Jordi Savall – în căutarea sunetului perfect

Revin la Jordi Savall este unul dintre cei mai cunoscuţi gambişti. Ascultaţi mai ales sfîrşitul.
Spuneam zilele trecute că, după ce un instrumentist îşi va fi perfecţionat tehnica, viteza, acestea nu mai sînt de urmărit.


Sunetul, acelaşi instrument sună diferit în mîna altcuiva. Am o chitară bună. Am dat-o diferitor prieteni, chitarişti profesionişti şi amatori. În mîna fiecăruia sună diferit. Închid ochii şi ascult chitara în mîna lui Babii, în apartamentul lui din Iaşi, vara trecută, sună imperial, impetuos, îşi dă duhul…
în mîna lui Tudor Anghelescu, cîntă tango şi muzică sud-americană, în mîna lui Nicu Patoi se jazzifică dintr-o dată şi acelaşi sunet se modifică fără putinţă de recunoaştere, aceleaşi corzi, acelaşi lemn, Neluţu Sabău o transformă şi sunetul cald romantic iese din nou la iveală…

Fiecare dintre ei sînt într-o aventură şi o competiţie cu timpul, cu ei înşişi… în căutarea sunetului perfect.
Maeştri ca Savall… în aceeaşi căutare!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Muzica, Schimb de iutuburi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Jordi Savall – în căutarea sunetului perfect

  1. MB zice:

    Aşa e. Sfârşitul acestei bucăţi e special. Aş putea să zic că-i brusc, dar nu mi se pare – sincer. E mai degrabă echitabil – mai precis: are un rost. Potrivit cu virtuozitatea care îl precedă.

    • Marius David zice:

      mi. MB. pur şi simplu cred că Jordi s-a lăsat luat de val.
      ca unul care îl urmăresc de ceva timp tind să cred mai debrabă asta decît dorinţa de a urmări să demonstreze ceva.
      Jordi este un pasional. Ascultă interviurile cu el.
      Este o personalitate artistică fascinantă.

      • guitarschizofrenic zice:

        beyond reality! nu cred ca s a lasat luat de val! cred ca e foarte lucrat, poate putin duende. glisanoul/slide care apare pe la sfarsit nu cred ca era folosit pe vremea compozitorului insa suna bineeee!

  2. Conteaza? zice:

    Si cata dreptate are ca trebuie sa ridici arcusul pentru a lasa sunetul sa zboare, sa fie transmis acusticii… Nu ma pricep la muzica decat sa ascult :), dar mi se pare ca are dreptate cu ce spune, transpus si in alte domenii.

    • Marius David zice:

      ai mare dreptate, de fapt ai o intuiție foarte bună… aproape …. FEMININĂ.. 🙂

    • guitarschizofrenic zice:

      @Conteaza. nu am inteles ce zice dar am intuit. acelasi lucru spune si Brouwer intr un interviu cand incearca sa explice elogio de la danza, sa fie lasat sunetul sa zboare liber (desigur se refera la chitara). limbaj comun!

      • Conteaza? zice:

        Multumesc. M-ai pus pe cautat si ascultat :D. Imi plac mai ales compozitiile sale cu influente cubaneze.

        • guitarschizofrenic zice:

          Leo Brouwer e foarte complex. a compus piese „lirice” dar si lucrari catalogate de multi ciudate. mie mi a luat ceva sa pot sa le ascult pana la capat!!!piese cum ar fi elogio de la danza, la espiral eterna au un contrast remarcabil fata de un dia de noviembre, ojo brujos, berceuse etc. preferata mea e danza del altiplano, usor de descifrat, greu de interpretat!!!!

  3. naomi zice:

    Ce frumos … nu ma stiu exprima dar imi place iterpretarea. Sunt ani de munca pana sa ajungi sa sti stapani asa bine un instument. E ok.

  4. Pingback: 100 de suflete, sunetul perfect, despre prostie, La mulţi ani, Siberia! « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.