Am văzut demult un SF. Se făcea că, printr-un dispozitiv electronic complicat ai fi putut să îţi cumperi „amintiri”. Te aşezai pe un scaun şi ţi se împrumutau amintiri. Contra cost, se înţelege! Puteai cumpăra amintiri cu o excursie în Grand Canyon, în Colorado, în Amazon.
…………………..
Ce părere aveţi de scenariul unui SF în care s-ar putea cumpăra timp. N-aţi fost tentaţi niciodată de acestă idee?
Să cumperi timp, aşa cum ar fi trebuit să cumpere fecioarele neînţelepte din Evanghelia după Matei cap. 25. Să cumperi undelemnul-timp. Să cumperi momentul potrivit, eucronia.
Se fabrică de toate, haine, maşini, de toate, un singur lucru nu se poate cumpăra: timp.
………………………
Investiţia în timp este cea mai bună investiţie. Investiţia în lucrurile netransferabile. Care sînt acestea? Sănătatea, mîntuirea, timpul.
A doua categorie de lucruri în care merită să investeşti sînt lucrurile create de Dumnezeu şi care cresc versus lucrurile create de om şi care nu cresc.
Uite: o investiţie bună este în terenuri, dar mai bună, în oameni.
Investiţii proaste, în care pierzi aproape întotdeauna? Maşini, computere!
………………………….
Timpul şi Raiul?
Cum este Raiul pentru mine? Ce mai mare bucurie la anticiparea Raiului, în afară de întîlnirea şi vederea faţă către faţă a Dumnezeului meu, este eternitatea.
Raiului îi este anulată curgerea timpului. Cu alte cuvinte: vom avea timp din belşug! Timp să dialoghezi, să contempli pe Dumnezeu, să lucrezi pentru Dumnezeu lucrarea de laudă pentru Împăratul. Voi avea timp să scriu tot ce ar fi trebuit să-I scriu.
Anularea timpului şi belşugul de timp va anula iadul în care trăim acum: stress-ul că nu mai este timp, deadlines-urile ucigătoare.
………………………….
Raiul şi amintirile? Vom avea amintiri în Rai? Nici pe cele bune?
Scriptura spune că Dumnezeu Însuşi va şterge orice lacrimă cu degetul Lui. Mare lucru. Cel mai mare. Nu îmi trebuie altă răsplată decît să mă las îmbrăţişat, legănat şi şters de smiorcăiali şi lacrimi autentice de Însuşi Domnul. Este onoare mai mare decît acesta?
Dar amintirile? Cum vom putea pricepe eternitatea fără amintirea timpului curgător (Kronos-ul devorator de copii), cum vom putea pricepe fericirea fără amintirea nefericirii.
Martirii cinstiţi de Domnul îşi vor aduce amint ce au pătimit şi pentru ce sînt onoraţi?
………………
Acum, la închiderea blogului (este vorba de închiderea blogului Pătrăţosu, care s-a petrecut cam în această perioadă), mă năpădesc tot felul de amintiri.
Unele ar putea fi descrise precum sînt cîntate amintirile alhambreze.
Cu Narciso Yepes sînt aşa
Aşa este cu Pepe, dar nu cu Pepele nostru, ci cu Pepe al lor:
Marius Cruceru 
Intrebare veche: eternitatea este un timp nesfarsit sau absenta timpului? Sau ambele (cum lasi sa se inteleaga din textul tau)?
Nici eu nu mi-am răspuns la întrebarea asta. Poate că presupun un atlfel de timp. TRebuie să mă întorc la Augustin şi la meditaţiile sale despre timp.
Da, este o chestie de meditat: eternitatea ca absenţă a curgerii… eternitatea ca o curgere a timpului spre infinit, asta presupune trecut, amintiri.
mie mi se pare ca amintirile sunt amare indiferent de felul lor.
Daca sunt frumoare… au trecut repede
daca nu sunt frumoase… au lasat rani
Personal nu cred ca in cer vom avea amintiri.
şi aici este de meditat… ne vom aminti necazurile de pe pămînt…
Va şterge orice lacrimă din ochii lor presupune şi stergerea memoriei, ca formatarea unui hardisk?
Sunt anumite „lucruri” create de Dumnezeu si puse in asa fel sa le gasim, sa ne bucuram de ele, sa facem copii dupa ele ( si sa zicem: „uoau” ce destept sunt!), dar sunt „lucruri” create unice, pe care le avem doar prin bunatatea lui Dumnezeu. Noi santem ca niste „copilasi” care cautam „jucarioarele” dar cand trebuie sa platim un pret pt. ele, renuntam.
Timpul daca ar fi la indemana noastra; alti l-am intinde, alti l-am scurta, dar intodeauna in folosul lor. Sanatatea este intodeauna pusa de-o parte si-i ia locul placerea.
Ne plac investitiile proaste desi ne aduc esecuri, dezamagiri, deznadejde … pentru ca ne place sa ne plangem de mila.
Raiul pentru mine este prezenta lui Dumnezeu, o viata vesnica plina de dragoste, fericire, fara rautate, fara lacrimi si suspine, fara durere.
Nu cred ca merita sa tinem vreo amintire de aici pt. ca cele urate ne-ar intrista iar cele frumoase ne-ar face sa credem ca am fost „cineva”, desi toate realizarile noastre tin de vointa lui Dumnezeu.
Cred ca amintirile martirilor, chiar daca ar fi, ar da slava lui Dumnezeu, pt. ca prin puterea Lui poti duce un martiraj. Toata onoarea ii va fi data lui Dumnezeu.
Pingback: Amintiri, Să mori ca un prost, Birocraţia « La patratosu