Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Cateva intrebari:
Declaratia de la Manhattan face parte din miscare ecumenica?
Ati semna aceasta declaratie daca vi s-ar fi cerut?(va rog si cateva argumente pentru raspuns)
Nu aş putea spune că declaratţia M. face parte din agenda Mişcării Ecumenice.
Nu mi-a cerut nimeni să o semnez, dar … probail că aş semna. TRebuie să mă mai gîndesc.
Ce taree.
Mi-a venit o idee citind recenzia la cartea lui Wright din Themelios. David Mathis critica, printre altele, modul in care acesta face exegeza.
Oare n-ar ajuta periegeza 🙂 la apropierea celor doua tabere: unii care privesc la text de deasupra copacilor (Wright et al), altii stau strict la firul ierbii (Piper et al)? Binenteles, am simplificat pozitiile de dragul claritatii.
Alta intrebare – legata de o acuza (mai voalata) a lui Mathis – este cata greutate ar trebui sa dam scrierilor extra-biblice in discernerea intelesului biblic?
Marcel, bine ai revenit!
Mulţumesc pentru intervenţia ta şi epntru sugestie. Uite că nu m-am gîndit.. poate!
Hmmm, eu cred că sursele extrabiblice sînt uneori indispensabile pentru înţelegerea textului biblic.
Cîtă greutate? Sînt texte care fucnţionează singure, sînt texte, aparent simple, care nu se deschid decît atunci cînd ai pricput contextul istoric, geografic, etic, de ethos etdc.
Da, cred ca pastorul J. Piper a structurat foarte bine cele 5 strategii, foarte cuprinzatoare. Ne ramane sa ne intrebam fiecare dintre noi pe unde ne situam, in cadrele carui tipar din cele prezentate ? Cred ca prelucrarea noastra, slefuirea pe care ne-o aplica Dumnezeu fiecaruia are scopul tocmai de a ajunge in stadiul in care poti spune fac ceea ce trebuie, pentru ca aceasta doresc cu toata inima. Este de fapt ascensiunea in asemanare cu Hristos. Daca Sfantul Augustin a facut o asemenea afirmatie, oare cum stam fiecare dintre noi? Slava Domnului ca prin har putem aspira la aceasta conditie.
Si J. Bloom sintetizeaza foarte bine aspectele luptei zilnice a crestinului si perseverenta. Se pare ca merita efortul.
Sunt de acord si eu ca arta este limitata, si in general toate creatiile. Prin analogie, ca niste creaturi ce suntem, si noi suntem limitati de rama unui tablou, o rama de o anumita marime, care ne impune anumite limite stabilite de Creatorul tabloului. Cel mai greu de potrivit in tablou este gatul girafei din exemplul pe care l-ati dat.
CS Lewis – intentia autorului
Se spune ca la un test de intrebari, pe care vrei sa-l rezolvi, intotdeauna primul raspuns care-ti vine in minte, este cel corect. Daca stai si te gandesti mai mult risti sa bifezi alt raspuns ca fiind corect. Tot astfel, cu privire la intentia autorului, prima strafulgerare care-ti trece prin minte s-ar putea sa fi fost intentia autorului. Ex. Al Domnului este Pamantul cu tot ce cuprinde el. La prima citire, oricine intelege ca Pamantul este al Domnului. Daca insa prea mult exegetam textul am putea interpreta ca a Domnului este roca, stanca, minereul de fier, alte straturi din adanc impreuna cu toate furnicile si insectele… Ceea ce de altfel e foarte adevarat, dar nu face obiectul afirmatiei facute in verset. Parere personala.
Mulţumesc pentru reacţie, Lucia!