Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Sper ca cei care au participat pînă acum la întîlnirile noastre să nu se mai ducă la fetele din campus să le spună… așa am învățat la Fabrica de bărbați. Poate că vor fi mai diplomați după cea de-a doua întîlnire. ”
:)) Asa faceau fratii studenti? Foarte amuzant:)
Nu dispreţui naivitatea şi simplitatea!
Traditia apostolica -aceea din NT-zice ca-s multe acele avantaje.
Cum ar fi?
Iată textul!
1 Cor 7:7 Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.
:8 Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.
Este o vocaţie? este o chemare specială? Este un dar?
Este o cruce? ESte un har?
+
[quote]28 Însă, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. De asemenea, dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. [b]Însă cei care se căsătoresc vor avea necazuri ce ţin de această viaţă, iar eu vreau să vă feresc de ele.[/b] 29 Fraţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii ar trebui să trăiască ca şi cum n-ar avea soţii; 30 cei ce plâng – ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură – ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără – ca şi cum n-ar fi al lor; 31 iar cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul acestei lumi trece. 32[b] Eu doresc să fiţi fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului, 33 însă cel căsătorit este preocupat de lucrurile acestei lumi, de cum anume să-i placă soţiei, 34 astfel că el este împărţit.[/b] Femeia necăsătorită şi fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, de cum să fie sfinte în trup şi în duh; dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să-i placă soţului. 35 [b]Vă spun acestea pentru binele vostru, nu ca să pun peste voi un laţ, ci ca să trăiţi corect, într-un devotament neîmpărţit faţă de Domnul.[/b][/quote]
da, sint bune versetele!
Să tragem confuzia?
Sînt mai multe tipuri de celibat,
Celibatul dinainte de căsătorie, celibatul tînărului necăsătorit, premarital
Celibatul determinat de o boală (vezi famenii… )
Celibatul generat de divorţ
Celibatul văduviei.
Fiecare dintre acestea presupune o analiză şi o modaolitate de „supravieţuire” diferită.
Cei casatoriti cauta cum sa placa nevestei,nu Domnului;nu e destul acest mare avantaj?
in ciuda asa zisei singuratati.
Insa daca Domnul iti da o nevasta in dar nu este acelas lucru cu cel caruia nu i-a fost data nevasta
de sus,ci a luat-o el fara sa intrebe pe Domnul.
Am vazut f.multe neveste care nu sunt un dar de la Domnul si nu-l ajuta pe barbat sa duca o viata mai aproape de El,multi slujitori nu se pot fali cu sotii venite in „dar”,nu realizati ce este acest lucru si cat de greu e pentru f.multi;care slabesc dupa ce se casatoresc.Nu de foame. 🙂
Si atunci este mai bine sa nu fii castorit.
…numai copii cuminti capata daruri…
Pavel asta, o fi fost obraznic in copilarie :p
Frate Marius, oare o sotie trebuie „data” unui sot?parerea mea este ca daca ea este intr-o relatie de ascultare fata de Dumnezeu este suficient..si daca baiatul e in ascultare..la fel..eu nu cred ca ei trebuie sa fie „dati” unul celuilalt..astept pareri..poate reusiti sa ma elucidati duminica seara
DA!
In ce sens trebuieste o sotie „data” unui sot?
de tată sau de autoritate care i-a rămas în casă, fratele mai mare sau mama..
Tinind cont ca venim pe lumea asta fara nimic…si ne intoarcem cu ce-am venit…avem doar doua alternative: sa luam sau sa primim.
Ca sa luam, trebuie sa stim sa alegem (daca…)
Ca sa primim, trebuie sa ni se dea…
Andrei,scuze ca iti raspund,desi vad ca nu ne prea bagi in seama,pe noi cei mai umili. 🙂
„Orice ni se da bun este un dar de sus”;”o nevasta priceputa e un dar de la Domnul.”
Cand ai siguranta ca ti-e data de la Domnul,(si o poti avea cu post si rugaciune;se merita 3 zile de post pt.ceva care il faci pentru toata viata)chiar daca nu este asa cum tu ai fi vrut,te gandesti ca ti-a fost data spre desavarsire,ca asa crede El ca este mai bine pentru viata ta vesnica,lucrand la desavarsirea ta,si iei totul ca din mana Domnului.
Imi cer scuze pentru ca nu am raspuns..dar astazi am fost toata ziua plecat..fara acces la internet.
Elisa..1)total de acord cu partea desavarsirii caracterului..dar nedumerirea mea e…de ce ea trebuie sa fie „dar”? de ce nu pot sa aleg eu?si de ce alegerea mea ar fi una proasta daca ea dupa atitudinea ei in cadrul bisericii si in grup, si felul cum vorbeste este placut(dupa termenii biblici).Si daca vad in ea o dorinta tot mai mare a-si desavarsi caracterul dupa Capul Isus..
2)Toti venim cu bubele noastre din familii si din societate.bube care trebuie tratate cu rabdare, ingaduinta, dragoste..nu sunt suficiente astea pentru a ne desavarsi carcaterul? (vorba aia, mananci un sac de sare cu un om si tot nu-l cunosti)
3)daca e cazul ca ea sa imi fie daruita..cum vad asta?cum vad ca Dumnezeu mi-o da pe Xuleasca drept sotie?
răspunsul la întrebarea 3 l-am dat acum două întîlniri la fabrica de bărbaţi.
cum să facem să vii acolo?
Frate Marius fiti bun va rog si trimiteti-mi si mie raspunsul la intrebarea 3 pe mail….Va rog mult!
Va multumesc anticipat!
nu cred ca incape in email, este fisier audio destul de mare
pe google mail cred ca merge. Va rog macar sa incercati 😉
dacă aşteptaţi cel puţin 10 zile, voi fi plecat din ţară.
Slava Domnului ca sotiile sunt un dar de la Domnul ! E singura garantie ca ajungem pe maini bune ! 😉
O femeie spune asta! Dar asa este!
multumesc pentru raspunsul prompt frate Marius.De acord de asemenea cu „de tată sau de autoritate care i-a rămas în casă, fratele mai mare sau mama..”..
Cu Fabrica de Barbati..v-am mai abordat o data..cand ati fost sa predicati in Gherla cred.O sa va ma abordez inca o daca duminica seara.Daca aveti bineinteles timp, stiind ca trebuie sa va intoarceti in Oradea.Astept raspunsul dumneavoastra.
după care plec în grecia… s-ar putea să mai întîrzie răspunsul meu
sper să îmi dea Dumnezeu viaţă.. timp..
să transcriu totul cuvîntu cu cuvînt.
problema mea este că neuronii îmi merg mai repede ca mîinile… 🙂
Am inteles.pai altceva decat sa astept nu prea am ce face.
Sigur.Am asteptat atata, si n-oi mai astepta 10 zile.Numai sa ne tina Dumnezeu.
să spunem cu Iacov.. „dacă va voi Domnul!”