17.12-17.30-1975

Acum 34 de ani, la ora 17.30, undeva în Moldova, pe lîngă Iaşi, o Dacie 1100 este lovită de mai multe ori din mers în stînga spate de un camion pînă cînd micul autoturism sare de pe carosabil între calea ferată şi şosea.

Un bărbat destul de înalt, solid, de circa 40 şi ceva de ani, iese din maşină. Ameţit de accident, dar întreg.

Camionul frînează brusc şi din cabină ies trei indivizi. Se îndreaptă spre şofer şi îl lovesc.

S-au luptat cu el. A strigat de mai multe ori după ajutor. Cantonierii l-au auzit. Era deja întuneric. Au văzut în farurile maşinii toată lupta. A stat destul de mult în picioare încercînd să se apere. O rangă de metal a sfîrşit destul de repede lupta inegală. A desprins o parte din craniu frontal dreapta spre creier. Sîngele i s-a scurs în pantofi din rana de la cap, pe cămaşă, pe pantaloni.

După ce s-a prăbuşit l-au lovit cu bocancii, fracturîndu-i coastele, şi i-au umplut gura cu pămînt.

Totul s-a petrecut foarte repede. Cei trei s-au suit în camion şi au plecat.

Cantonierii speriaţi au văzut totul, au spus totul şi apoi au tăcut totul.

O vreme a rămas acolo, pînă trupul s-a răcit.

O vreme au rămas urmele maşinii, aşa cum planase de pe carosabilul destul de înalt.

O vreme mai lungă a rămas şi crucea acolo cu un gărduleţ şi cu un trandafir care s-a sălbăticit cu vremea.

O vreme au rămas amintirile …

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

63 de răspunsuri la 17.12-17.30-1975

  1. oaspete zice:

    draga Marius,

    imi pare rau pentru incidentul de langa Iasi… adauga la un sentiment de tristete care ma prinde in fiecare an in decembrie din ’89 incoace.

    timisoara, student in primul an, plimbandu-ma naiv pe strada printre pietre de pavaj scoase, magazine incendiate si indivizi in geci de piele care somau oamenii sa nu umble impreuna… un coleg cu plamanii gauriti in seara dinainte pe treptele catedralei…

    parca-i un film care s-a rupt spre sfarsit… despre adevar, speranta si justitie, despre lasitate, minciuna, tradare… ii caut capatul, il astept si nu mai vine

    i-a luat locul o mare tristete care se intinde in tacere peste ani

  2. hateganmihai zice:

    Draga Marius, doresc ca amintirea tatalui tau sa ramina vie pentru urmatoarele generatii , sa nu fie stearsa sau pierduta prin aglomeratia vietii in care traim.Sunt convins ca mai multi stiu acum, decit acum 33 de ani ,de Radu Cruceru si asta ma face sa cred ca memoria lui nu va fi uitata.
    Ma rog ca Domnul sa fie cu tine si sa te intareasca.

  3. Andrei zice:

    Cînd e vorba de astfel de dureri, cuvintele un vor fi niciodată suficiente, şi nimeni din lumea aceasta nu vă va putea înţelege durerea. Însă putem plînge cu cei ce plîng, ne putem ruga ca Domnul să mîngîie ceea ce El a creat, să dea putere şi să răsplătească cu o risipă de binecuvîntări pe cel ce este fiul lui Radu Cruceru, Marius David. Încerc să fiu lîngă dv., chiar dacă sună cam în gol literele mele…

    Nu l-am cunoscut pe tatăl dv., dar îi sînt recunoscător pentru că a dat lumii un fiu ca dv. ca să fie o lumină, macul cel roşu într-un lan galben şi palid. Domnul să vă binecuvînteze după dragostea Lui!

  4. Camix zice:

    „Sa te auda Domnul în ziua necazului si sa te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
    Trimita tie ajutor din locasul Sau cel sfânt si din Sion sa te sprijineasca pe tine.”

    Marius, 😦
    să îţi dea Domnul putere multă!

