asta ar spune simplu” sa ne mai rugam o data pentru multi din cei nemantuiti pe care ii asteapta vesnic ceea ce niciunul dintre noi nu a suportat macar 7 secunde”.
    Dupa care urmeaza „cuantificarea”, evaluarea celor 2 metode.
    Unsfert de ora indemn si ..timp rugaciune (Bazat pe Cuvant)..
    fata de 7 secunde plus timpul rezultat (Bazat pe Chibrit)

    Daca diferenta nu e de 7 ori mai intensa si mai extinsa intre metoda a doua fata de prima biserica respectiva sta relativ bine cu rugaciunea.
    Sa nu uitam ca Dumnezeu este un foc mistuitor si sa recunoastem ca rugaciunea de mijlocire e Cenusaresa din Castel (Casa) careia i se cuvine de drept statutul de Printesa a Castelului ( a Casei).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.