Un foarte interesant articol despre evaluarea onestă a trecutului şi înaintaşilor AICI.
Something deeply disturbing recently appeared at EthicsDaily.com, the Web site for the Baptist Center for Ethics. Tony Cartledge, Associate Professor of Old Testament at Campbell University Divinity School and former editor of the Biblical Recorder, recently contributed an article that makes the astounding claim that both Lottie Moon and Crawford H. Toy should be considered “Baptist heroes.”The article is breathtaking in its argument — that a man who abandoned the Christian faith was “no less devoted to Christ” than Southern Baptists’ most famous missionary.
…
We should grieve the example of Crawford Howell Toy and learn from it, even as we are inspired by the courageous and Gospel-centered witness of Lottie Moon. The story of Crawford Howell Toy contains a cautionary message for every Christian teacher, seminary, church, and denomination. The elevation of Crawford Toy to the status of a hero alongside one of Christianity’s most famous Gospel missionaries is both tragic and scandalous. Heresy is not heroic.
Ce înseamnă a fi persoană? Pot fi consideraţi delfinii persoane? Persoane non-umane. Iată o încercare de evaluare din partea lui Al Mohler.
These claims of distinct personalities, „a strong sense of self,” and the ability to contemplate the future may well be valid. Measuring relative intelligence is hard enough among human beings, however, much less among various species. Nevertheless, no one should doubt the fact that dolphins and whales seem far more intelligent than dairy cattle. But is it reasonable to define them as persons?
Personhood and personality are not the same thing. Even house pets and farm animals have personality. This is part of their charm, after all. But much of what we consider personality is fueled by our own reflex to anthropomorphize – to read human states of mind and intelligence back onto our animals.
Mary Daly a murit la vîrsta de 81 de ani. Radicalismul teologiei sale a generat spre ultimele consecinţe „respingerea creştinismului şi concepţiilor teiste despre Dumnezeu?” Ce îl face pe Mohler să spună asta?
According to The New York Times, Mary Daly died of „declining health,” not „gynocide.” Her intellectual work lives on among the radical feminists, but her influence extends far beyond those who would identify themselves as „post-Christian.” Many of today’s liberal denominations and seminaries have absorbed and accepted her basic critique of Christianity, but lack her boldness and intellectual honesty.
In one of her later books, Daly said, „There are and will be those who think I have gone overboard. . . . Let them be assured that this assessment is correct, probably beyond their wildest imagination.” The story of Mary Daly is, by any Christian measure, a tragedy. And, we must add, a tragedy with lessons we dare not miss.
Iată şi traducerea articolului în limba română. Traducerea aparţine lui Ciprian Sturz.
Sîntem făcuţi pentru a gîndi religios. Dacă respingem religiile tradiţionale, trebuie să inventăm o religie nouă. Putem paria pe Avatarism ca un nou cult? Dacă nu, pînă atunci avem ecologia. Argumentele? Aici.
Cam tîrziu, dar pentru cititorii care nu cunosc limba engleză, iată şi o postare Al Mohler în limba română.
Marius Cruceru 
Noul verde este vechiul rosu, nimic nou.
nu-i chiar asa de simplu, Cristina…
Simplu? Nu. Dar adevarat.
Femeile din totdeauna au fost impotriva autoritatii stabilite de Dumnezeu. Doar se stie foarte bine ca acesta a fost un blestem dat de Dumnezeu insusi la caderea in pacat. Ceea ce insa feministele nu inteleg este ca nu poti fi cu adevarat iubita si respectata daca nu esti in pozitia in care Dumnezeu te vrea (aceea de AJUTOR POTRIVIT)… Poti obtine prin rebeliune poate faima (evident printre cei care gandesc la fel), poate ceva castiguri materiale (care acum sunt, maine ‘om mai vedea…), poate placeri (aceea de a risipi, evident) DAR NICIODATA fericire si implinire sufleteaca pentru ca spiritul uman este facut sa isi gaseasca pacea DOAR in comuniune cu Dumnezeu si prin rebeliune tocmai aceasta se rupe… si vei fi ca o floare rupta si aruncata in gunoi…
De acord, femeia trebuie sa fie ajutor potrivit si sa accepte autoritatea sotului, dar in Domnul!