  5. Marius David zice:

    Draga Oaspete, ai exprimat mai bine decît ar fi putut-o spune mulţi dintre noi sictirul în care trăim de ceva vreme încoace. Ba, mai mult, îmi pare că am intrat deja într-un alt film, este comedie sau visăm urît.
    Cred că de la ultimele alegeri putem spune că s-a pierdut orice urmă de decenţă. Toată lumea se împerechează cu toată lumea politică sub orice copac verde.
    Dacă la 20 de ani de la Marea Înghesuială cu asta am rămas…

    Draga Mihai, amintirea este vie, nu întotdeauna plăcută, dar vie. Nu este bine să uităm deloc lecţia învăţată prin el. De asta am adus aminte de asta. Nu ca să bocesc public, ci ca să nu uităm preţioasele lecţii învăţate prin jertfa lui.

    Andrei, nu plîng. În 33 de ani, o viaţă de om, s-au scurs şi uscat toate lacrimile. Acum este doar un fel de apăsare. Atît.
    Repet: nu Radu Cruceru nu trebuie uitat în primul rînd acum. Are cine să îl pomenească, ci istoria lui.

    Camix, întotdeauna Scriptura este lucrul cel mai bun!

  6. oaspete zice:

    Pocainta l-a costat viata,pe fr.Radu,un exemplu pentru toti cei care
    au inca un loc in inima Domnului,daca se pocaiesc,in al 11-lea ceas.
    Cumplit sa te afli in mijlocul atator calai,Domnul il va rasplati pentru curajul pe care l-a avut,pocaindu-se.numai Domnul stia inima lui.
    Astazi s-a uratit totul atat demult,si pentru ca noi nu vrem sa curatim locurile sfinte,prin pocainta,durere si intoarcere personala si ca si comunitate crestina,la cel Preasfant!

    Pantru fratele Petrica Gaina,un gand si o rugaciune,nepoata i-a fost omorata in Spania,de un talhar.
    Ce lume urata,Doamne pana cand te mai induri?

  7. andyschoger zice:

    Noua ne este dor de Acasa, nu dor doar de Cel care ne asteapta Acolo, ci si dor de cei care au plecat inaintea noastra, pentru o vreme, parca inainte de vreme, o vreme a noastra, dar la vremea Lui, cu stiinta Lui.
    Fratele Petrica spunea: „Imi caut cuvinte, dar pentru asa ceva nu gasesti cuvinte!” – si la ce s-a petrecut la Iasi acu 33 de ani… nu gasesti cuvinte.
    Dar vine-o zi, oh, vine o zi… pe acea zi o asteptam. Cand vom merge Acasa! Dorz spunea:

    „Bolnav de iubire si zdrobit de jale
    Am pornit pe drumuri lungi a te gasi
    Sa-Ţi sărut cu lacrimi urma urmei Tale
    Şi măcar o dată Faţa-Ţi mai privi.”

    Domnul sa fie mângăierea, în zilele astea. „îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” – frate, „vine dimineata, şi este tot noapte.”

  8. oaspete zice:

    Cum va fi,cum va fi
    Cum va fi in vesnicii,
    Cand de mana ne va lua
    Si-naintea Lui vom sta…

    Ce zi minunata va f1

  9. Marius David zice:

    O zi fără sfîrşit… oaspete.

    Andy, tot mă gîndesc la cîntarea acceea genialisimă „Acasa mea!”

    Oaspete, ne vom ruga pentru fratele Petrică!

  10. emsal zice:

    Ați aflat vreodată identitatea celor trei?

  11. emsal zice:

    Știind cine sunt cred că a fost mult mai greu să-i iertați. Oricum durerea rămâne chiar și după mai bine de trei decenii. Nu am trecut pe aici, așa că nu pot spune că înțeleg (nici măcar nu intuiesc) ce sentimente vă încearcă în fiecare an de 17 decembrie.
    Va veni însă vremea când orice lacrimă…

    • Marius David zice:

      Au murit toti. Unii … cu morti groaznice. N-am avut vreo bucurie a răzbunării.

      Ce onoare mai mare … să te țină Creatorul în brațe și să îți șteargă El personal toate lacrimile…
      Apocalipsa 7.
      Acest text mă urmărește..

      • adrian zice:

        Nu te-a ispitit niciodata gandul razbunarii?

