Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
A cantat in fata mai-marilor imperiului austro-ungar, de care era apropiat. La Sebes nu e decat o placuta ce aminteste de el, undeva, pe o casa saseasca in centru. Unii dintre locuitori nici nu au auzit de el…
Pentru ca nu, nu era roman.
şi ce dacă nu era român…
Sa zicem ca nu a avut parte de prea multa publicitate. Nici comunistii nu ii aveau la inima pe sasi, stim asta. In ultimii ani a fost facut ceva mai cunoscut populatiei, si prin festivalului-concurs de la Sibiu ce ii poarta numele.
Da, acum am auzitşi eu de festival.
Foarte frumos! Mărturisesc că nu ştiam despre acest compozitor. Dar câte nu sunt cele pe care nu le ştim despre oameni deosebiţi care au aparţinut acestui pământ?
Mulţumesc, Marius!
Ce destin! DAcă ar fi trăit un pic mai mult? Nici la acea vreme nu s-ar fi întors din nou la Sebeş.
De ce nu? Sebesul pe vremea aceeia era un oras vestit in Europa ,poate chiar plecarea de acasa i-a scurtat zilele.
Da, era un oraş vestit, frumos, dar fără profesori de talia lui Chopin. S-ar putea să ai dreptate. Poate că tocmai asta i-a grăbit sfîrşitul.
Deci ,primele lectii de pian poate ca le-a avut in rominia poate chiar la SEbes, dupa cite stiu eu au fost ceva muzicieni sasi acolo. Profesorul de muzica ,pe cind eram la scoala generala , auzisem ca facuse conservatorul la Leipzic probabil prin 1925, muzician bun dar i-i placea sa bea.
primele lecţii le-a luat de la tatăl lui.
Băutura se conjugă adesea cu muzica. M-am întrebat de multe ori de ce.
Pingback: Poştaşul, Paharul, Bossa Dorado, Unfashionable « La patratosu
Pingback: Vibrafonistul Alexandru Anastasiu la Oradea | Marius Cruceru