Sunt din pacate si familii in care sotiile sunt credincioase si sotii nu, sau nu mai sunt credinciosi!
Cum sa se supuna o sotie care-l urmeaza si-l iubeste pe Domnul, unui sot care-i cere sa incalce principiile biblice? Unui sot care-i cere sa minta, sa insele in afaceri, sa organizeze petreceri de afaceri in casa lor, sau alte asemenea lucruri….
oh, grea intrebare pui.. cazurile sint diferite…
1. daca sotia a devenit sotie in neascultare si s-a casatorit in lume
2. daca sotia s-a pocait intre timp
3. daca sotul s-a indeprtat de biserica intre timp
4. daca ..
5. daca…
Revin, m-a pacalit netu si-a pornit fara sa fie „autorizat” de mine:))
Deci, in cazuri ca cele aratate mai sus, sau altele poate mai grave, ce sa faca sotia?
Eu cred, sa asculte doar de Domnul, dar in dragoste si-n pace!
Cred ca-i delicata situatia in familiile mixte, din punct de vedere al religiei.
Ce te faci cu tineretul care din nimic ,aposolut din nimic ajung la divort? Am intilnit femeii care au suferit enorm de mult ,batai pina la singe si nu au ajuns la divort . Timpul,rabdarea si rugaciunile a schimbat inima de peatra intr-o inima de carne .Lipsa rugaciunilor si trairea fara Dumnezeu in fiecare zi aduce faliment .Poate de aia Dumnezeu a dat ajutor pe Eva ,ea fiind mai sensibila mai gingasa ,a pus Dumnezeu ceva mai sensibil in ea sa o poata numi „Ajutor Potrivit”.Stilpul familei o propta sa-l tina pe Adam sus sa nu cada si cand a cazut sa-l ridice cu dragoste .Va vorbesc din experienta .
La situatia pe care am descris-o, aplicam punctul 2 si 3 din postarea fr. Marius.
Iar cu divorturile din pacate, nu doar tinerii decid acest lucru; pe mine ma tulbura cand aud de cazuri de divort dupa 20-30 de ani de casatorie (nu familii credincioase,Doamne feri!)La batranete mai ales, oamenii nu mai au rabdare unii cu altii, uita ce au facut cu o zi in urma, dar isi amintesc o vorba sau un nimic petrecut sau imaginat, din urma cu 20 de ani…
Nu sunt de acord insa cu violenta de nici un fel in familie; separarea pentru o vreme, da, sunt si conditii pentru post si rugaciune pentru cei doi, sau macar pentru cel mai rugativ si mai ascultator de Domnul.
In orice situatie, cel „nevinovat” daca ii cere Domnului intelepciune si Iarta cu dragoste, salveaza si casnicia si sufletele unei intregi familii.
Si la asta, daca se mai adauga ca si ingredient, simtul umorului, sunt sanse foarte mari sa-i vedem pe toti seniorii plimbandu-se de mana si dupa 50-60 ani de casnicie… si-s asa de frumosi:)
Asa suntem educati. Sa renuntam la casnicie imediat. Asta se vede la TV, filme, romane, reviste. Cred ca este parte a unui plan mare educatia pe care oamenii o primesc prin media.
In randul tinerilor de ex e de jale. Si muuuuultele filme „educative” ne deformeaza imeginea despre partenerul de viata si implicit avem asteptari irealiste de la el. Pornografia de ex face ravagii, barbati care pot dupa o asemenea „educatie” sa inainteze divort pe motiv de „incompatibilitate” sau „nepotrivire de caracter”.
Mai e si necunostinta. Vin la consiliere multe familii care nu stiu regulile elementare dupa care functioneaza familia. Ca si oameni primim educatie pentru meseria din care ne vom castiga painea dar pentru casnicia de o viata nu suntem educati.
Tocmai am revenit cu o postare despre presiunea culturii asupra comportamentelor noastre sexuale.
Pingback: Stimate Domnule Dumnezeu, Ce au mîncat Adam şi Eva?, De ce i-a trebuit lui Adam “ajutor potrivit”? « La patratosu