        • Marius David zice:

          Ba da, am trăit ani de zile cu asta.
          Pe la vîrsta de 10 ani un om din biserică, că frate nu-i pot spune… m-a luat la o parte şi mi-a spus:
          „Îl vezi pe omul ăla de acolo… ăla a fost acolo cînd l-au omorît pe taică-tău, este informator, nu-i botezat etc.”
          Spune-mi şi mie cum se numeşte cineva c are face aşa ceva cu un copil de 10-11 ani. timp de 5 ani de zile, chiar pînă după converitarea mea am trăit cu ură, o ură imensă.
          Problema cu ura este invazivitatea ei. TE mănîncă precum o cangrenă. Am început să îmi urăsc mama, sora, rudeniile, biserica, fraţii, pe mine însumi.
          Am ajuns în pragul sinuciderii. Prima rugăciune pe care am făcut-o după noaptea agonizantă a convertirii mele a fost „Doamne, scapă-mă de ură şi de gîndul de răzbunare … ”
          Dumnezeu m-a ascultat.

  12. ica zice:

    Nu pot sa nu imi exprim regretul pentru fr.Cruceru pe care l-am cunoscut .Fiecare isi va primi rasplata in ziua aceia pregatita de El .Acum cateva zile am dat la fiul meu sa puna pe emailul dumneavostra o poza cu fr.Cruceru .Va doresc imbarbatarea Domnului si mult har!

  13. Alexandru zice:

    la 40 de ani a plecat si tatal meu. Aveam 14 ani.Tot in luna decembrie. Glorie Lui ca ne-a infiat Tatal Ceresc, si tot ce n-a mai reusit sa faca parintele nostru bun pamantesc a reusit cu Excelenta sa faca Bunul Parinte din Ceruri.
    Cu drag si respect in Christos va imbratisez si eu.

  14. Stefan V zice:

    Este o anumita data,ora si an care a redus la tacere o parte din sufletul si mintea mea. Acum am retrait acea „tacere” citind randurile de mai sus, dar intelegand ce mare diferenta este intre un fiu care stie ca Moartea a hotarat, sau ca…altii au hotarat ca Moartea sa vina…
    Va admir mama pentru forta de a trece peste acel moment si pentru tot ce a cladit in a forma omul care sunteti. Cat despre cei plecati, recunosc ca imi pun deseori intrebarea daca in lumea Domnului vom fi tata si fiu, sot si sotie, frate si sora, ca sa stiu daca voi mai avea onoarea sa-l strang odata in brate, recunoscandu-l…dar pana atunci…TACERE…

    • Marius David zice:

      Stefan, nu Moartea a hotărît, ci Viața a hotărît moartea de atunci.
      Acum, la 34 de ani după acel eveniment înțeleg perfect de ce s-a întîmplat așa.
      Mama este o femeie foarte puternică. Am sunat-o acum, în fiecare an de 17 decembrie este tradiție. Niciunul dintre noi nu spunem de ce ne-am sunat, dar toți știm care este motivul.
      este ciudat.
      Eu spun că sigur ne vom recunoaște. Relațiile vor fi într-o altă dispoziție, dar ne vom recunoaște.

  15. elisa zice:

    Noi nu suntem de-aici de jos,ma intreb cum mai pot oamenii de pe pamant sa supravietuiasca neavandu-L pe Domnul.
    Cu cata durere trecem si noi printre daramaturi,dar ei?Ai mila Doamne de toti.

    Eu nu sunt de pe pamant
    Eu nu sunt de-aici de jos,
    Tara mea e-acolo sus
    Eu ma duc dupa Isus!


    Cantarea este cantata de frati la terminarea slujbei,
    cand se ridica toti in picioare,se apropie unii de altii si se bubura cantand.
    Fratele de la Bistrita care a murit in accident cu microbusul iubea cantarea asta,,,si s-a dus..dupa Isus!
    Ica trimite-mi te rog si mie poza.

  16. Ma alatur si eu celor care s-au strans aici pentru a va spune cateva cuvinte de mangaiere. Asemenea lucruri ne lasa fara replica. Domnul sa va dea putere!

  17. NicuMeister zice:

    Cicatricile vor rămâne întodeauna, amintindu-ne de rănile care sângerau abundent odinioară.Cicatricile nu dor, dar amintirea lor ne sfâşie…

  18. Stefan V zice:

    Va multumesc pentru perspectiva corecta. Viata hotaraste moartea! Azi am inteles mai puternic ca oricand acest mesaj.Slava Lui!..stiu ce inseamna telefonul catre mama in ziua aceea…am sunat-o si acum, de data asta doar eu am avut acest gand.sau poate nu?

  19. analfabetul zice:

    o vreme a fost o tara frumoasa cu oameni mandri care se chema Romania.
    acum mai sunt doar amintirile

  20. Rodica Botan zice:

    Frate Marius…primeste si tacerea mea…N-am cuvinte!

  21. Vladimir Pahomi zice:

    Draga Marius am citit istoria tatalui tau siam citit ce s-a intamplat atunci Eu il cunosc bine pe Fr. Cruceru L-am cunoscut la Turnu Magurele eu eram in armata prin 1959 Fr.Cruceru era pastor Apoi in 1963 m-a cununat in Biserica Mihai Bravu Fr.Cruceru era Presedintele Comunitati Bucuresti Apoi am fost odata la Scanteia la Biserica am mers ce el in masina Am amintiri placute nu voi uita nici odata Domnul sa te mangaie Marius Iti doresc un an nou plin de binecuvantari Pahomi Vladimir Los Angeles

  22. libiu zice:

    Frate Marius, ieri impreuna cu Viorel N, ne-am adus aminte de acel eveniment, imi marturisea ca citeste cu interes , „amintirii cu sfinti” si ar dorit sa citesca si despre Radu Cruceru. Un batrin din Iasi mi-a marturisit despre eveniment pe cind eram student, si ca un om inaite de moarte ar fi recunoscut ca este ucigasul…frecventa mediul evanghelic si se cunostea binisor cu victima. Fratii de la Scanteia inca isi mai aduc aminte de pastorul lor, ii spuneau ” tatuca ” sau cam asa ceva. Fetita mea, Olivia, a implinit un anisor pe 17 decembrie,cu siguranta imi voi aduce aminte de aceasta data.Mi-a venit in minte citatul „singele martirilor este saminta evangheliei „a lui Tertullian. Astazi la Scanteia sunt aproximative 90 de membrii,peste 100 de copii si tinerii cu mai multe puncte misionare si multe alte biserici nascute din aceasta lucrare.Fratii din Scanteia au fost pionerii lucrarilor din Negresti si Vaslui. Domnul fie laudat pentru lucrarile Lui ! neintelese de noi dar programate de EL, pentru Gloria Lui !

  23. ascultareacredintei zice:

    Multumesc pentru imbogatirea de care mi-ati facut parte prin acest articol si dvs si celor care au scris.

    …De când tot merg şi merg s-ajung
    şi-amintea-mi tot aduce
    un dor atât de greu şi lung
    de-Acasa mea cea dulce!…

  24. primadona25 zice:

    Sunt foarte trista dar trebuie sa ne amintim …
    Avem nevoie de exemple, avem nevoie de icoane.
    Va doresc amintiri fara suferinta.
    Ce bine ca exista Craciunul!

  25. maria1maria zice:

    vinovat e tot facutul, sfant e numai inceputul…

  26. dori`s zice:

    multumesc! acest articol m-a facut sa ma intreb cat ma costa credinta care o am? pe unii ii costa mult, uneori (asa cum a fost cazul tatalui dumneavoastra) ii costa totul. asta mi-a reamintit ca tot ce este autentic, de valoare…costa scump.
    in cazul dumneavoastra nu mai putem face decat sa va transmitem un gand bun la intreaga familie, dar cred ca inca sunt frati de ai nostri care in aceste momente chiar trec prin experiente asemanatoare. sa ne rugam pentru ei.

  27. mae geri zice:

    exista, probabil, o calofilie a raului. daca ea trebuie afirmata ca negativa sau nu, ramane o problema de proprie valorificare a constiintei.
    …dar in acest sens (al marturiilor raului) putem face, in mare parte, marturisiri nenumarate, ca vin din partea credintei au ba, din partea generatiilor prezente sau nu.
    Referindu.se la ucidere explicit, una dintre ele suna astfel (sau poate suna): ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..,aia care fumau o crapat primii pentru ca isi schimbau ce ne dadeau de mancat pe mahorca……………………………………………………………………………, pe urma, o trebuit sa.i mancam pe 2 din ei……., M.V asa il chema………………

    Pentru cei cu astfel de istorii povestite, in cazul in care personajele sunt rude apropiate, conceptul devine mai clar, iar gramatica nu acopera orice semnificatie.
    Aceasta intamplare, antropofaga, s.a petrecut la Vladivostok,unde …hm, o serie de romani au cazut prizonieri. Fara legatura cu episodul povestit de d. Cruceru, as pune cateva intrebari>
    Pana unde se intinde gradul de luciditate cu care raspundem la intrebari legate de trecutul propriu?
    Ce grad de rudenie e mai indreptatit vizibilitatii publice? (fiu, tata, bunic, strabunic, cu toate variatiunile legate de sex)
    Ce rol are timpul in aceste situatii?

    • Marius David zice:

      Este foarte interesantă problema pe care o pui.
      Eu îți spun ce s-a întîmplat din propria experiență. Am simțit nevoia de a scrie aceste lucruri din nevoia de a produce katharsis/ul.
      inceputul il aveti aici

      Dă clic pentru a accesa despre-dumnezeu-numai-de-bine-articol-in-crestinul-azi.pdf

      de ce se merită povestite aceste istorii…
      din dorința de a face justitie…. intr-un fel diferit, din dorinta de eliberare.
      Foarte pertinente intrebarile.
      Eu am simtit cumva ca ii fac dreptate tatalui meu, spunind adevaraul despre el, dar fac drptate si unui prieten apropiat, caruia tatal meu i-a facut rau. am incercat sa fac asta simultan,
      timpul? Nu acopera niciodata TOTUL.
      MULTUMESC pentru intrebarile foarte seminale si va mai astept.

  28. mae geri zice:

    daca d. Cruceru a avut ocazia de a trece prin Jankelevitch cu a lui Despre iertare, ce credeti despre?

    • Marius David zice:

      Draga Mae Geri, pseudonimul tau mi-aduce aminte de vremurile in care am facut arte martiale, Shotokan-Fudokan.
      Bine ai venit, mi-ai stirnit amintiri foarte interesante.

      Am răsfoit cartea în trecut, este un eseu care merită revizitat. Mulțumesc pentru recomandare.

  29. elisa zice:

    Tatal dumneavostra a platit pentru ca s-a pocait,
    ceea ce a fost esential a fost pocainta,
    nu era un lucru lesne de facut intr-asa o vreme;
    care l-a costat apoi viata…dar a castigat Viata vesnica..nu tot asa se intampla cu „alti frati”
    carora nimeni nu le-ar atinge un fir de par astazi,
    daca ar marturisi si s-ar pocai.
    A curs multa cerneala(sau tus) degeaba…
    Ati crezut ca se va face o curatire generala,
    indemnati fiind de marturisirea dv-stra,dar n-a fost sa fie asa…altii asteapta Judecata,ca si cand Acolo ar mai fi vreme de marturisiri.

    • Marius David zice:

      aşa cred şi eu, de asta sper să-l văd în Raiul lui Dumnezeu.
      Viaţa veşnică n-a cîştigat-o prin moartea lui, ci prin moartea Lui.

      Da, cred că am sperat ca alţii să facă mărturisiri, poate că am fost faorte naiv în urmă cu doi ani,,, dar nu am scris articolul acela ca să provoc pe alţii la a face acelaşi lucru, mărturisesc că am fos tmult mai egoist, l-am făcut pentru mine. ca să mă descarc eu.

      Curăţire generală?
      După ce am citit Matei 13 am înţeles altfel curăţenia generală escatologică.

  30. Pingback: În urmă cu 36 de ani … | Marius Cruceru

  31. Pingback: Cînd am spus primul adevăr dureros din viața mea? | Marius Cruceru

  32. Pingback: Cînd am spus primul adevăr dureros din viața mea? (39 de ani) | Marius Cruceru

  33. Pingback: Parastas de 40 de ani – 17 decembrie 1975 – 17 decembrie 2015 (ieșirea din pustiu) | Marius Cruceru

  34. Pingback: 17 decembrie – 42 de ani | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.